O zi petrecuta in Harghita Bai

TIPĂREȘTE

Fiind permanent in cautare de locuri din tara noastra pe care sa le vizitam, "beneficiind" de promovarea turismului in tara noastra, care este ca si inexistenta raportata la potentialul turistic al acestei tari, am ales ca pentru o noapte, intorcandu-ne dupa o vacanta insirata prin jumatate de tara, sa ne oprim la Harghita Bai.

Ne-am hotarat dimineata cand am plecat de la Belis-Fantanele, (o locatie superba, despre care am sa incerc sa povestesc cu alta ocazie).

De obicei pentru vacanta de vara rezerv cu 2-3 luni inainte, 10-11 nopti, si-mi las vreo 3-4 nopti, nerezervate, la inspiratia de moment, pe drumul catre casa. Asa am procedat si acum, dupa 10 nopti, rezervate, 6 in Retezat + 5 in Apuseni, ne-am hotarat, pe moment, la fata locului, sa renuntam la o noapte langa Stana de Vale, iar acea noapte sa o petrecem in Baile Felix, urmand apoi sa ne mutam pentru 2 nopti la Belis Fantanele iar de acolo, venind catre casa sa ne oprim si la Harghita Bai.

Administrativ, statiunea Baile Harghita, este parte a orasului Miercurea Ciuc. Este o localitate balneoclimaterica, montana, as spune de interes local, in adevaratul sens al cuvantului. Altitudinea medie la care se afla localitatea este de 1300-1400 m. Accesul se face de pe DN13A, aproape de Miercurea Ciuc (aprox. 20km) pe DJ138A, asfaltat pana la intrare in localitate, acceptabil, ajungandu-se dupa vreo 7 km la destinatie.

Recunosc, ca la intrarea in localitatea, am avut un soc, dand cu ochii de niste cladiri paraginite, niste ruine, chiar ne-am uitat la ceas sa vedem daca mai avem timp s-o luam din loc intr-o zona mai primitoare.

Sunt fostele cladiri miniere, dezafectate acum, in trecut, a functionat aici o mina de caolin, actualmente închisa, dar ale cărei urme au rama in peisaj Se observa in spatele cladirilor, spre padure si o imensa halda de steril, un imens teritoriu alb, straniu, parca selenar. Imediat după mina parasita, apar si cateva blocuri si case ale localnicilor si ale muncitorilor ce deserveau fosta mina care alcatuiesc un decor trist, observandu-se saracia in care traiesc oamenii. Pe masura ce inaintezi spre centrul statiunii aspectul se schimbă, apar casuţe private cochete şi curate, cu o arhitectura placuta si destul de multe pensiuni pentru marimea statiunii.

Statiunea este strajuita de varful Harghita-Madara, avand o inaltime de 1800 m.

Este o statiune mai mult de iarna, dispunand de mai multe partii amenajate, unele chiar si cu instalatie de nocturna. Vara, in schimb, nu ai prea multe optiuni, in afara de ceva plimbari prin imprejurimi, de efectele curative al mofetelor si al apelor minerale si de “Parcul de aventura Balu” dotat cu tiroliene pentru toate varstele si gusturile.

Noi ne-am oprit in mijlocul localitatii, si am inceput, din poarta in poarta, sa cautam cazare. La primele incercari, nu prea am avut succes, nemaivand camera disponibile, chiar ne-am mirat un pic.

Am gasit pana la urma, 2 camere duble disponbile la Pensiunea Csiki si la un pret fara comentarii: 60 lei camera dubla cu baie proprie (probabil pret extra-sezon) despre care am sa scriu cateva randuri separat, conform sfaturilor anterioare a @web, de a nu mai amesteca prezentarea posibilitatilor de petrecere a timpului liber cu cazarile.

Revenind la petrecerea timpului liber in zona, dupa ce ne-am cazat, deja fiind pe seara, am iesit la pas, in recunoastere. Asa am ajuns in plimbarea noastra de seara, i mergand intai in partea stanga, pana in dreptul bisericii si al campingului, unde ochisem cand ne tot plimbam dupa cazare, un nene care avea la vanzare pe o masuta, produse apicole, de genul propolis, polen, miere, etc. Tot acolo se afla si campingul si mofetele. Introrcandu-ne si mergand apoi in partea dreapta am ajuns la “Parcul de aventura Balu” de fapt un complex care are si spatii de cazare si terasa si restaurant. Ne-am continuat drumul pe langa tiroliana mare care trece tangent as zice pe langa halda de steril, fiind atrasi de aspectul deosebit al acesteia. Este de fapt un teren arid, albicios, desprins parca de pe alta planeta, avand pe margini “micro-delte” de stuf crescut in ochiurile de apa. Ne-am intors si ne-am oprit pe terasa de la langa parcul de aventura, pentru a manca pe deoparte, fiind deja seara, de a degusta o bere-doua, musai “Harghita” ca doar eram la Harghita Bai, plus ca se anuntase si o prestatie de muzica folk, live.

Partea cu mancarea a fost buna, partea cu berea tot buna, dar partea cu prestatie folk, poate ar fi fost si ea buna. Fatuca acompaniata la chitara de colegul ei, a cantat vreo 5-6 melodii la rand numai in maghiara. Nimic de zis, suna bine melodia, dar pentru noi doar atat. Dupa aceste 5-6 melodii, a intervenit, s-a scuzat, ca nu a stiut ca sunt si romani pe terasa si nu este pregatita cu ceva cantece si in romana si a continuat intercaland printre cele in maghiara si cateva in engleza.

Ce e drept, terasa, care la inceput, era full si lumea conectata la ce se petrecea pe scena, incet, incet s-a cam golit, populatia mutandu-se in restaurant.

Posibil sa fi nimerit noi, o seara, cu majoritate romaneasca, ce e drept, era parca si un grup organizat.

Ne-am terminat si noi berea “bastinasa” si ne-am retras catre pensiunea unde eram cazat.

Cam asta a fost experienta noastra in statiunea Baile Harghita.

Probabil, in sezonul de iarna este altfel, pentru cei ce iubesc ski-ul si alte sporturi de iarna.

---

VIZUALIZĂRI: 4137 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI