Mănăstirea Cotmeana, un loc încărcat de istorie

TIPĂREȘTE

Fără îndoială, drumul european E81 este unul dintre cele mai uzitate şi frumoase şosele din ţara noastră. Fie că merg în excursii peste hotare, fie că merg în zona Vâlcea, cu numeroasele ei obiective turistice, foarte mulţi turişti aleg să parcurgă acest traseu. L-am parcurcurs şi eu de foarte multe ori cu diferite ocazii şi uneori am mai făcut căte un scurt popas, pentru a admira minunatele peisaje ale meleagurilor vâlcene.

Ultima dată am făcut o mică deviere de pe traseu (vreo 7 km) spre Mănăstirea Cotmeana ghidaţi de un indicator, pe lângă care trecusem în grabă de numeroase ori. Drumul comunal spre mănăstire este situat cam la 25 de km de Râmnicu Vâlcea, după ce treci de localitate Merişani, în dreapta celui principal, E81. Este un drum asfaltat, care chiar dacă pe alocuri mai are unele petice, poate fi parcurs fără probleme.

Mănăstirea este aşezată în stânga drumului comunal, iar pe dreapta se află o parcare neamenajată. Ajunşi în parcare am fost asaltaţi de o droaie de cerşetori, foarte insistenţi, care ne-au înconjurat imediat. I-am ignorat, pentru că erau prea mulţi şi majoritatea arătau destul de bine şi erau prea tineri ca să-ţi stârnească milă.

Intrarea în perimetrul ansamblului mănăstiresc se face printr-o poartă din lemn de construcţie mai nouă şi acoperită cu şindrilă. Pătrundem pe o alee din dale de piatră străjuită de verdeaţă şi multe aranjamente florale, unde pe dreapta se află intrarea în curtea Bisericii Monument, iar în faţă se aflăBiserica Paraclis, un lăcaş de cult construit mai nou şi unde se află o icoană aşa zisă făcătoare de minuni.

În dreapta peste un mic izvor se află o clădire tot nouă care face parte din patrimoniul mănăstirii. Pe zidul exterior de lângă biserica cea nouă se află o pictură clasică, ce reprezintă Judecata de Apoi. Un frumos parc cu statuiete şi o minicopie a coloanei infinitului se află în spatele bisericii cu paraclis, însă nu este permis accesul pelerinilor.

Intrarea în curtea mănăstirii se face printr-un turn clopotniţă, ce adăposteşte cel mai vechi clopot din ţară cu o istorie aparte. În primul război mondial armatele germane şi maghiare au strâns pentru a fi date la topit toate clopotele din Ţara Românească. Ca urmare a terminării războiului o parte din clopote au scăpat de la topire, printre care şi cel de la Cotmeana. Găsit de armată română la Budapesta a fost repus la locul lui.

Construită de ziduri groase şi prevăzute cu guri de tragere, mănăstirea a fost de fapt un complex feudal de apărare împotriva năvălitorilor care s-au perindat de-a lungul timpului prin Ţara Românească. Prima atesatare documentară datează din timpul lui Mircea cel Bătrân, care cu ocazia înfiinţării mănăstirii de la Cozia (1388) aminteşte şi de Cotmeana.

Se pare că acest domnitor este cel care a restaurat şi modernizat această mănăstire, a cărei vechime datează de prin secolul XIII. Alte restaurări importante s-au făcut pe vremea lui Constantin Brâncoveanu, apoi după reformele lui Cuza mănăstirea cade într-o perioadă de uitare, până în anul 1990, când la iniţiativa episcopului Calinic mănăstirea capătă din nou identitate prin cei 9 vieţuitori-călugări.

Mănăstirea are o istorie tumultoasă, marcată fie de luptele interne dintre domnitorii autohtoni, fie de luptele împotriva năvălitorilor. Existenţa unei uşi secrete în interiorul bisericii indică faptul că, mănăstirea nu a fost scutită de prezenţa unor lupte în perimetrul acesteia.

Biserica Monument are o arhitectură aparte, cu faţade din cărămidă roşie, cu firide şi arcade sub cornişe. Construită în stil clasic, prenaos, naos şi altar are picturi de pe vremea lui Mircea cel Bătrân, iar inscripţiile pe piatră de la uşa de intrare sunt scrise în litere slavone vechi. În naos, pe partea stângă, se distinge destul de bine o pictură cu chipul lui Mircea cel Bătrân.

În apropierea bisericii se află un foişor şi un fel de terasă, ambele acoperite cu şindrilă din lemn, unde numeroşi pelerini se odihneau şi contemplau la cele sfinte.

Ceva ce mi-a sărit în ochi la ceastă mănăstire, a fost faptul că majoritatea pelerinilor erau îmbrăcaţi cu straie cernite, o formă de respect impusă de prezenţa lor la mănăstire, dar şi faptul că oamenii cu felurite probleme vin aici cu încredere, chiar dacă mănăstirea a fost în centrul unor scandaluri de presă, cu urşi sechestraţi, exorcism sau violenţe fizice (amănunte aici sau aici).

Ne-am odihnit şi noi după vizitarea mănăstirii pe una din băncile de la veranda unei chilii, ne-am încărcat bateriile spirituale, după care mai liniştiţi şi împăcaţi cu noi înşine ne-am continuat drumul spre casă.

Chiar dacă această mănăstire nu impresionează în mod deosebit, comparând-o cu Agapia de exemplu, se merită ca în drumurile voastre pe aceste meleaguri să vă opriţi şi în acest loc încărcat de istorie.

---

VIZUALIZĂRI: 2295 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI