Angelos Garden - am facut rezervare dar nu am stat acolo

TIPĂREȘTE

Anul trecut a fost a 4-a experienta pe Sithonia si am decis ca vrem sa fie una completa. Tot pentru prima data am contactat proprietarii greci prin e-mail iar dupa un studiu atent al ofertelor ne-am oprit la Angelos Garden (3*). Mai mult, locatia se afla intr-o zona mai animata (asa-zisa statiune) Toroni, motiv pentru care am optat pentru un pachet complet.

Fusesem avertizati in legatura cu serviciile All Inclusive al grecilor, insa am decis ca experientele acumulate si faptul ca in respectiva locatie se afla o taverna foarte aspectuoasa ne vor feri de neplaceri.

Negocierile pe e-mail le dusesem cu una din nepoatele sau ficele patronului, era singura care vorbea engleza.

In pozele trimise de ei si pe site se regaseste o cladire deasupra unei taverne foarte aspectuoasa, asa cum este si acum, iar la parter se afla taverna in care urma sa luam si noi masa si care se afla pe malul marii, la mai putin de 5 metri de plaja. Totul parea perfect.

Am trimis avansul cerut, respectiv cazarea si echivalentul meselor pentru 3 zile si am demarat in tromba catre Toroni.

Cu ochii carpiti de somn, lihniti de foame si plictisiti am aterizat la faimoasa locatie in care am constatat surprinsi ca nu avem, unde sa ne parcam masina. Asta e, am parcat masina la mama dracu si am carat in spate tot ce aveam de carat pentru noi si copil. Intre timp, sotia incerca sa se inteleaga cu mana dreapta a proprietarului, un baietoi simpatic si bun la toate intr-o englezo-bulgaro-germana.

Studioul nostru era situat intr-o cladire din spatele celei vazute in poze, dincolo de soseaua care traverseaza Toroni, intr-o cladire inghesuita intre alte cladiri inalte unde lumina soarelui nu batea niciodata. Acolo, in capatul unei asa zise terase invadata de masini ale colegilor pacaliti ca si mine, la parter, se afla studioul in care aveam sa ne petrecem urmatoarele 10 nopti.

De la baiatul bun la toate am aflat ca, in realitate, camerele de deasupra tavernei sunt de fapt apartamente care sunt postate pe Booking.com si sunt rezervate inca de la inceputul anului de nemti sau englezi. Am intrebat de ce nu ni s-a spus acest "mic" amanunt nici la telefon si nici pe e-mail. A dat din umeri nonsalant si a invocat faptul ca acolo mai nimeni nu pricepe engleza. Confortabil, nu? :)

Studioul era situat la parter, in mijlocul traficului de oameni. Pentru a avea intimitate trebuia sa tragem draperiile si sa aprindem lumina ziua in amiaza mare. Zgomotele erau ideale pentru somnul copilului nostru :) iar privelistea de la fereastra era una mirifica, cel putin pentru mine care sunt nascut in Bucuresti... aveam in fata un minunat zid de beton pe care atarna artistic un trandafir de plastic jegarit de la ploaie.

Dimensiunile studioului erau fix cat ale unei camere de hotel clasic de la noi. In locul patului de copil aveam o baie in care incapeam doar daca ne impingeam reciproc iar patul matrimonial era suficient de lat incat sa imi permita sa imi pun langa o saltea gonflabila cumparata la repezeala pe care am si spart-o din cauza faptului ca nu suporta greutatea mea :) Chicineta generoasa din poze este in realitate o plita parlita iar frigiderul este cel comparabil cu cele din minibarurile noastre.

Capacitatile de cazare sunt 2 apartamente si 9 studiouri. Grecii smecheri promoveaza doar cladirea de la malul marii cu taverna si apartamentele. Studiourile sunt dosite dincolo de strada intr-o cladire banala, chiar respingatoare.

Inca nauciti de acest "confort" neasteptat am decis sa mergem sa luam masa. In taverna cu pricina nu se afla nimeni si nici nu am vazut sa intre cineva in cele 3 zile cat am stat acolo pentru a manca. Undeva pe mijloc trona un soi de stativ cu trei tavi de metal soioase ce etalau aceleasi feluri de mancare vesnic. Aveau un aspect gretos si emanau un miros morbid. Nici macar mustele nu mai indrazneau sa se apropie. Singurii oameni care vin la respectiva taverna, vin pentru a bea ceva la malul marii seara. Am vazut cativa nemti mancand seara, insa nu am avut curajul sa ii intreb ce gust are si ce au servit.

Am decis sa nu mancam niciodata acolo si sa renuntam la tot imediat cum se incheie cea de a treia zi de cazare, pentru care nu mai aveam cum sa recuperam banii trimisi avans, asa cum era de fapt intelegerea.

Le-am motivat ca trebuie sa scot bani de la banca din Nikiti pentru ca nu au bancomate in "statiune" si in a treia zi le-am zis pa fara ca macar sa le "dezvalui" secretul plecarii mele precipitate.

A doua zi am iesit pe plaja aferenta "hotelului" nostru. Nisipul fin promis din prezentare sau telefonic este in fapt un pietris foarte enervant. Sezlongurile si umbrelele de plaja erau disponibile doar celor care consumau la taverna, nu sunt ale turistilor cazati in hotel, asa cum scrie in descriere. Am refuzat sa cumpar ceva de la ei, si am stat pe cearceaf ca niste romani adevarati :)

In a doua zi am dat chiar pe terasa "hotelului" de un ziarist roman oprit sa se racoreasca la o bere. In discutia scurta avuta ne-a dezvaluit o mica casa aflata pe o plaja foarte retrasa aflata la doar cativa km in Sykia (Plaja Linaraki) - am postat o recenzie si pentru acea locatie (vezi impresii).

In a treia zi, la prima ora am plecat asa cum spuneam fara ca macar sa imi iau la revedere. A fost prima si ultima incercare a mea de cazare in regim AI la greci. O sa continui sa merg in Sithonia cat de des pot, dar o sa evit locatiile similare si cu atat mai mult serviciile de acest gen.

---

VIZUALIZĂRI: 3067 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI