Istanbul per pedes

TIPĂREȘTE

O intrebare pe care si-o pune un potential vizitator al Istambulului este: cind si cum sa il vizitez? Practic, orice perioada isi are farmecul ei - dar, cum scopul acestei vizite este cea de a strabate Istanbulul per pedes , e de preferat sa alegem o perioada cu mai putine ploi. Deci, perioada Noiembrie (partea a doua a lunii) pina in Martie (prima jumatate a lunii) ar putea fi evitata. De asemenea, lunile de vara (Iunie-jumatatea lui Septembrie) ar trebui sa fie evitate de turistii pe care caldura excesiva ii deranjeaza.

Istanbulul se preteaza la orice fel de vizita: in buget sau "in style", precum si undeva la mijloc. Cum orasul a devenit o destinatie internationala, rezervarea camerei de hotel in perioadele de virf (mai-iunie si septembrie-octombrie) este aproape obligatorie. Totusi, in lunile Aprilie-prima jumatate a lui Mai, ca si a doua jumatate a lui Octombrie-Noiembrie pot fi gasite sufieciente "vacancies" ca sa nu existe probleme.

Istanbulul este un loc care ar trebui sa fie vizitat "pe jos". Sunt multe obiective turistice relativ apropiat situate - in Orasul Vechi - pentru a nu fi necesara o masina proprie. De fapt, parcarea, dar si circulatia, sunt o problema majora, mai ales cind nu cunosti orasul, Nici gps-ul nu ajuta in mod deosebit. De aceea, daca vizitarea Istanbulului nu este legata de un circuit mai mare, ci o destinatie singulara, e de preferat sa se soseasca fie cu avionul, fie cu trenul, fie cu autobuzul. Sunt avantaje pentru oricare din aceste mijloace, mai ales ca pretul nu este mult deosebit. Calatoria cu trenul este cea mai lunga - dar are avantajul ca ajungi in Istanbul (Sirkeci) odihnit, dimineata - cistigind astfel o zi, iar plecarea se face seara. Zborul cu avionul dureaza (din Romania) o ora, dar e si cel mai scump. Autobuzul e cel mai ieftin (cam jumatate cit avionul) - dar ajungi in Istanbul (Beyazid) dimineata pe la 3 si pleci pe la 16, pierzind aproape o zi. Include o calatorie de-o noapte, obositoare - urmata de o zi obositoare. Cazarea la hoteluri se face, de regula, dupa 13!

Autobuzul si trenul te lasa direct in Orasul Vechi. Poti gasi cazare fie in zona Beyazid si Sultanahmet, fie in Sirkeci in preajma Garii. De asemenea, Tramvaiul T1 (linia rosie) e un mijloc comod de a strabate zona. De aici, se intelege ca recomand cazarea in Orasul Vechi (Sultanahmet, Beyazid, Eminonu), mai putin Taksim. Cu atit mai mult cu cit obiectivele de vizitat sunt situate in Orasul Vechi. In partea Galatei hotelurile sunt, in general, mai scumpe, dar sunt putine obiective si trebuie folosite zilnic mijloace de transpoort in comun pentru a ajunge dincolo de Cornul de Aur. Taxiurile sunt scumpe! In schimb, hotelurile, restaurantele, barurile, discotecile din aceasta zona au un aer mult mai european.

Daca se foloseste avionul, accesul de la Ataturk ia si timp, e si scumpa - daca se foloseste un shuttle. Majoritatea hotelurilor asigura acest serviciu - dar costa cca 35-50 euro. Mult mai ieftin este sa se ia metroul (M1, linia albastra) direct din aeroport. Drumul este excesiv de lung - pentru ca ocoleste pe la Autogara, luind o groaza de timp. Majoritatea strainilor merg pina la Aksaray, de unde iau linia T1 de tramvai spre Orasul Vechi. Mult mai usor este sa conbori din Metrou in statia Zeytinburnu (a cincea) si, dupa ce treci pasarela, sa iei T1. Practic, injumatatesti timpul. Daca cineva vrea totusi sa ajunga in Galata, la capatul lui T1 (Kabatas) poate lua un dolmus pina in Taksim.

Hotelurile sunt, in general, relativ bune, chiar si cele de 2-3 stele. Cu putine exceptii, ofera camera de baie (cu dus si closet, cel mai adesea) proprie. Sunt curate, personalul este amabil, se ofera mic dejun gratuit si rezervarea se poate anula cu 24-48 ore inainte de ziua de inregistrare. Unele ofera balcon. Ce este de urmarit sunt insa alte lucruri: e bine sa aiba ferestre termopan, mai ales pentru ca majoritatea hotelurilor au cite o geamie in apropiere. Nu te poti feri de turnurile cu megafon din care, pe la 3-4 dimineata, muezinul te trezeste. Religia impune ca strigarea imamului sa fie auzita de la un minaret la altul. Al doilea lucru pe care trebuie sa il aveti in vedere este faptul ca mai toate hotelurile nu au ascensor, iar scarile sunt destul de strimte si abrupte. Asta pentru ca majoritatea hotelurilor si pensiunile ("buticurile") sunt vechi case otomane renovate.

Micul dejun oferit este in stil "bufet suedez" - doar ca este "traditional turcesc". Asta inseamna, de obicei, 1-2 feluri de mezel (ieftin), 1-2 feluri de brinza (de obicei un fel de telemea si felii de cascaval), rosie, castravete, masline, gem, miere, ceai, cafea, piine. Rar, se da omleta sau oua fierte. Si mai rar, se dau dulciuri (de casa), iaurt sau sucuri (artificiale) de fructe. La hotelurile 4-5 stele, "europene", breakfastul poate fi mai "american", cu cirnati, omleta, cereale, lapte. Mai interesant insa este unde se serveste Micul Dejun. In zona Veche, sunt multe hoteluri si pensiuni care il servesc pe o terasa pe acoperis, cu vedere deosebita spre Bosfor, Marmara, Geamia Albastra... Nimic mai placut decit sa petreci pe terasa zorii sau apusul, la o cafea, cu un peisaj minunat in fata!

La dotarile interioare ale camerei, sunt alte lucruri de urmarit decit televizorul plasma. Acum, majoritatea camerelor au plasma TV, cca 200 canale (majoritatea turcesti) si legatura rapida internet. Totusi, din experienta, ultimul lucru de care ai nevoie la hotel este un TV! Seara, dupa o zi de mers pe jos si o baie fierbinte, cind stii ca a doua zi o iei de la capat, chiar chef sa casti ochii la TV nu mai ai. Mult mai important este sa ai Aer Conditionat si, iarna, Incalzire. Un uscator de par e aproape standard, la fel prosoape si ustensile de baie. Mult mai rar se ofera un fierbator electric, sa poti sa-ti faci un ceai sau o cafea in camera. In general, fumatul este permis in camera. Izolatia fonica e importanta, cum multe case turcesti renovate in hoteluri nu prea au.

Costul unei cazari ieftine este cca 50-100 TL, mediu la 100-200, iar scump peste 200. In zona Taksim, se poate ajunge la 4-500TL. Vizitarea Istambulului presupune minim 4 zile (si 3 nopti). O cazare mai lunga de 6 nopti este deja excesiva - daca nu ajungeti acolo cu business. O planificare prealabila a traseelor permite acoperirea tuturor obiectivelor in 4-5 zile, chiar daca sunt incluse vizitarea Edicule, Insulele Printului, plimbare pe Bosfor si pe partea asiatica.

Un alt aspect, pentru cei care viziteaza Istambulul, este masa. Cum ziceam, micul dejun este, de obicei, gratuita, inclusa in pretul camerei. O exceptie o reprezinta inchirierea unui apartament (suite) cu bucatarie/kitchineta. In acest caz, trebuie sa va aprovizionati cu alimente (legume, carne, lactate). Ele pot fi luate fie din tara, fie cumparate de la micile magazine din cartier - acolo unde se aprovizioneaza localnicii. Asta poate duce la mari economii - importante mai ales pentru familii cu copii. In schimb, se pierde timp cu gatitul. Se pot pregati sandvisuri care sa asigure masa de prinz pe drum, iar seara se renunta la restaurante, incheind practic vizitarea pe la 5-6 (oricum, obiectivele turstice se inchid la aceasta ora). Daca nu se pierde mult timpl, permite chiar o plimbare de seara prin zona veche sau Taksim-Istiklar Ca...

Pentru cei ce vor sa incerce bucataria turceasca, insa, vizitarea restaurantelor devine inevitabila. Trebuie avut in vedere ca bucataria turca este foarte asemantoare cu cea romaneasca, multe din felurile lor fiind imprumutate de-a lungul timpului de romani. S-a facut pe diferite cai, de obicei pe filiera greaca, bulgara sau sirba. Doar mirodeniile folosite sunt, uneori, diferite. Restaurantele se viziteaza, cu predilectie, spre seara, la "diner" (cina). Pretul poate fi foarte diferit, in functie de specificul restaurantului, de locatie, de tipul de bautura bauta. Trebuie avut in vedere ca o bere (de obicei Efes la 500ml) costa cca 5 euro, iar o sticla de vin (750 ml) poate fi intre 50-70 euro. Chiar si apa e destul de scumpa. In perioada Ramadanului nu se servesc bauturi alcoolice - iar unde se servesc, sunt chiar mai scumpe!

Restaurantele cu profil "frantuzesc", "american" sunt cele mai scumpe - la fel, cele cu produse de pescarie. Excptie: sanvisurile cu tiri de la picioarele Podului Galata. Incercati sa le vizitati pe seara: un apus dincolo de Cornul de Aur si minaretele geamiilor Orasului Vechi e tot ce are Istanbulul mai frumos! Barurile si discotecile sunt mult mai scumpe decit in restul Europei, dar la fel de galagioase.

Restaurantele turcesti sunt profilate mai ales pe produse tip grill: tot felul de kebapuri, chiftele si maruntaie. Mielul (oaia, batalul) este carnea servita cu predilectie - dar, pentru europeni, se serveste si pui si vita (cea mai scumpa). Specifice turcilor sunt si ghiveciurile (cu sau fara carne). De obicei se incepe cu meze (gustari), urmate de "main course" (un gratar) si terminat cu desert - prajituri sau placinte. La prinz, in micile restaurante (kofteci, kebapci, lokantesi) se poate minca si "fast-food": sis-kebap, iskander (shaorma - shwarma), adana kebap (picant, dar bun), dar si un tip de pizza (lahmacun, pide), placinte cu brinza... In citeva locuri sunt si pizza si MacD (in Taksim).

Cel mai ieftin este la lokante, situate de obicei in cartierele locuite de turci, prin preajma statiilor de autobuze. Sunt un fel de restaurante (tip cantina) in care produsele sunt tinute pe plita calda, (deseori expuse in geam sau chiar in fata restaurantului) extrem de gustoase, gatite dupa retete traditionale "de casa". Printre ele, "iahnia" de fasole, musaka, vinete umplute, ghiveciuri si tocanite, antreuri (salate), la preturi de citeva lire turcesti. Aceste restaurante ieftine si bune pot fi gasite iesindu-se de pe traseele turistice si zonele aglomerate de turisti. De exemplu, o locanta foarte buna este in piata Edirnekapi - la vizitarea Minastirii Chora. Alta este pe o straduta pornind din Istiklar, nu departe de capatul ei de jos (spre Tunel).

Multi romani considera ca unul din obiectivele care trebuie vizitat lin Istanbulului (si, probabil, in oricare mare oras) este Mall-ul. In istanbul sunt vreo 3 mai mari. Parerea mea este ca doar se pierde timpul. Un mall este un mall, indiferent unde ar fi construit. Aceleasi lanturi de produse, aceeasi marfa - poate doar preturile difera. In Turcia ele sunt mult mai mari decit la Bucuresti! Daca vrei neaparat sa vezi produse "europene" (moda, parfumuri), o poti face in vizita (cel mult jumatate de zi!) prin Taksim-Beyoglu, pe Istiklar, unde sunt sute de magazine si reprezentante. Iar Orasul Vechi are trei bazaruri (din care Marele Bazar si Bazarul Egiptean) unde gasesti tot ce vrei sa cumperi de provenienta orientala. Aveti doar in minte ca, oricit de bun vi s-ar parea "deal"-ul, tot turcul va cistiga! Romanii care se duc dupa produse la Istanbul nu le cumpara din bazaruri, ci direct de la micile ateliere. Ei stiu si sa se tirguiasca...

Un ultim lucru: nu cumparati rahat sau baclavale "la cutie". Sunt mult mai proaste decit cele "varsate", pe care le puteti gasi in magazine specializate sau in Misr Bazar. Aceste magazine pot fi intilnite mai peste tot prin oras. Si un ultim sfat: cei care prefera arhitectura moderna, zgirie norii din sticla si betoane, ar trebui sa evite Istanbulul. Vor fi profund dezamagiti! Nici chiar in Galata nu le vor gasi. Si, sa vii din tara pentru a vizita centrele moderne de pe la periferiile Istanbulului, nu se merita. In fond, batrinul Constantinopol are acum peste 15 milioane locuitori! Ei locuiesc cit se poate de modern - dar la periferie. Pentru turist a fost pastrat Centrul, mai ales Orasul Vechi. Daca nu va plac constructii vechi de zeci si chiar sute de ani, mergeti mai bine sa vedeti Manhatanul!

---

VIZUALIZĂRI: 4530 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI