Cand treci prin nori

TIPĂREȘTE

Am fost si eu de cateva ori pe Trasfagarasan!

Si de la sud la nord si invers! Bineinteles ca prima data e ceea ce iti ramane vesnic in minte. Pentru ca e acea curiozitate daca se potriveste ceea ce e in mintea ta cu realitatea pura! Tot auzeam pe soferii temerari cum se tot laudau ca au ''facut'' Transfagarasanul, de parca acolo era un concurs in care iti demonstrezi tie si celorlalti cat de tare esti! Si sincer am fost cam dezamagita de faptul ca imi imaginasem mult mai greu traseul decat e in realitate! Eeeiii, nu va ganditi ca am condus eu, nu dragilor, cum i-ar fi stat sotului in dreapta mea pe Transfagarasan? dar, sincer, nu e chiar atat de greu, pe cat de lung drumul! Si pe cat de frumos...

Mi se pare foarte greu sa scriu aici despre ceva atat de maret, atat de cunoscut de toata lumea. Transfagarasanul e ceva ce s-a facut cu multa truda si sacrificii, ceva care ne usureaza noua drumul din Muntenia catre Ardeal. Ceva care te face sa te bucuri cand ajungi sus, la cascada si dai de batranica ce vinde paine ce casa, slanina, ceapa rosie si palinca la un pret de 3 ori mai mare... pentru ca acolo, sus, in aerul acela tare ai manca orice cu mare pofta!

Mi-e dor sa mai trec prin nori, cum numai acolo puteam! In 2007, in 6 iunie am incercat din nou sa traversam de la nord la sud, dar din pacate... nu am ajuns prea departe, deoarece ne-am intalnit in plina vara cu un culoar sapat in zapada, in loc de sosea! Inalt de aproximativ 2 metri, nu glumesc... iar noi eram in sandale, maieu si pantaloni scurti, regret nespus ca nu am avut atunci aparatul de foataografiat la noi! abia dupa cateva saptamani s-a redeschis atunci circulatia pe Transfagarasan.

Mi-ar place, candva, sa ma cazez la Cabana Capra pentru macar o noapte, sa pot gusta din plin de farmecul unei nopti de vara acolo sus, la munte, cat mai aproape de cer! Mi-ar fi deajuns doar paine, slanina si ceapa rosie de la babuta de sus! Si multa liniste...

---

VIZUALIZĂRI: 1350 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI