Hotel National Mamaia - o intoarcere in timp

TIPĂREȘTE

Profitand de faptul ca in week-end-ul respectiv juniorul familiei tocmai fusese transferat, cu tot echipamentul din dotare, la echipa bunicilor, alaturi-semnatul si iubita-i consoarta au supus la vot coregrafia programului liber-ales pentru canicularul sfarsit de saptamana si de final de iulie ce se anunta. Un sfarsit de saptamana in care sa ne relaxam la maxim, fara lucrarile “de mentenanta “ ale spatiului locativ devenite o obisnuinta in aceste zile ale saptamanii. In fond, abia batusem covoarele in urma cu 5 saptamani.

Procesul de votare a fost rapid si democratic. Datorita sfertului de vot in plus de care beneficiez de fiecare data (inaltime, latime, kilograme, ochi frumosi, vechime in campul muncii si alte vechimi in comparatie cu mult-adorata), cu majoritate simpla, s-a hotarat: mergem la mare. La Marea Neagra, mai exact iar pentru precizia informatiei: la Mamaia.

Prin urmare, ne treziram noi sambata dis-de dimineata, ne-am baut cafelele si am pornit la drum. Fara bagaje, fara rezervare. La noroc, la ce-o fi, unde o fi.

Cu Cicloapa in dreapta mea pe post de copilot si comentator, am lasat in urma orasul lui Bucur de pe malurile Dambovitei. am parcurs destul de rapid deja cunoscuta Autostrada a Soarelui si care nu incepuse, inca, sa se aglomereze astfel ca, dupa aproximativ 2 ore si 45 de minute, intram voiosi nevoie-mare in internationala statiune Mamaia.

Am parcat masina intr-una din parcarile de pe marginea bulevardului din Mamaia si am decis sa ne cautam un loc de cazare pentru o noapte. Primul hotel pe care l-am zarit, primul hotel in care am intrat ca sa ne incercam norocul. Hotelul? Hotelul National, desigur.

Prima impresie? Pai e secular, ma rog, semi-secular. Si e inalt si verde. Nu, nu bradul, ci hotelul. Poate pentru a concorda cu logo-ul turistic al Romaniei cel cu gradina carpatina. Si daca pe dinafara e vopsit gardul, sa vedem cum stam cu leopardul dinauntru.

Ca sa va spun drept, lucrurile, pe ansamblu, au stat mai bine decat ne-am asteptat. Incepand cu receptia si holul aferent, un hol mobilat fara pretentii de high-class dar decent, continuand cu amabilitatea domnisoarei/doamnei de la receptie care ne-a lasat sa vedem camera inainte de a ne caza si terminand cu camera propriu-zisa.

E adevarat, cam peste tot in hotel pluteste aerul de invechit, de alta epoca, se simte nevoia clara de a readuce acest hotel in timpurile secolului XXI. Cam asa si cu camera. O camera suficient de mare pentru 2 adulti, mobilier reconditionat si aflat intr-o stare destul de buna. Mobilierul clasic as putea spune: doua paturi unite, noptiera cu veioza, o masuta mica incadrata de 2 fotolii. Camera e dotata cu aparat de aer conditionat, minibar si televizor. Nu prea rau pentru un vechi hotel de 2*. Pe jos, niste mochete incearca sa acopere parchetul innegrit de timp. Aspect pozitiv: e curatenie. Minus: camera nu are balcon. Adica are dar e frantuzesc iar eu nu prea ma dau in vant dupa chestiile frantuzesti mai ales cand e vorba de balcoane. Ca de-aia place intregii lumi “Romeo si Julieta”, ca aveau, dom’le, un balcon ca lumea unde sa-si impartaseasca dragostea, nu o “boulangerie”. Ca nu-l vedeam pe Romeo declarandu-si dragostea la coada la paine, in Grenoble.

Dar sa revenim la a noastra camera si sa continuam cu aspectele positive: lenjeria. Exista. Si e curata. Prosoapele sunt si ele pe acolo, se mai pot folosi un sezon sau doua, ca doar e criza si nu e cazul sa se risipeasca banul aiurea. Si daca tot am amintit despre prosoape, sa spun cateva cuvinte si despre sala tronului si a imbaierii. Cu siguranta, nu e locul in care sa doriti sa stati prea mult. Daca acasa aveti obiceiul sa lecturati ceva in timpul petrecut in baie, cu diverse ocazii, ei bine, bathroom-ul de la National nu va va ajuta sa va imbogatiti cultura generala. Nu e dezastru dar obiectele si instalatiile sanitare, desi functionale, nu ofera cea mai placuta atmosfera posibila unei declaratii de dragoste la dus, de exemplu.

Hotelul nu are piscina, in schimb exista in apropiere o fantana dezafectata. Dar la ce-ti mai trebuie piscina si fantana cand marea se afla atat de aproape? Si daca nu va ajunge marea, aveti baltoacele de pe aleile dintre hoteluri si din parcari, mai ales dupa o ploaie sanatoasa de vara.

Nu am mancat la restaurantul hotelului deci nu ma pot pronunta in privinta mancarii si a serviciilor acestuia. Am preferat sa mancam in alte locuri.

In final, pot spune ca am petrecut un sfarsit de saptamana foarte placut, pozitionarea hotelului foarte aproape de centrul statiunii, pretul platit pentru o noapte dar mai ales miracolul intalnirii cu marea si cu plaja, cu apusul si cu rasaritul soarelui la Marea Neagra, compensand orice alte neajunsuri. Nu cred ca mi-as petrece la acest hotel un sejur dar pentru o noapte sau doua il pot recomanda.

Oops, ma cheama Cicloapa langa ea asa ca eu am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea.

A suivre. Peut etre.

---

VIZUALIZĂRI: 2209 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI