Frumusetile Maramuresului

TIPĂREȘTE

In Maramures, in cele 4 zile petrecute aici, am avut planificate numai vizitarea unor obiective turistice, nu si drumetii prin Mtii Rodnei, cu toate ca se pot face si aici plimbari frumoase pe munte, dar am lasat pe alta data.

Sosind seara In Poienile Izei, la pensiunea Adriana, dupa un drum de vreo 360 km, din zona Retezat, am hotarat ca daca a doua zi era vreme frumoasa, sa mergem sa ne plimbam cu mocanita pe Valea Vaserului. Am stabilit, consultandu-ne cu dna Adriana, gazda noastra, sa ne trezim de dimineata, devreme, pentru a prinde locuri in prima mocanita care pleca la ora 9,00 pe traseu, pentru a ne intoarce in jur de 15,30 inapoi la Viseu de Sus si de a mai profita de timpul ramas la dispozitie pana seara. Mai ales ca, fiind sambata, era si o nunta in sat, in Poienile Izei si eram hotarati sa nu o ratam, sa asistam si noi, fiind ceva inedit sa vedem o nunta autentica, maramureseana.

Zis si facut. Ne-am trezit cu noaptea in cap, am mancat (am descris in review-ul despre cazare acest episod) si am plecat spre Viseul de Sus pe la ora 6,45. Sunt vreo 30km pana in Viseul de Sus, trecand peste niste dealuri, pe o sosea chiar bunicica. Am mers practic pe drumul care am venit, pana la Sieu, apoi dreapta pana in localitatea Bogdan Voda. De acolo se face un drum asfaltat (DJ188) care te scoate direct in DN18, aproape de intrarea in Viseul de Jos, de unde mai sunt cam 7km pana in Viseul de Sus, trecand si prin Viseul de Mijloc. La 7,30 eram infiintati la casa de bilete. Pana la ora 8,00 deja se ocupasera locurile din primul tren (3 vagoane acoperite cu rezervari in prealabil + 4 vagoane descoperite). In total cam 300 de persoane intr-un tren. Timpul de 1,30 petrecut in gara (cand in vagon cand, pe langa vagon, mai o fotografie, mai o langoasa, mai o horinca, :)) a trecut relativ usor. Pana la ora 9,00 cand a plecat prima mocanita s-au mai ocupat inca 2 trenuri identice cu primul, care au plecat la un interval de 20 min, fiecare. Noi mai fusesem cu mocanita si acum vreo 3 ani, dar iarna, de un Craciun. A fost foarte frumos si atunci pentru ca in acea zi a nins linistit, dar doream sa ne plimbam si vara pe Valea Vaserului, intr-un vagon descoperit. Am beneficiat de o vreme superba, cu soare. Cei 21,6 km pana la statia Paltin, care este statia finala a plimbarii cu mocanita, sunt parcursi cam in 2 ore, de batrana mocanita. Noi am fost plimbati de locomotiva Elvetia. Traseul este frumos pe Valea Vaserului, dupa ce treci si de ultimele case, fiind destul de salbatic. La capat, in statia Paltin, unde locomotiva impreuna cu tenderul cu lemn/combustibil se muta in capatul celalalt al trenului, se poposeste cam 1h30minute, timp suficient pentru a te plimba prin imprejurimi, a sta pe malul Vaserului sau a cumpara ceva de mancare sau diverse bauturi alcoolice sau racoritoare din spatiile special amenajate. Mancarea oferita este tip grill, in sistem catering. Preturile acestora, programul si tarifele mocanitei se gasesc pe site-ul oficial al mocanitei.

Am ajuns inapoi in gara din Viseul de Sus in jurul orei 14,30. Am facut o mica pauza de langosi cu branza, smantana si usturoi si apoi am plecat spre pensiune. In drum, inainte de Sieu, ne-am abatut si pe la Ieud (fiind doar 4km din drumul principal), unde am vizitat si vechea Biserica de Lemn din Deal care datează din 1364. Aici s-a găsit, în 1921, codicele de la Ieud, o scriere foarte veche în limba romana. Manuscrisul a fost datat de unii cercetatori in secolul al XVI-lea iar altii considera ca acest document este din 1391 practic anterior scrisorii lui Neacsu din Campulung. Aici se mai tin slujbe doar de hramul bisericii, pe 15 august, de Sf. Maria, din spusele persoanei care ne-a inmanat biletele de vizitare.

O foarte frumoasa si veche biserica din lemn este si cea din Poienile Izei. Cunoscuta si ca biserica de lemn din Poienile Glodului a fost construita in 1632.

Se zice ca biserica ar fi mult mai veche, argumentele fiind de arhitectura bisericii. Printre altele, altarul fiind de forma patrata, denota faptul că biserica este ridicata inainte de sec. al XV-lea, deoarece bisericile maramureșene din lemn construite dupa sec. al XV-lea au, in general, altarul in cinci laturi. Un alt element important de mentionat este modul de imbinare a barnelor, in “cheotoare dreaptă-dubla” acest stil de imbinare mai vechi fiind inlocuit, datorită evolutiei tehnicilor de constructie, de cheotoarea numita „coada de randunica”, care este mult mai cunoscuta in prezent.

In urma incursiunilor tatarilor in Maramures in 1717 au fost incendiate toate satele de pe Valea Izei cu bisericile și casele lor, scapand doar biserica din Ieud si cea din Poienile Izei.

Pe seara am asistat, atat cat ne-a permis timpul, adica ploaia care a inceput, la nunta care se desfasura jos in sat, o nunta autentica, maramureseana. Am fi dorit sa participam si la slujba de la biserica cu ocazia cununiei religioase a mirilor, mai ales ca dna. Adriana ne povestise, ca poate participa/asista in biserica oricine doreste, dar cununia religioasa a avut loc intr-un alt sat vecin de unde era si mireasa, petrecerea urmand sa aiba loc in aceeasi seara la caminul cultural din Poienile Izei. Frumoase obiceiuri si traditii, extrordinare porturile traditionale ale nuntasilor, o nunta foarte frumoasa cu miri si nuntasi la fel de frumosi. E greu de descris in cuvinte un asemenea eveniment fericit din viata unui om.

Urmatoarea zi petrecuta in Maramures era dedicata vizitarilor obiectivelor turistice din Maramures. Am plecat dimineata intai spre Borsa cu gandul de a ne plimba cu telescaunul si apoi pe jos pana la Cascada Cailor, dar din cauza timpului nefavorabil acesta era oprit asa ca am plecat spre Sighet si Sapanta prin Viseul de Sus, pe DN18, si apoi sa ne intoarcem prin Vadu Izei si Barsana pana la pensiune. Ne-am oprit intai la Sighet unde am vizitat intai Muzeul ”Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei “ – amenajat in fosta inchisoare din Sighet, Inchisoarea a fost construită în 1897, dupa 1918 functionand ca inchisoare de drept comun. Din august 1948 a devenit loc de detentie pentru detinuti politici. Aici din cei circa 200 de detinuti au murit 52, printre care si Iuliu Maniu si Gheorghe I. Bratianu, asta pana in 1955 cand s-a realizat o gratiere ca urmare a Conventiei de la Geneva si admiterii Romaniei in ONU. Inchisoarea a redevenit de drept comun pana in 1977, cand a fost dezafectata, transformata ulterior in fabrica de maturi, apoi in depozit de sare si in final ramanand in parasire, in ruina. A inceput, in 1993, reamenajarea sa ca muzeu, reamenajarea terminandu-se in anul 2000. Fiecare celula a devenit o sala de muzeu in care sunt prezentate diferite teme ale represiunilor din perioada comunista.

La Sapanta am vizitat Cimitirul Vesel, pe care-l mai vizitasem si acum 3 ani, dar de data asta am mers si pana la Casa Muzeu a mesterului Stan Patras, cel care a realizat, initial, faimoasele cruci de culoare “albastru de Sapanta”. Se ajunge pe strada ce margineste cimitirul, fiind vreo 300 m pana acolo. Casa memoriala este in grija lui Dumitru Pop Tincu, care si locuieste acolo, ucenicul si continuatorul muncii mesterului Stan Patras. Aici se poate vedea inclusiv atelierul unde se realizeaza vestitele cruci.

Aici nu voi intra in polemici cu privire la toti ucenicii si continuatorii muncii mesterului Stan Patras. Nu sunt in masura si nici nu vreau sa umbresc deosebitul muzeu al mesterului Patras. Am dorit sa vad cu proprii ochi locul unde s-au creat primele si originalele cruci de Sapanta, care au dat numele cimiturului din localitate: “Cimitirul Vesel”.

De la Sapanta am trecut si pe la Manastirea Sapanta Peri, unde biserica din lemn cu inaltimea totala de 78 m, se pare ca este cea mai inalta biserica de lemn din lume.

De acolo ne-am oprit la Manastirea Barsana, complexul monahal construit fiind impresionant, uluitor de frumos. Cred ca este printre cele mai frumoase din tara, daca nu cel mai frumos. Ca sursa de inspiratie s-a folosit traditia locala, toate cladirile executate din lemn de stejar şi pietre de rau, fiind ridicate de mesterii din localitate. Manastirea Barsana este un obiectiv turistic care nu ar trebui ratat daca ajungi in Maramures.

Cam asta a fost sejurul nostru in Maramures. La plecare spre Bucovina in urmatoarea zi, am profitat si de vremea frumoasa de afara, ne-am oprit la Borsa, am reusit sa ne plimbam cu telescaunul, plus o plimbare scurta pe jos pana la Cascada Cailor, frumoasa cascada din Mtii Rodnei, avand o cadere de apa de 90m. Am hotarat ca va trebui sa mai revenim in Maramures, mai ales ca putem face si cateva drumetii pe cinste prin Mtii Rodnei.

---

VIZUALIZĂRI: 4660 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI