Terasa Debarcader - Eforie Nord

TIPĂREȘTE

Pentru mine, Eforie Nord inseamna, in primul rand, o parte din copilarie si din adolescenta. Mi-am petrecut in aceasta statiune nenumarate vacante, in anii '80. Erau sejururi lungi, de 18 zile, de aceea pot sa spun ca, in 1989, ajunsesem sa-i cunosc toate ,,secretele". Am revazut statiunea abia in 2008, iar anul acesta m-am reintors. N-am gasit mai nimic din farmecul de odinioara dar, nostalgica, am adulmecat vechile locuri dragi, in speranta ca voi mai prinde vreo farama de amintire. Ca pentru multi altii, plaja Belona, cu tot ce o inconjoara, este un loc de referinta. Adolescenta fiind, imi doream sa privesc marea savurand un pahar cu Pepsi (raritate pe vremea aceea), de pe una din terasele Debarcader sau Acapulco. Poate ca nu era nimic maret in aceasta dorinta a mea, dar... asa am simtit-o. S-a implinit abia dupa 19 ani, iar dupa inca 4, s-a repetat. Asa am ajuns sa servim cina, de doua ori, pe terasa Debarcader.

Probabil ca nostalgia m-a impiedicat sa vad (sau sa iau in seama) micile neajunsuri, deci m-am simtit extraordinar in acele momente. In bataia brizei, in prag de seara, am respirat cu fiecare por bucuria unui mic vis implinit.

Terasa are o priveliste minunata, iar felinarele o intorc in timp, in cel mai bun sens. Aproape ca nu conteaza ce ai in farfurie, atata timp cat ,,senzorii" iti sunt invadati de mare. Chiar si asa insa, pot sa afirm ca macarea a fost buna, atat in 2008, cat si in 2012. Preturile nu au depasit masura, fiind usor mai crescute decat la liniile de autoservire. Bautura racoritoare din visul meu a fost inlocuita de o bere bine racita, perfect potrivita cu mancarea gatita corect. Nimic spectaculos: niste fipturi cu garnitura clasica, un orez thailandez, o pizza buna pentru cel mic. A fost optiunea noastra, dar din meniu se puteau alege mai multe, printre care si peste. Timpul de asteptare (cca. 30 de minute) nu m-a deranjat, pentru ca gandurile imi erau plecate in trecut. Doar Connect-R, cu al sau obsedant hit ,,Eu vara nu dorm", m-a tras de maneca, realist, amintindu-mi ca suntem in 2012.

Restaurantul are practic trei etaje, incastrate in faleza. Eu am avut ambitia sa salut marea cu ochii semideschisi, incercand sa ignor anii multi care au trecut. Dragul meu Eforie Nord, nu prea-mi place cum ai... ,,imbatranit"! Dar pentru nostalgicii ca mine, terasa Debarcader este un loc placut si frumos impietrit in timp. Merita sa-l vizitati.

---

VIZUALIZĂRI: 4858 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI