Vila Andreea, Gura Humorului - vacanta frumoasa

TIPĂREȘTE

Ne propusesem de mai multi ani sa mergem si noi in Bucovina (pe sistemul: cum orice musulman este dator sa mearga cel putin o data in viata la Mecca, asa si orice roman trebuie sa mearga cel putin odata la manastirile din Moldova). Vara asta am zis: gata, nu mai aman, incep sa ma dau serios pe net sa caut niscaiva cazare si recomandari. Dupa cateva zile am exclamat: Vila Andreea! Mi-am anuntat sotul, am sunat la vila, am vorbit cu Doamna Mihaela (patroana), am stabilit date, camere, am batut palma si m-am apucat de bagaje.

Am plecat intr-o joi dimineata si am mers pe E85 ala de la Bucuresti pana la destinatie. Cine nu stie cum e cu drumul asta... cum sa-i spun eu in cateva cuvinte? Drum e bun (icel), dar plin de comune, sate, radare, carute, catei, cand ai voie sa mergi cu 70, cand ai voie cu 50, cand ai voie cu 90... Offf, e frustrant, va zic eu. Hinghereala, cum ar zice barbata-miu.

Am facut o prima oprire la Focsani, ca am vazut noi in drum un centru comercial mare (nu-i dau numele, ca poate nu am voie). Am zis: ma, stam aici, bem o cafea, hranim copilul cu ce-om gasi. Pana la o terasa cu d-ale gurii am vazut eu, cu ochii mei, ca erau reduceri la un magazin de haine (lant mare, celebru, olandez, cu preturi de om normal, cu marimi normale, iarasi nu-i dau numele) de unde ma imbrac eu. Eh, zic, sa intram si noi... Copilul m-a urmat, fiind fetita si fiind si ea interesata de moda. Sotul m-a urmat si el, numarand, probabil, in gand banii. Dupa 30-40 de minute am iesit cu o sacosa imensa de haine, dar imensa, cu o gramada de bluze, camasi, veste, pe care am dat cat am dat la inceputul verii pe o camasa pentru barbata-miu! Va jur! Cum era sa ratez asa ceva? Abia pe urma ne-am asezat si ne-am adapat.

La Roman am mai facut o oprire de cafea, nimic interesant, ca aici nu am gasit magazine de haine.

Am ajuns in Gura Humorului in jur de ora 17 (plecasem pe la 9 din Bucuresti si, cum ati vazut, am facut o mega-oprite de vreo ora in Focsani).

Am gasit repede Vila Andreea, care nu e in Gura Humorului, ci in localitatea care incepe imediat dupa, respectiv Manastirea Humorului, unde se afla, desigur, manastirea cu acelasi nume. Superba, de altfel! Neaparat sa o vizitati! Si sa urcati in turnul ala cu niste scari inguste, sapate in piatra. Ceva de speriat! Adica eu, personal, nu am urcat decat pana la jumate, caci mi s-a facut rau (probabil sunt claustrofoba, ce sa mai zic, numai p-astea n-o aveam). Au urcat fiica-mea si tatal ei. Foarte incantati. S-au intors cu poze si povestiri. Sa revenim...

Vila o gasiti si pe net, o sa vedeti poze, nu stau sa v-o descriu. Va spun doar ca merita fiecare leut pe care il dati. Nu va asteptati sa gasiti conditii de 5 stele! Camera dubla costa 70 de lei (pentru copil nu platiti), tripla parca 80. Baie in camera, dus, televizor, strictul necesar. Oricum, in camera intrati sa va faceti dus si sa dormiti, in rest e bine sa stati pe-afara, intr-un aer care va va ameti (la propriu), caci zona este deluroasa, muntoasa, plina de paduri, un vis!

Noi am preferat sa luam si masa tot de la ei si bine am facut! Cand sunt inspirata, sunt, n-ai cum sa ma incurci! Micul dejun si cina se pot servi aici, intrucat pranzul nu prea ai cum sa-l prinzi, caci se presupune ca ai venit sa faci turul manastirilor, nu sa stai pe langa pensiune. Micul dejun e 15 lei de persoana, copilul nu plateste, cat de mare ar fi el. Daca are definitia de copil, nu plateste! Si consta in: un platou cu branzeturi, un platou cu mezeluri, o bucata zdravana de unt, un bol mare de dulceata eco minunata, clatite cate poti sa duci, cafea, lapte, ceai, oua cum le doresti (ochiuri, omleta), paine, polonezi. Toate astea: cat vrei tu! Nu te-ai saturat, ti se mai da. Noi, va spunem sincer, oricat ne-am straduit sa mancam, nu am reusit sa dam gata nici un sfert! Cina costa 35 de lei de persoana daca iei cu ciorba, 25 daca iei fara. La fel, copilul nu plateste. Sa va explic cum arata o cina: un bol de ciorba mare, cred ca incapeau lejer 4-5 portii in el si, oricum, puteai sa mai ceri daca chiar erai pus pe ingrasat (ciorba de pui, radauteaua – pentru amatorii de ciorba de burta, asta va fi la fix! Este ca ciorba de burta, doar ca are bucatele de pui! Eu nu mananc ciorba de burta niciodata, deci nici radauteana, iar sotul meu sustine ca pierd mult in viata la faza asta. Ciorba de legume, in fine, in fiecare seara alta. Ciorba se serveste cu smantana si ardei iuti.) Si la felul 2 ne-au adus intr-o seara: o strachina de iahnie de fasole cu afumatura buuuna de lesinai, pepenasi murati (muratura mea preferata), un platou de snitele, unul de chiftele, paine, o ulcica cu apa ca-n povestile lui Creanga, iar, la inceput niste visinata. Intr-o alta seara am avut afinata, o strachina de pamant plina cu carne de porc frageda, facuta la cuptor, cred, o strachina de pamant plina cu varza fiarta cu afumatura, nelipsitele muraturi asortate si inca ceva, dar nu mai retin. Alta seara am avut fripturi de pui la cuptor, garnitura de cartofi sau piure, ostropel de porc, salata de castraveciori cu ceapa. Mai, ce sa va spun, multa mancare, buna mancare, servire ireprosabila! Deci n-o sa gasiti menu a la carte, o sa gasiti menu fix, pe care il pregateste zilnic doamna bucatareasa. Pe care o puteti intreba dimineata ce face pentru seara si va spune. Aaaaaa, si desert! Ori prajituri fragede cu mere sau gem, ori poale in brau, ori clatite. Cand plecam noi doamna bucatareasa framanta la cozonaci, pentru ca urma sa fie Sfanta Maria. Micul dejun il poti servi cand doreste inima ta de turist: la 8, la 9, la 10, oricand! Doar le anuntai pe fete ca vrei sa papi si ele imediat te serveau. Cina – la fel! De pe la ora 17 incolo cand aveai chef! Asta mi s-a parut maxima! Nu erai, astfel, deloc constrans sa ajungi la o anumita ora. Intre cele doua, daca chiar ti se mai facea foame pe drumurile intre manastiri si cetati te poti opri oriunde sa mananci. Noi, pe bune, nu prea am prestat, caci ne saturam din micul dejun. Am luat odata o ciorba goala la Manastirea Neamtului, mai mult ca sa-i dam copilului ceva cald. In rest un sticks, d-astea. Ne pastram pentru cina.

Noi la Vila Andreea ne-am simtit tare bine. Fetele care ne serveau erau delicioase, mereu zambitoare. Te simteai in concediu, asta e ideea. Nu s-a uitat nimeni nervos sau stramb la noi, toti erau cu o vorba buna si un zambet pe fata. Mare lucru, sa stiti, mare lucru!

La toate astea se adauga o curte mare, cu leagane, tobogane, foisoare de luat masa, locuri de facut gratar, toate in stil rustic, de s-a simtit al meu obligat sa faca zeci de poze in detaliu cu buturugile din care erau facute bancutele, mesele. Se vad muntii in zare, cu padurile lor cu tot, se aud clopotele de la manastire si in rest: liniste! Aa, apropo, Doamna Mihaela nu va impune sa mancati de acolo! Mancati de unde vreti! Va pune la dispozitie frigider sa va puneti la rece tot ce doriti, va lasa sa folositi graterele, deci faceti cum doriti!

Sa va spun cate ceva si despre ce am vizitat. Pai, cateva manastiri: Voronet, desigur, Sucevita, Putna – aici am avut un moment mai delicat, asa, cand am vazut mormantul lui Stefan cel Mare. Nu stiu, m-a impresionat. Am stat sa ma gandesc ca pe unde pun eu piciorul a pus si el acum 500 de ani, in fine, am fost usor coplesita...

Ne-a mai placut mult Agapia. Manastirea Humorului este frumoasa, sa n-o ratati, daca ajungeti prin zona.

Va trebuie masina sa faceti tot turul asta (noi nu le-am vazut, oricum, pe toate) si multa rabdare, caci drumurile sunt inguste, prin sate, etc. Aveti mare grija cata apa beti, intrucat si aici, ca in toata Romania, este o mare problema cu toaletele. Eu am senzatia ca noua ne e rusine sa construim toalete, pe bune! Cu greu gasesti toalete in locurile turistice (unde vin mii de oameni pe zi, frate), ca sa nu mai vorbim de toalete publice. Nu avem! Punct! (ar trebui sa invatam de la turci... de cativa ani noi traversam anual Turcia de la un capat la altul, cu masinile (ca nu mergem singuri), mii de km. Peste tot ai sa gasesti acolo popasuri, toalete (uneori chiar din alea meseriase, cu dus) curate. Cred ca au un cult pentru curatenie... dar despre Turcia probabil o sa scriu altadata... stiti, noi suntem o familie cu venituri medii, nu ne permitem sa mergem la Mamaia la mare. Suntem oameni simpli, alegem Antalya, unde la 5 stele platim toti 3 cat am plati un week-end la Mamaia la 3 stele. Si nu exagerez!)

La Sucevita a fost o faza draguta: vad o maica, ma duc la ea si o intreb in soapta unde pot sa merg si eu la o toaleta. Maica imi spune ca afara, in parcare. Bine! Mergem in parcare! Vad, da, o vad, o cladire noua, termopanata pe care scria mare WC! Moama, zic, hai ca am bafta azi! Incerc sa intru! Incuiat! Bat! Nimic! De dupa cladire iese un domn incheindu-se la slit! Hm, zic, o fi prin spare intrarea... Vad o doamna, o intreb. In romaneste. Doamna era nemtoiaca (era un autocar plin cu nemti in parcare) si-mi explica prin semne ca se merge in spatele cladirii si se face acolo! Semnele erau de Stan si Bran, va imaginati! Ditamai conationala lui Angela Merkel cum imi explica prin mima cum se dau chilotii jos, se apleaca pe vine... Mi s-a facut o rusineeeeeeee! Nu de semne, nu! De ideea in sine ca doamna asta turista straina a venit la noi si noi am pus-o sa-si faca nevoile in iarba, langa o toaleta incuiata! I-am multumit in engleza, frumos, ca sa mai dreg busuiocul si am plecat! Am fost demna, m-am tinut, n-am facut, in ciuda faptului ca asa imi fac praf vezica si rinichii. M-am oprit la un butic, pe-acolo, sa intreb ce e cu toaleta. Tanti vanzatoarea, senina, mi-a zis ca nu e apa!

Ce ne-a placut noua cel mai mult? Manastirea Neamtului!!! Minunata! Frumoasa! Intretinuta! Cu o istorie coplesitoare! Imensa! Drumul pana la ea e in panta, deci am pus de-o febra musculara, dar a meritat! Mi-a placut mult, mult, mult! Si, de asemenea, bojdeuca lui Creanga! M-a luat usor cu plans! Acum nu stiu daca de emotii sau la amintirile pe care le am de la orele de romana cand analizam sintactic si morfologic texte din Creanga. Cine a facut gramatica stie ce vorbesc! Cele mai grele texte din Ion Creanga erau si ne scoteau din minti pe toti! La literatura, nu zic, era putin mai usor, desi jumatate din textele lui sunt in dulcele grai modovinesc, deci aveam tot timpul ochii pe notele de subsol, unde gaseam definitiile. Casa este foarte frumoasa! Mica, dar frumoasa! Si curtea! L-am vazut si pe Balan pe care lua bataie Creanga cand era mic, am vazut si motoceii, foarte, foarte impresionant! La un moment dat ma trage fiica-mea de maneca: mami, unde e baia? Unde facea Creanga pipi? Pai, zic, in curte, era acolo o toaleta! Si caca? (sa ne intelegem, am copil educat, intrebarile astea le-a pus in soapta) Pai, zic, tot acolo? Mami, dar dus unde facea? Ii arat eu o copaita: aici! Deja a fost prea mult pentru ea, si-a inghitit toate intrebarile legate de spuma de baie cu miros de capsuni, sampon, lotiuni, lapte de corp, prosoapte, periute de dinti in forma de crocodili si tot ce mai are ea prin baie. A depasit-o problema si probabil a decretat ca era nasol pe vremea lui Ion Creanga. Ea il stie pe Creanga pentru Fata babei, Capra cu 3 iezi, Punguta cu 2 bani. Amintirile inca nu i le-am citit, are doar 6 ani, mai e timp. Dar i-am cumparat de la muzeu o carticica Inul si camesa (pe care, spre rusinea mea, nu o citisem). Big mistake! Big! Cuvinte precum: hluj, caleap, vatale, ghilit, latunoi, cioprea nu-mi spun nimic! Maria avea niste ochi imensi ascultandu-ma si la sfarsit a zis: mami, eu nu am inteles nimic! Ce era sa-i zic? Nici eu? Nu se putea sa zic asta! Am zis ca o sa inteleaga cand o sa fie mai mare! Ma rog, una peste alta mi s-a facut pofta sa recitesc Amintiri din copilarie si asta o sa fac zilele astea. De asemenea, e frumos si Muzeul Satului Bucovinean din Suceava. Langa el este si Cetatea de Scaun a Sucevei!

Aveti multe de vazut. Multe nu am vazut nici noi, ca nu am apucat! Dar ne-am bucurat de tot, de casutele bocovinene curate si frumoase, am vazut acolo niste gospodarii extraordinare, satele sunt frumoase, ingirjite, zona este toata curata. Va spun clar: nu ne facem de ras! Bravo, Moldova! Sau macar zona asta pe care am parcurs-o noi! Bravo!

Dupa experienta haioasa de la Caciulata (am scris la vremea respectiva, la capitolul cu pricina - vezi impresii), mini-vacanta de acum m-a uns pe suflet! Pentru un bucurestean care vede un brad doar la mall, din ala decorativ, de plastic, padurile Bucovinene s-ar putea sa-l lase fara cuvinte. Eu, dupa cum vedeti, am mereu niste cuvinte, nu raman fara, vorbesc si scriu mult, dar in aceasta vacanta am avut momente in care am amutit! De frumusete! Vorba fiica-mii: mami, uite ce frumos se vede acolo, zici ca e un peisaj :)

---

VIZUALIZĂRI: 2792 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI