Cea mai reusita parodie despre paradis

@raduhd: bun-venit în comunitatea AmFostAcolo.ro.

Mulţumim pentru impresii, te aşteptăm şi cu alte recomandări din vacanţele ori excursiile tale trecute sau viitoare.

Să vezi cum era acum 14 ani la crîşmă. Te aşezai şi ospătarul îţi prezenta oferta: ceva pe grătar - ceafă de porc sau piept de pui. După ce ziceai ce vrei, te informa cinstit şi direct că durează 2 ore, pentru că trebuie să dezgheţe felia de ceafă. Fiind foarte cald, departe de lume şi avînd un număr incert de clienţi, păpica era păstrată în congelator, să nu rişte nimic.

Problema era numai la prima vizită, după aia te învăţai că tre să te duci să dai comanda cu 2 ore înainte.

Partea mişto a fost că am prins într-o noapte marea fosforescentă, de la nu ştiu ce vietăţi, fenomen rar (n-am mai văzut de atunci aşa ceva, nici pînă atunci).

@abancor: acum 14 ani pana si eu eram mai fain

Excelent - şi super promiţător - review de debut!

Sper să mai avem ocazia să "te" citim.

@webmasterX: sarumana

@raduhd: imi pare rau! Am fost acum cinci ani vezi impresii

Credeam ca s-au schimbat multe lucruri in bine, speranta moare ultima!

Am fost acum vreo 20 de ani, n-am avut probleme nici cu cazarea, nici cu masa. Cazare cu cearceaful intre mine si țînțari, am mincat guvizi prinsi de mine si am baut apa minerala adusa de un camion. Am rezistat 5 zile si-as mai fi stat, daca nu mi-era ca se ingrijoreaza mama, stia ca plec doar pentru doua zile

Mai era pe-acolo un nene tot ca mine, plecase de-acasa sa cumpere piine. Era din Bucuresti, si cind ajunsesem eu deja avea doua saptamini de plaja.

Barcagiii - ca-n povestea de mai sus.

Ehe, pe vremea aia venea lumea cu ditai calabalîcul după ei, fanii adevărați Portița, care, la întrebarea „cît e ceasul? ” răspundeau cu „la Portița nu există timp! ”.

La Jurilovca am fost martorul unei mutări de-a binelea, o familie descărca din mașină și încărca într-o barcă inclusiv mobilier (scaune de lemn, de sufragerie). Declarau că vor sta o lună. Frigiderul era o groapă în nisip, de 1 metru cub, a cărei săpare ocupa aproape întraga primă zi a sejurului. Aprovizionarea se făcea prin pescari, care aduceau din Jurilovca pîine, roșii, ardei, vodcă, vindeau pește. Oricum, turiștii portițari sadea, nu ca noi care veniserăm pentru 2 - 3 zile, veneau și cu provizii țapene. Și era deja și complexul turistic, aveai de unde cumpăra bere sau apă, unde face un duș. La cîteva zile trăgea la mal un vapor pe care se făcea „discotecă”.

Tabăra ocupa o suprafață babană și uneori era compusă din cort de dormit (mare), lipit de el, ca să comunice direct, urma un cort înalt de grădină (pavilion), cu pereți laterali, ca să izoleze de țînțari, care era sufrageria, dotată cu opaiț, cu masă și scaune, iar lîngă sufragerie un pavilion fără pereți, doar cu acoperiș, pentru umbră (pentru făcut plajă ziua).

@raduhd: Multumim pentru articol!

Ma poate ajuta cineva cu info despre campare la portita? incerc sa sun de doua zile si telefoanele de pe site-ul complexului nu functioneaza...

@abancor: suna a Ciresarii ... parca ma incearca un regret pentru review-ul meu.

@ale. birsan:

am vazut ceva corturi dar habar n-am ce, cum si cat

@raduhd: multumesc!

@abancor: Cred ca marea era fosforescenta de la combinatul ala, nu de la vietati...

@ale. birsan: Or fi asaltati de clienti multumiti

@abancor: Am gasit si eu 2-3 kg de cartofi intr-o groapa-frigider abandonata eu ma chinuiam sa infig niste pari in pamint si sa leg cearceaful de ei, dupa un fel de parapet din pamint, pentru ca era un vint extrem de puternic intr-o seara...si hop! cartofi!

@raduhd:

Este? Lipseşte numai Ursu, care să tragă de unul singur, prin nisip, cotiga încărcată cu tot calabalîcul respectiv. Aici e înlocuit de Mirel, sau alţii ca el.

Regrete? E cel mai spumos review pe care l-am citit în ultima vreme.

@F2A1C:

Mă întreb dacă or fi încolţit şi s-or fi înmulţit în vara aia. I-or fi lăsat unii acolo tocmai în scop agricol şi tu le-ai deconspirat rezerva strategică.

Bine că n-au lăsat niscai cărniţă, ai fi găsit o crescătorie de viermuşi numa buni de dat la guvid (sau la ce s-o da cu viermuşi, că n-am mai pescuit din copilărie), cum am păţit io într-un camping la nord de Mamaia, dînd peste o groapă care servise drept coş de gunoi, în care mişunau viermii ca la magazinele de momeli vii.