Împrejurimile Madridului

TIPĂREȘTE

A venit vremea să închid jurnalul de călătorie şi să arhivez fotografiile din circuitul "Maroc - Spania - Portugalia", unul dintre cele mai lungi, mai obositoare, dar şi mai încărcate de istorie, frumos şi neprevăzut.

Răsfoiesc însemnările, fac o căutare pe AmFostAcolo şi constat că nici eu şi nici alţii n-am scris prea multe despre împrejurimile Madridului, despre orăşelele istorice şi satele tradiţionale, despre palatele regale şi mausoleele grandioase care pot fi văzute aici.

Cel mai important obiectiv turistic situat în preajma capitalei spaniole este fără îndoială El Escorial. Am fost întrebată cândva dacă El Escorial merită vizitat şi am răspuns prompt afirmativ fără să mă gândesc la faptul că oamenii sunt diferiţi şi "nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie!".

În cea de-a 18-a zi a circuitului, sub un cer innegurat din care uneori mai picura, obosită, cu mici reprize de moţăială în timpul deplasării cu autocarul, vizitarea unui palat imens şi sobru, privită în perspectivă, nu-mi părea prea ademenitoare. Dar, nu a fost aşa!

Impresionantul San Lorenzo de El Escorial aflat la aprox. 50 km nord-vest de Madrid, cea mai trainică moştenire lăsată Spaniei de Felipe al II-lea, este în acelaşi timp mănăstire, palat şi mausoleu. Ziua în care armatele sale i-au înfrânt pe francezi în bătălia de la Saint Quentin, 10 august 1557, de sărbătoarea lui San Lorenzo, a fost momentul în care Felipe al II-lea a decis înălţarea edificiului ale cărui lucrări vor începe şase ani mai târziu şi vor dura până în 1584.

Construcţia imensă este austeră, fără decoraţii, singurele care mai nuanţează pereţii ca de fortăreaţă fiind ferestrele şi intrările. Faţada principală are trei intrări. Cea din stânga duce la colegiul regal, cea din dreapta la mănăstire, iar cea din mijloc la curtea regilor şi bazilică. În curtea regilor atrage atenţia faţada bazilicii ornamentată cu şase statui de marmură reprezentând pe regii iudei.

Felipe al II-lea a vrut să înalţe la El Escorial un palat pentru Dumnezeu - bazilica şi o colibă pentru el - palatul, de aceea capela principală a bazilicii este bogat ornamentată cu picturi şi sculpturi executate în marmură şi bronz. Pe lângă reprezentările religioase, în stânga se pot vedea, în mărime naturală, Carol V şi familia sa, iar în dreapta Felipe al II-lea şi familia sa. O uşă comunică cu încăperile particulare ale regelui pentru ca acesta, atunci când era ţintuit la pat de boală, să poată totuşi participa la slujbă.

Palatul regelui Felipe al II-lea, care înconjoară parţial bazilica, este auster comparativ cu alte palate spaniole, dar încăperile sunt totuşi elegante, decorate cu mozaicuri şi dotate cu mobilier executat cu rafinament. Aici pot fi văzute multe tablouri semnate de artişti renumiţi: Titian, Tintoretto, El Greco, Velazquez, Veronese şi alţii. Înclinaţia spre cultură a regelui Felipe al II-lea este probată şi de biblioteca pe care acesta a înzestrat-o cu mii de lucrări între care multe manuscrise valoroase. Din păcate, pentru că accesul publicului nu era permis atunci, nu am văzut şi biblioteca despre care ni s-a spus că este o splendoare cu podele de marmură, cu rafturi artistic sculptate în lemn şi cu un impresionant plafon boltit acoperit cu fresce.

La San Lorenzo de El Escorial, poate cel mai mult, am fost impresionată de încăperile mormintelor decorate cu statui, blazoane şi sarcofage lucrate impecabil. Panteonul Regal, o criptă aflată sub altarul principal al bazilicii, este realizat din marmură gri şi roz. Aici îşi dorm somnul de veci - cu doar câteva excepţii - regii Spaniei începând cu Carol V. De asemenea tot aici se află relicvele reginelor mame şi soţii reginelor domnitoare.

Panteonul Prinţilor denumit şi Panteonul Infanţilor, este mausoleul celorlalte persoane aparţinând familiilor regale. Mormântul cu gisant al lui Don Juan de Austria, fiul lui Carol V, în uniformă de nobil militar, este lucrat artistic până în cele mai mici detalii şi te face să rămâi în contemplare câteva momente.

Deşi în expunerile mele evit să dau prea multe cifre chiar dacă le deţin, de astă dată, pentru a ilustra grandoarea de la El Escorial, iată câteva date preluate dintr-un ghid tipărit: "Construcţia din granit cenuşiu măsoară 208 x 162 m, are 15 galerii, 16 curţi interioare, 13 capele, 86 de scări, 9 turnuri, 9 orgi, 1200 de uşi, 2673 de ferestre şi o colectie de peste 1600 de picturi".

Cei interesaţi de o prezentare video El Escorial, sunt invitaţi să acceseze youtube

Informez că atunci când am fost noi, intrarea la Real Monasterio de El Escorial, obiectiv inclus din 1984 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, a fost 8 euro/persoană.

La 12 km de San Lorenzo de El Escorial se află Santa Cruz del Valle de los Caídos un memorial monumental înălţat de generalul Franco pentru cei căzuţi în Războiul Civil din 1936-1939. Construcţia începută în 1940 şi terminată după optsprezece ani, realizată în bună parte prin munca deţinuţilor, este o bazilică în interiorul unei stânci deasupra căreia se înalţă o cruce impunătoare din oţel şi ciment. La baza crucii care se vede de la mare depărtare, la primul nivel sunt sculptaţi cei patru evanghelişti, iar mai sus sunt reprezentate Virtuţile cardinale (Prudenţa, Justiţia, Forţa şi Cumpătarea).

Basilica de la Santa Cruz del Valle de los Caídos, subterană, este mai mare ca dimensiune decât Basilica San Pietro din Vatican. Se spune că pentru a evita concurenţa cu cea mai importantă biserică a catolicismului, în biserica memorialului Santa Cruz s-a realizat un zid interior care separă o porţiune considerată neconsacrată.

Deasupra intrării principale se află Fecioara Maria ţinând pe braţe trupul neînsufleţit al lui Iisus, lucrare de mari demensiuni executată în marmură neagră, iar porţile de la intrarea în tunel, din bronz, sunt împodobite cu reprezentări religioase. Iisus răstignit domină altarul principal, iar cupola decorată în mozaic înfăţişează Judecata de Apoi pentru cei 40000 de morţi în Războiul Civil, înmormântaţi sub podea.

În spatele altarului se află şi mormântul generalului Franco pe a cărui piatră funerară simplă, alături de nume, este gravat anul 1975.

Memorialul "Valea celor căzuţi", al treilea obiectiv din Spania ca număr de vizitatori (după Palacio Reale din Madrid şi San Lorenzo de El Escorial), este unul dintre monumentele cele mai impresionante văzute vreodată. Am revenit la suprafaţă copleşiţi, tăcuţi, impresionaţi. Pentru noi, ca vizitatori, n-a contat faptul că încă mai sunt controverse, că o închidere temporară pentru efectuarea de lucrări de restaurare este înterpretată tendenţios... A contat doar faptul că un număr atât de mare de oameni au dispărut executând ordine dictate de politică.

Deoarece nici la Santa Cruz del Valle de los Caídos nu am făcut poze în interior, ataşez un video youtube

Pentru cei interesaţi, adaug că atunci când am fost noi, taxa de intrare era 5 euro/persoană.

Când am terminat vizita la Santa Cruz del Valle de los Caídos ziua era pe sfârşite, iar oboseala ne cuprinsese pe toţi. Am fost fericiţi când am ajuns la Ciempozuelos un orăşel aflat la numai 35 km sud de Madrid, liniştit, dar mai puţin cunoscut ca loc de evadare pentru madrileni comparativ cu Aranjuez sau Chinchón (renumit pentru Festivalul Vinului şi luptele cu tauri). La restaurantul hotelului unde am servit cina (8 euro/persoană, meniu complet, cu desertul oferit din partea casei) bucătarul, un român din Brăila şi o barmaniţă tot din România ne-au povestit despre aceste mici orăşele bucuroşi că pot schimba o vorbă cu compatrioţii lor.

A doua zi, primul obiectiv aflat în program a fost Palacio Real de Aranjuez. Situat la numai 10 km de Ciempozuelos şi aprox. 45 km de Madrid, Palatul Regal din Aranjuez este fosta reşedinţă de vară a lui Felipe al II-lea. Interiorul palatului este încărcat de portrete regale, de minunate stucaturi şi sculpturi în lemn, de mobilier de epocă deosebit şi de tapiţerie elegantă. Proiectat şi realizat de aceiaşi arhitecţi ca şi El Escorial, palatul finalizat pe la mijlocul sec. XVIII este înconjurat de sute de hectare de grădini frumoase, cu fântâni şi iazuri cu peşti şi cu raţe şi gâşte plutind pe luciul apei. Încântătoarele grădini includ Jardin de la Isla din apropierea palatului şi Jardin del Principe cu cele două muzee: Casa del Labrador - un pavilion regal şi Casa de Marinos - cu foste ambarcaţiuni regale.

Se spune că grădinile palatului au inspirat Concierto de Aranjuez, cunoscuta compoziţie pentru chitară clasică şi orchestră.

Pentru că nu am făcut poze în interior, invit pe cei interesaţi de fastul apartamentelor regale să acceseze youtube.

Poate că ar trebui să menţionez faptul că intrarea în Palacio Real de Aranjuez era - atunci când am fost noi - 4,5 euro/persoană. Chiar dacă a trecut ceva timp, pentru orientare, cred că este necesar a specifica acest aspect.

Am părăsit frumoasele domenii regale de la Aranjuez şi am continuat spre sud-vest. Despre Toledo centrul cultural şi istoric al provinciei La Mancha, fostă capitală a ţării şi actualul centru religios al Spaniei, am scris câte ceva aici (vezi impresii).

Dacă preferaţi o prezentare video, accesaţi youtube

Închei trecerea în revistă a unora dintre cele mai importante obiective turistice situate în preajma Madridului. Cu siguranţă mai sunt şi altele, dar noi numai pe acestea le-am vizitat. Distanţa nu mai mare de 70 km faţă de capitală, posibil de străbătut cu maşina într-o oră, importanţa istorică şi culturală a acestor obiective, vor face din ele ţinte de neratat dacă vă aflaţi în Madrid.

---

VIZUALIZĂRI: 7254 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI