Încă mai există abaţia cisterciană de la Cârţa.

TIPĂREȘTE

Abaţia cisterciană se află în comuna Cârţa, despărţită prin E 68 de o altă comună cunoscută Cârţişoara de unde începe drumul transfăgărăşan. Faţă de drumul european, abaţia este la o distanţă de 3 km. Pe afa s-au postat 60 de reviewuri despre transfăgărăşan şi numai patru despre abaţie.

Toţi alegem adrenalina, provocarea, senzaţiile, frumuseţea peisajului şi nu ştim că la câteva minute de mers cu maşina găsim un monument superb, unicat în această parte a Europei, vechi de peste 800 de ani. Nu o luaţi ca reproş pentru că prima care trebuie să-şi pună cenuşă in cap sunt eu.

Am lucrat doi ani la mai puţin de 20 km de abaţie şi nici măcar n-am auzit de ea. A trebuit să citesc un review postat de Dragos, altul de Dorgo ca să mă hotărăsc să-mi îndrept greşeala, aşa că anul acesta în august, înainte de a urca transfăgărăşanul am oprit la abaţie.

Prima impresie, după care au urmat şi altele la fel de intense a fost de ireal, de decor de teatru. În faţa ochilor se ridica ruina unui zid înalt, cu o terminaţie triunghiulară în care era o spărtură perfect rotundă prin care se putea vedea cerul. Lateral în prelungirea zidului era un turn clopotniţă cu o înălţime mai mare în care erau practicate câteva ferestre înguste, probabil de apărare şi care turn se termina cu o platformă de observaţie circulară de lemn. Proporţiile dintre turn şi zid erau perfecte. În plus sau în minus cu jumătate de metru ar fi stricat efectul.

De pe şosea am mai observat ziduri groase de piatră cu contraforturi care sugerau că împrejmuiau o incintă dreptunghiulară.

Din păcate poarta era închisă şi primul gând a fost că şi aici nu vom avea acces, la fel cum ni s-a întâmplat la câteva biserici evanghelice fortificate şi chiar la o mănăstire ortodoxă. Gândul negativ a durat doar câteva secunde pentru că pe gard erau câteva afişe în care scria în limba română, germană şi engleză că cheia abaţiei se afla la Info- Kiosk, aflat la capătul celălalt al abaţiei la cca 100m. Cum veneam de pe drum, la Info-Kiosk am servit două cafele şi două plăcinte cu smeură producţie proprie de pe gardurile abaţiei.

Cheia ni s-a dat simplu, fără garanţie, fără buletin reţinut, doar cu simpla rugăminte s-o aducem înapoi sau dacă după noi vin alţi turişti, să le-o înmânăm acestora. Am rămas siderată, - ăsta e termenul - şi m-a invadat bucuria că noi ăştia care circulăm, scotocim, citim, scriem, suntem o categorie aparte de oameni care inspiră încredere. Ca să revin pe pământ cred că administraţia are şi o cheie duplicat pentru că mi se pare aproape imposibil ca printre vizitatori să nu fi fost cineva care să fi păstrat cheia ca amintire, doar suntem în Românica.

Abaţia nu necesită nicio documentare înainte sau după vizită din cauză că din loc în loc sunt panouri explicative, multe dintre ele cu fotografii şi săgeţi pentru identificare. Cel care le-a conceput în propoziţii scurte şi cuvinte simple scrise în trei limbi a cunoscut psihologia turistului de rând care nu are timp sau aplecare spre cunoaştere ci bifează obiectivele vizitate cu ˝mi-a plăcut/ nu mi-a plăcut˝. Cu fonduri europene în 2013, abaţia a fost consolidată pe unde s-a putut dar este important că a fost stabilit traseul de vizitare dealungul căruia se găsesc aceste panouri explicative.

Înainte de toate, aproape de intrare, pe un panou scria ˝De ce merită să vizităm abaţia?˝. Sunt enumerate cinci motive principale: pentru că este singura abaţie cisterciană care a mai rămas în această parte a Europei şi că nu trebue confundată cu o mănăstire săsească fortificată; pentru că a fost fondată de călugări veniţi din Franţa din Citeaux; pentru că în curtea interioară se găseşte singurul cimitir al soldaţilor germani căzuţi în septembrie 1916; pentru că din punct de vedere arhitectonic îmbină stilul romanic cu al goticului timpuriu.

Acest panou reprezintă prima treaptă a informaţiei şi cunoaşterii. Pe măsură ce înaintam în jurul zidurilor şi apoi în interiorul curţii şi a capelei, căpătam noi informaţii, propoziţiiile erau mai lungi şi le adânceau pe cele precedente.

Astfel am citit că abaţia a fost construită între 1200-1206 şi am văzut schiţa făcută pe baza urmelor de ruine; că ostaşilor germani căzuţi în 1916 în lupta cu românii la Porumbacu li s-a făcut cimitir în 1928. Cu această ocazie un meşter sas din Sibiu a sculptat statuia eroului germanic Roland. (din curiozitate, mergând pe sursele cunoscute adică Google, am aflat că este vorba de cavalerul Roland de Roncevaux care în sec. VIII fiind rănit de moarte şi-a înfipt sabia într-o stânca pentru a nu fi. luată ca trofeu de duşmani, faptă care a generat poemul Le chanson de Roland).

Mai departe am descifrat sensul golului rotund de deasupra zidului înalt. Pe o fotografie expusă pe un panou se indica cu săgeată că acolo fusese o fereastră polilobată (rozetă) tipică pentru construcţiile cisterciene iar uşa conică de dedesubt este un portal în stil gotic construit după invazia mongolilor din 1241. Un alt panou, de data asta adresat specialiştilor arată modul de îmbinare a pietrii în ruinele bibliotecii abaţiale.

Alte panouri redau pe scurt istoricul abaţiei, modul de viaţă al călugărilor şi practicile rituale. Pe scurt: mănăstirea a fost întemeiată în anul 1200 de călugări cistercieni din prima abaţie de la noi de la Igris - Banat, distrusă între timp. Iniţial a fost o construcţie de lemn, după care prin 1210-1215 a fost construit un oratoriu de piatră. Construcţia propriuzisă a mănăstirii a fost realizată în două etape: înainte de invazia mongolilor din 1241 în stil romanic şi după, în gotic timpuriu. Spre anii 1300, construcţia impunătoarei abaţii fusese terminată şi mâna de călugări care vieţuiau în ea au început să exercite o influenţă majoră asupra Transilvaniei medievale din punct de vedere politic, economic şi cultural. Prin construcţia abaţiei, stilul gotic s-a impus în lăcaşurile de cult construite mai târziu. Din rândurile cistercienilor care aveau în toată Europa 1400 abaţii din Portugalia până la Cârţa, au fost aleşi trei papi. Cistercienii îşi aveau sediul în Franţa la Citeaux iar credinţa şi practicile lor se bazau pe învăţăturile sfântului Benedict care în anul 540 stabilea următoarele precepte ale vieţii monahale: castitatea, sărăcia şi ascultarea.

Cistercienii de la Carţa mergeau din patru în patru ani la abaţia mamă din Franţa să supună analizei raportul activităţii lor. Erau denumiţi ˝ călugări ţărani˝ din cauza modului simplu, chiar auster de viaţă. Dictonul lor era ˝ ora et labora˝ adică ˝ roagă-te şi munceşte˝. Au construit abaţia pe terenuri mlăştinoase, le-au asanat şi s-au dovedit a fi buni constructori şi agricultori. Mâncau puţin şi numai vegetale, dormeau câteva ore pe noapte pe paie în camere neîncălzite, nu comunicau între ei decât stictul necesar şi-şi trăiau viaţa muncind şi rugându-se.

În jurul abaţiei care era construită în formă de cruce a luat fiinţă un sat numit Kreutz (cruce) şi ulterior redenumit Cârţa.

La o sută de ani de la înfiinţare abaţia controla zece aşezari, avea ferme mari şi vii cu viţă de Burgundia.

În ritualul cistercian copiii la botez nu erau scufundaţi în apă ci stropiţi cu ea, impărtăşania începea de la cel mai în vârstă bărbat până la copiii de 14 ani urmând apoi femeile, spovedania era colectivă şi anul bisericesc începea cu patru săptămâni înaintea Crăciunului.

Cu timpul călugării au renunţat la viaţa austeră şi ultimul abate Raimund Barenfuss căruia i s-a imputat o viaţă prea lejeră, pasiunea pentru vânătoare şi pentru petreceri a fost demis de Matei Corvin în 1474. Abatia autonomă a fost dizolvată şi trecută sub autoritatea Bisericii din Sibiu. Substratul dizolvării nu a fost abaterea de la modul de viaţă auster ci că abaţia asculta de papă în timp ce episcopul sas din Sibiu era supus regelui Matei Corvin.

Subliniez din nou că toate sau majoritatea acestor informaţii le-am cules din panourile amplasate dealungul itinerariului ceeace fixează cu mult mai bine imaginile decât citirea unui text rupt de prezentarea live.

Astăzi din întreaga abaţie se mai păstrează casa parohială, cea mai veche clădire din Transilvania, locuită neînterupt timp de 800 de ani şi clopotniţa construită în sec XV de un zidar sibian. Ea servea ca turn de observaţie şi de apărare în faţa deselor incursiuni (mongoli, tătari, turci). Nu am îndrăznit să urc în ea din cauza treptelor foarte înalte, prost întreţinute şi a spiralei înguste.

În vechea capelă au fost restaurate absida şi corul în care se ţin slujbe pentru puţinii enoriaşi saşi ai Bisericii evanghelice. Aici se află o orgă din 1777 şi un altar baroc frumos pictat şi împodobit. Arcele boltilor se întâlnesc şi conturează chipul Fecioarei Maria.

Ieşind din capelă am găasit în curte un covor floral superb printre mormintele soldaţilor germani vegheaţi în somnul lor de veci de cavalerul Roland.

* * *

De ce să vizităm abaţia cisterciană din Cârţa? -- Parafrazându-l pe Hillary care a spus că a urcat Everestul pentru că există, eu cred că trebuie vizitată această surprinzătoare relicvă medievală pentru că încă mai există.

---

VIZUALIZĂRI: 1614 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI