Exact cum ne-am dorit.

TIPĂREȘTE

Ne încolţise ideea să revedem manastirile din nordul Olteniei, peşteri, chei şi ce s-o mai putea, punctul terminus şi dorinţa noastră ascunsă fiind să ajungem măcar la Rânca, dacă nu mai departe.

Am ales ca bază de plecare Baia de Fier, aşezată simetric faţă de ce urma să vedem, ne-am orientat spre pensiunea Andreea despre care citisem pe afa impresii favorabile. Am reţinut telefonic camera cu două zile înainte pentru două nopţi. Preţul 100 lei/ noapte era acceptabil iar pozele atrăgătoare. La poze trebuie să fii circumspect, pentru că de multe ori se aplică proverbul˝ afară-i vopsit gardul, înăuntru leopardul˝ dar vă spun de la început că n-a fost cazul. Mi-a plăcut şi mi-a inspirat încredere vocea caldă de la capătul firului. Doamna Mihaela, proprietara pensiunii ne-a informat că nu e o problemă să ajungem la ea, că din faţa primăriei din Baia de Fier câteva benere suspendate pe stâlpi ne vor conduce direct la pensiune. Aşa a şi fost.

Am intrat într-un fel de ranch ca în Dallas (cu păstrarea proporţiilor) printr-o uliţă asfaltată, direct în curtea mare şi lungă care servea de parcare. Aici am văzut clădiri şi acareturi, chioscuri şi terase, păşuni, fâneţe, hambare, piscină, loc de joacă, flori, hamace, grătar, sălcii - cam tot ce e necesar la o fermă / pensiune ospitalieră. Ne-a cazat la etajul unu într-una din clădiri care a fost un vechi şopron. Dealtfel toate clădirile erau transformate din cele care aparţinuseră părinţilor şi bunicilor şi din această cauză păreau aruncate cu furca. Asta ca exterior, pentru că în interior corespundeau unor standarde pretenţioase.

Am găsit o cameră cu tot confortul care ca aspect şi funcţionalitate întrecea multe locaţii de trei stele din occident. Patul confortabil, pilota moale, pernele cu puf, pe jos o mochetă groasă care te invita să te descalţi de papuci, TV plasmă, prosoape albe ca zăpada, dulap, stativ de geamantane, cuier, o comodă cu sertare, aplice, scaune, plasă de ţânţari şi o baie dotată cu tot ce e necesar. Mi-a plăcut enorm combinaţia de culori din care era făcut mobilierul: bej deschis şi wenge. Am întrebat-o pe doamna Mihaela, după ce am văzut sala de mese şi bucătăria (din alte corpuri de clădiri) dacă a avut un decorator. Nu, au fost ideile fiului ei care˝ a umblat mult prin străinătate˝. Aproape nu-ţi venea să crezi că o femeie destul de tânără are copii atât de mari şi pricepuţi. Imi spusese la telefon că nu ţin frigidere în camere dar au congelatoare în care-mi pot pune cutiuţele sau pungile refrigeratoare şi că dacă doresc, pot găti la ea. Nu!

Oferea mic dejun cu de toate sau la comandă contra sumei de 20 lei/ persoană, prânz cu 35-40 lei şi seara 35 lei. Noi ajunsesem destul de târziu pe la cinci după amiaza, nu mâncasem peste zi pentru că vizitasem mănăstirile Cotmeana şi Manastirea dintr-un lemn aşa că ne-am aruncat pe ciorbă, grătar, mici şi bere. Friptura a fost cam tare aşa că am împărţit-o cu câinele ciobanesc Ursu iar micii cam sfrijiţi. Ne-a costat 90 lei, dar aşa e întotdeauna în prima zi. În compensaţie, a doua zi am mâncat la un popas la Trovanţi, mămăliguţă cu brânză şi smântână, bere rece fără alcool, o nebunie, aproape pe gratis (35 lei două persoane). Dimineaţa serveam cafeaua într-un chioşc cu mese de lemn iar micul dejun din desagă. Chelneriţele erau de o mare amabilitate indiferent dacă mâncai de 10 sau 100 lei. Din proprie iniţiativă ne-au adus farfurii în care să servim mâncarea proprie spunându-ne să le reţinem până plecăm şi ţineau minte că soţul serveşte îndulcitor la cafea.

Toate aceste gesturi, inclusiv că oaspeţii erau trataţi la fel indiferent de consistenţa buzunarului te făceau să te simţi ca în familie. Ne-am despărţit prieteni cu doamna Mihaela, - mi-a plăcut că dirija o afacere de familie pe care o ţinea cu mână de fier şi zâmbet pe buze-am s-o recomand copiilor mei care vor o transalpină şi bineînţeles vouă, dar numai după ce vă vor convinge pozele pe care le voi posta.

În loc de end: în acelaş timp cu noi, pe 1 august la pensiunea Andreea a mai fost cazată o membră afa, Andr2eea din Cluj care a scris deasemeni un review elogios. Cum nici una dintre noi nu a purtat tricoul galben cu afa, ne-am intersectat fără să ne întâlnim.

---

VIZUALIZĂRI: 1558 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI