Rovinj - o vacanta de vis

TIPĂREȘTE

Aceasta poveste poate incepe cu "A fost odata ca niciodata... ", dupa zile intregi de cautari pe internet despre Istria, ne-am hotarat sa mergem in statiunea Umag sa ne cautam cazare. Plecand de dimineata in jurul orei 5:00, am ajuns in vama, iar vamesii maghiari fiind mai exigenti in control, au intrebat unde mergem si ne-au recomandat statiunea romantica Rovigno. Dupa cateva secunde ne-am hotarat toti trei ca vom merge in Rovigno.

Drumurile nationale din Ungaria pana la intrare in Croatia sunt foarte bune, necirculate, aerisite. Autostrazile din Croatia sunt perfecte dar destul de scumpe, aproximativ 30 de euro dus, avand in vedere ca sunt foarte aerisite si cu privelisti impresionante: tuneluri lungi de 5 km, combinatiile muntilor cu marea, paduri, panorame superbe, poduri si viaducte prin creierii muntilor.

Dupa aproximativ 8 ore am intrat in statiunea Rovigno, la a doua baraca Info Turist am oprit si ni s-au oferit 3 apartamente conform cerintelor noastre. Am fost indrumati de un baiat care ne-a condus si ne-a aratat apartamentele, pierzandu-se si el pe stradutele oraselului de vreo 3 ori, datorita faptului ca oraselul Rovigno are si astazi influente venetiene cu stradute inguste pline de mister si farmec care iti ofera senzatia de beatitudine mediteraneana. Denumirile strazilor sunt bilingve (croata si italiana), pline de palmieri, leandri, maslini, broaste testoase si turisti nordici, rusi, germani, italieni si noi singurii romani.

Am ajuns la primul apartament situat la parter cu parcare in curte, camerele au fost un pic mai sobre, intunecoase, nu ne-a placut.

Dupa 200 m, am intrat pe straduta Prva Istraska Brigada, nr. 23, la Vila Vlad&Silvija, unde ne-a intampinat o batrnica simpatica de 81 de ani, foarte draguta si plina de viata. Ne-a aratat apartamentul de la etajul 2, un apartament cu o priveliste mirifica, luminos, cu 2 camere, cu balcoane, bucatarie dotata, baie, internet, televizor si aer conditionat. Pretul a fost foarte accesibil 69 de euro cu taxe de statiune si comisionul agentiei de turism. Terasele apartamentului in care serveam dimineata cafeaua si micul dejun si seara ne depanam amintirile si intamplarile petrecute din cursul zilei la un pahar de vin, ne oferea o priveliste linistita.

Seara a venit nepoata babutei, Silvija, o fata plina de viata si simpatica foc, dornica sa te ajute mereu cu informatii, cu detalii despre obiectivele turistice ale mirificul si romanticului Rovigno si am inceput povestile cu Silvija intai in engleza, iar mai apoi in croata, in care ne-a recomandat cele mai frumoase plaje si restaurante din Istria, dupa o conversatie de o ora ca intre fete, a inceput sa ne povesteasca despre plecarea bunicii si a familiei lor din orasul Sombor aflat la granita actualei Croatie cu Serbia din timpul razboiului din 1992, pe cand avea bunica ei 60 de ani, incepandu-si o noua viata de transfug al conflictulu nebunesc petrecut la momentul respectiv. Toata cinstea lor ca au putut sa-si refaca viata si sa porneasca o afacere de turism in Istria pe care o conduc si o gestioneaza intr-un mod foarte profesional.

Silvija ne-a recomandat 2 plaje foarte frumoase si apropiate: Plaja Kuvi si Plaja Punta Corrente. In prima zi am mers la plaja Punta Corrente care se afla la 10 minute de locul unde eram cazati, o plaja care este protejata de o perdea de padure lata de 400-500 de metri, o padure de pini, maslini si chiparosi magnifici, inalti si drepti cu drumuri pietruite prin padure cu indicatoare care te indruma direct spre plaja. Am ajuns pe plaja, te izbeste linistea, curateniei si culoarea apei de un albastru-verzui, cu apa linistita, iar in zare iti apareau insule acoperite cu paduri si mici turnuri de cetati. Plajele erau amenajate in asa fel incat puteai alege sa stai la umbra in mijlocul padurii in care coborau pescarusii hoti care iti furau punga de chipsuri si se chinuiau minute intregi sa scoata bunatatiile de cartofi prajiti pline cu euri, nestingheriti de nimeni si admirati in acelasi timp, dar si la soare langa apa curata, limpede si calda in care te puteai balaci linistit si erai atacat de bancuri de pestisori jucausi si nebunatici venind aproape de mal.

Urmatoarea zi, am hotarat sa mergem pe Plaja Kuvi aflata tot la 10 minute de locul unde eram cazati, luand-o in stanga, trecand tot prin padure in care turistii alergau si se plimbau pe biciclete, cu cateii pusi in carucioare si am pornit sa ne cautam un loc de plaja si scaldat. Mergand pe plaja umbrita de chiparosi si brazi ziceam ca mai inaintam sa ne gasim un loc mai mirific si mai frumos, si dupa aproximativ 2 ore de mers am ajuns inapoi la plaja Punta Corrente. Uitandu-ne seara pe harta ne-am dat seama ca am facut aproximativ 5 km, plimbandu-ne pe jos si cautand o plaja pe istm.

Seara in orasul vechi (Citta Vecchia)

Orasul vechi se afla tot la 10 minute de mers pe jos de la locul de cazare.

Am ajuns in port care delimiteaza orasul nou de orasul vechi plin de terase, restaurante, animatori si muzicanti. Ne-am dat seama ca am intrat in orasul vechi intrand pe sub o poarta cu arcada si strazi pietruite cu granit tocit de pasii turistilor si a localnicilor aproape ca si oglinda, prin ingustimea stradutelor si intortocherea lor facute ca un labirint avand influente venetiene, in care daca nu esti localnic, nu te-as sfatui sa te avanti printre ele, ci doar pe cele in care ai indicatoare spre biserica Sf. Eufemia, o biserica romaneasca din secolul XIII.

Sus la biserica, panorama Adriaticii cu toate insulitele luminate, cu vasele venind din croaziera sau de la pescuit, animarea portului si a teraselor te imbie sa cobori repede, sa mergi sa savurezi bunatatile restaurantelor care iti ofera o varietate mare de produse culinare autohtone (porc, vita, miel) si a pescarilor care aduc fructele de mare proaspete si imbietoare. Toate terasele si restaurantele au meniul si pretul expus. Servirea se facea incredibil de repede si ireprosabil, apa minerala rece, vinul la fel, iar mancarea comandata nu dura mai mult de 10 minute pana iti era servita, nu erai agasat si deranjat de cersetori de vanzatori ambulanti sau de cei de chilipiruri. La ora 24:00, incet incet toata lumea se retragea spre cazari, deci viata de noapte nu era deranjanta, puteai sa te odihnesti fara zgomotul muzicii. Pe terase aveai muzica live in surdina oferita de artistii locali, o muzica romantica, melodii mediteraneene vechi si placute in care lumina lumanarilor, aroma vinurilor si gustul fructelor de mare reflectau visul unui concediu petrecut cu cei dragi depanand amintiri si facandu-ti planuri de viitor.

---

VIZUALIZĂRI: 5662 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI