În căutarea vechiului parfum al dragostei

TIPĂREȘTE

În copilărie, minunata mea soţie a avut o fotografie pe care a iubit-o foarte mult... o tânără, îmbrăcată elegant, pe un pod din Veneţia şi de aici un vis, de a ajunge în oraşul din imagine. Ştiam de mult timp de această dorinţă, dar merita şi o ocazie deosebită... şi iată că 2013 face ca să se ivească ocazia fericită. Fiind scriitoare de poezie, împreună cu fiul meu, informatician şi fiica mea, umanistă, am complotat pentru tipărirea primului volum din scrierile ei şi ne-am gândit că ar fi frumos să îi facem cadou de ziua ei... şi cum putea să fie mai frumos decât să-şi primească acest cadou, de ziua ei, chiar la Veneţia.

Astfel am rezervat bilete de avion de pe la început de august, am căutat pe Booking.com hoteluri în Veneţia şi am hotărât, citind foarte mult despre tot ceea ce înseamnă Veneţia, să fac rezervare la hotelul, Best Western Olimpia (vezi impresii), aproape de Piazzale Roma, locul de venire-plecare a mijloacelor de transport auto... şi am tăcut mâlc, iar timpul trece hoinar.

Nici nu am despachetat bine după incursiunea în Paradisul din Maldive, că am rugat-o pe soţie să pregătească bagajul pentru a pleca iarăşi, doar poimâine dimineaţă (au fost 2 zile la mijloc)... surpriza de care nu ştia şi i-am dezvăluit destinaţia ca un cadou de ziua ei.

Aşadar, duminică dimineaţă, 29 sept., 6h10, zbor Bucureşti-Roma, apoi Roma-Veneţia şi la 12h50 aterizam pe aeroportul Marco Polo... de aici cursa auto Marco Polo-Piazzale Roma.

O vreme mohorâtă ne-a întâmpinat în Veneţia, dar satisfacţia de a fi într-un astfel de loc romantic ne făcea lumină în suflet şi priveam totul cu bucurie. De altfel am vrut a fi o escapadă romantică, neinteresaţi de partea culturală (bineînţeles nu am trecut chiar nepăsători pe lângă marile obiective turistice), ci mai degrab de a simţi romantismul atât de zugrăvit de îndrăgostiţii fără vârstă; pentru acest fapt am căutat să evităm aglomeraţia, am probat ungherele cele mai ascunse ale Veneţiei şi deşi nu am stat decât 5 zile am încercat să trăim intensitatea atâtor poveşti de dragoste; ne erijam în doi copii, doi adolescenţi îndrăgostiţi, iar parfumul Veneţiei ne îmbăta; hoinari, ştrengari, sorbeam fiecare picătură de mister al vechii citadele ce îşi scrie istoria poveste după poveste.

Chiar şi pentru hotelul în care ne-am petrecut aceste câteva zile, am vrut aerul veneţian, cu o curte interioară, plină de verdele natural, în care să respiri linişte, relaxare, pasiune.

Despre Veneţia s-a scris, se va mai scrie, este descrisă şi se va mai descrie, aşa că eu nu spun decât că e mirifică, pasională, romantică.

Această poveste am scris-o şi noi, aici la Veneţia, oraşul multor poveşti de iubire.

P. S. Pozele pe care le ataşez nu sunt cu locuri deja multifotografiate, ci cu cele puţin umblate.

---

VIZUALIZĂRI: 2777 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI