Vacanta cu cortul

TIPĂREȘTE

Luand hotararea de a vedea si din frumusetile patriei, am stabilit sa descoperim si locuri in care sa putem ramane peste noapte si la cort. Ca prima experienta turistica de acest gen am hotarat sa alegem un loc aflat daca se poate pe malul unei ape, sotia fiind absolut incantata de ideea de a petrece un week-end pe malul unui lac sau in cel mai rau caz pe langa o apa curgatoare.

Am avut de optat pentru cateva locatii care sa nu ne indeparteze prea mult de Brasov si sa nu faca astfel drumul prea lung si obositor, asta tinand cont si de faptul ca fiind prima experienta de cazare la cort, nu prea eram siguri ca vom dormi bustean.

Discutand cu unele cunostiinte am primit recomandari bune pentru Valea Doftanei, loc despre care pana atunci nici macar nu auzisem. Am cautat cateva poze, cateva impresii, ceva referinte referitor la locatii propice pentru camping si intr-un penultim week-end din luna august 2013 am pornit hotarati spre zona barajului Paltinu.

Ca variante de a ajunge acolo, cu masina personala se poate alege, pentru cei care vin dinspre Bucuresti, Ploiesti ruta din Campina, un drum relativ mai usor decat cel ales de noi. Venind dinspre Brasov am considerat ca e mai simplu sa urcam spre Valea Doftanei dinspre Comarnic si ulterior sa ne intoarcem prin Campina, efectuand astfel un traseu in bucla. Nu recomand insa aceasta ruta Brasov - Comarnic - Valea Doftanei, se incepe cu o urcare in panta de 45 de grade pe 2-3 km si apoi din nou urcare pe un drum cu serpentine, care nu este foarte bine intretinut. Nu “iti rupi” masina asa cum citisem diverse pareri pe internet, insa nici nu prea poti accelera la mai mult de 40-50 la ora, ceea ce face ca drumul pana la baraj sa para ca dureaza cam mult. Peisajul este unul asemanator cu cel de pe dinspre Rasnov spre Paraul Rece: padure, fanete si drum cu serpentine. Pe masura ce drumul atinge pragul maxim de inaltime traseul parcurs devine mai lejer si astepti cu nerabdare aparitia barajului din palcurile de arbori care se insiruie pe marginile drumului.

Vazut pe lungime, lacul de acumulare pare imens si de un verde smarald. Pana aproape de mijlocul distantei nu erau foarte multe luminisuri care sa aiba maluri aproape de apa si sa nu fie invadate de arbori si arbusti. Însa in apropierea zonei delimitate pt camping de rulote unde pt curent electric si o teava de apa potabila de la care te puteai alimenta, se achita 30 lei/noapte era o parcare si in spatele ei o pajiste imensa, inca nerevendicata de vreun proprietar care sa ii puna gard si paznic, zona in care era plin de oameni veniti cu corturile pentru una sau mai multe seri la malul lacului. (pescari, grupuri de tineri, familii, toti erau pregatiti pt un sejur mai altfel). Am instalat cortul intr-o zona relativ aproape de apa si ne-am ocupat timpul cu cateva pregatiri pentru seara. A doua zi am lasat in masina lucrurile importante si am parasit cortul pentru o plimbare in zona. Posibil sa fie si rute pentru drumetie, noi am urcat putin mai pieptis prin padurea din spatele camping-ului, am privit niste fagi inalti si urmele de jir de pe pamant si apoi am coborat inapoi spre lac unde am vazut mai bine ca multe persoane intrasera cu masina pe drumul forestier de pe care se indepartase bariera si le trasesera cat mai aproape de apa, tipic romanesc de altfel. Ca in orice locatie in care se aduna mai multe grupuri de oameni, este sigur ca vor fi stiluri si gusturi total diferite, desi chiar si cei care doreau sa se “delecteze” cu acorduri mai manelistice tinusera sonorul relativ in surdina. Zona de camping este mai indicata pt cei cu rulote, desi este mult mai departe ca si priveliste de lac. Dar pentru un pic de confort in plus nu cred ca deranjeaza.

Desi inotul nu este recomandat datorita curentilor, au fost destui curajosi care sa se racoreasca cu o repriza de inot. Au fost grupuri care venisera dotate si cu cate o barca pneumatica si au vaslit pana aproape de mijlocul lacului. Fiind inca fara experienta ne-am bazat pe faptul ca este inca vara si am plecat ca niste flori fara sa luam si sacii de dormit, doar saltelele si o patura, insa peste seara, desi era cred perioada intre 23-25 august, se lasa frigul incat am fost nevoiti sa dormim bine imbracati.

Se poate vedea ca final de traseu si sejur si partea de final a barajului, o zona care nu este accesibila publicului decat pana la un anumit punct, dar este interesant sa poti poza barajul de jos in sus.

Per total a fost o experienta interesanta si am descoperit un nou loc minunat din Romania.

---

VIZUALIZĂRI: 9855 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI