Paradisul Terestru-orasul Hangzhou

TIPĂREȘTE

Orasul Hangzhou, a aparut in timpul dinastiei Qin, dar perioada lui de inflorire a fost odata cu conectarea la Marele Canal, in timpul dinastiei Songde Sud. In perioada 1860-1862, orasul a fost distrus, de Taipingi, cand au fost daramate numeroase temple si cladiri importante din oras, dar cu toate acestea, azi, ramane o destinatie preferata pt. vacante, mai ales datorita, peisajului frumos in care e amplasat si a Lacului Vestic, din acest loc, lac considerat de chinezi, un lac celest.

Am parcurs dinstanta intre orasul Suzhou, pana la Hangzhou cu autocarul, unde am ajuns, pe la ora 19, cand inca mai era lumina afara, dar suficient de tarziu si dupa un lumg drum cu multe vizite. Asa ca dupa ce ne-am luat in primire camerele, am trecut rapid la culcare, pt. ca a doua zi ne astepta un drum destul de lung, pana la Shanghai, intrerupt de inca cateva vizite importante si o croaziera pe Lacul Vestic.

Am inceput ziua, dupa ce am luat micul dejun, c-am acelasi in fiecare zi, era tip bufet, dar cu orez si carne de pui cu sosuri dulci, (chiar daca era masa de dimineata), norocul meu era ca mai aveau si oua fierte, ca despre branzeturi nici pomeneala (chinezii nu mananca branza, nu gasesti nici in alimentarele lor, ghidul nostru pt, ca era la a 3 deplasare, a adus ghidului din china branza telemea din Romania, pt. ca gustase si ii placu-se), cu o plimbare pe Lacul Vestic, numai pe o portiune, pt. ca pt. un tur complect ai nevoie de ½ zi Din vaporas, puteai admira, Templul Yue Fei, asezat pe malul nordic, templu legat de povestea unui general al dinastiei Song, care e inmormantat in acest loc. Acest general, a luptat impotriva invadatorilor nordici, triburile Jurchen, un patriot si inventatorul artelor martiale taiji quan. Cu toate acestea, el a fost inchis si executat, apoi a fost reabilitat si ridicat la rangul de erou, fiind sarbatorit si de comunisti, pt. exemplul lui patriotic. (in timpul incursiunilor impotriva acestor triburi, el a fost tradat de Qin Hui si 2 generali, de-ai sai. Spre vest sunt gradinile botanice, pe langa care, se intinde digul Circulabil Su, nume dat de poetul Su, al dinastiei Song, iar dupa dig este insula Micul Ocean, renumita pt. cele 4 iazuri cu flori de lotus.

Cea mai mare insula a lacului, este Dealul Solitar, legata de malul nordic al lacului prin dicul Circulabil Baidi si podul Xiling. Pe aceasta insula este sediul Muzeului Provincial Zhejiang, unde sunt exponate legate de istoria orasului... Dupa ce am coborat de pe vaporas, am continuat drumul spre vest de oras, unde este locul sacru cel mai sarbatorit, al orasului Hangzhou, Templul Lingyin. In sec 4 d. Hr., budistul indian Huili, si-a amintit de un varf din India-sacru, de unde el a fugit in China, langa stancile din acest loc, pe care el le-a numit Feilai Feng, sau Varful care a zburat din Afar. In acest loc s-a construit Templul Lingyin, care a avut parte de-a lungul istoriei, de numeroase distrugeri si reconstruiri de 16 ori, scapand ca prin miracol in timpul Revolutiei Culturale... Aici il gasim pe Buddha Viitor, durduliu si razand, care se spune ca are la baza, un chinez care iubea copiii.

Cei 4 Imparati Celesti, in picioare sunt asezati pe cele 2 flancuri, ale templului. Marea Sala, din spate, adaposteste statui din lemn de camfor, iar de fiecare parte a salii este cate o pagoda de piatra. In partea opusa templului, sunt o serie de pesteri si statui budiste aflate in Varful care a zburat din Afar, realizate in perioada Celor Cinci Dinastii, a dinastiilor Song si Yuan.

Insa cea mai importanta statuie de aici, ramane statuia lui Buddha razand si este unul din putinele temple budiste din partea de sud a tarii, majoritatea aflandu-se in partea de nord. Pagoda celor Sase Armonii, asezata in partea sud-estica a orasului, langa raul Qiantang, pe un deal, a servit drept far, crezandu-se ca a exercitat influenta, asupra valului mareic anual, ce a scufundat Hangzhou-ul. Denumirea vine de la cele 6 coduri ale budismului, si fiind asezata pe o coasta de deal, te poti plimba printre statui si sanctuare. Ceaiul din Putul Dragonului, sau Muzeul Ceaiului, se afla la o distanta mai mare, catre sud-vest, de lacul Vestic. Este renumit pt. ceaiul lui deosebit, obtinut si preparat ecologic. Amplasat intr-o zona de munte, aceasta intreprindere s-a dezvoltat mult in ultimii ani si datorita cererilor mari de ceai de aici. Inainte de a intra in sala unde urma sa ni se explice fiecare soi de ceai si de ce sunt preturi diferite chiar la acelasi sortiment, am trecut pe langa un chinez, care avea in fata o imensa farfurie, care era incalzita la o temperatura intre 25-30 grade, din fonta, unde frunzele de ceai erau uscate, prin rotire permanenta. Aceasta uscare asigura uscarea fara a se distruge aroma si calitatea ecologica a ceaiului. Apoi am intrat in sala, de primire a oaspetilor, unde 2 chinezoaice, ne-au expus modul de preparare, frunzele dupa ce sunt uscate asa cum v-am spus, sunt maruntite, dar nu f. tare si apoi ambalate. In functie de cum sunt cutiile ambalate, durata de folosire a ceaiului e diferita, astfel, cand ceaiul e impachetat in hartie de staniol sau calc si apoi pus in cutii metalice, bine inchise ceaiul poate fi foosi pe o durata de 2-3 ani, fara a pierde mirosul.

Apoi aici am aflat, ca ceaiul negru e de fapt ceai verde fermentat si acest sortiment a fost introdus pe piata dupa ce pe vremuri, primele vapoare incarcate cu ceai, au plecat in Anglia, ceaiul verde, a fermentat, datorita perioadei lungi de transport, capatand culoarea neagra, care a fost savurat cu placere de englezi, devenind ceaiul favorit al englezilor pt ,,five o’clock “. In afara de ceaiul verde, culturi mai mici sunt si cu ceaiul de iasomie, care urmeaza aceeasi procedura de preparare.

Dupa aceasta prezentare, a urmat momentul cel mai important, facerea pregatirea ceaiului si bautul lui, un moment care a fost o noutate pt. noi. Aceleas frunze sunt supuse unei operatii de preparare a ceaiului de 3 ori, adca de trei ori sunt infuzate. Prima infuzie pt. intarirea imunitatii, a doua infuzie a ceaiului verde e pt. probleme de constipatie, iar a treia infuzie o bei in loc de apa pt. hidratare, pe parcursul zilei, la urma frunzele pot fi folosite de doamne pt. inbunatatirea tenului (deci atentie numai aruncati frunzele de ceai verde, dupa ce le-ati folosit, curatati tenul cu ele, atunci imediat dupa ce ati facut cea de-a treia infuzie).

Dupa aceasta sedinta, am iesit afara din fabrica, rugandu-l pe ghid, sa ne mai lase putin in culturile de ceai verde, unde chinezoaice culegeau frunze de ceai verde, pt. a culege si noi (mai ales doamnele singure, care eram in aceasta excursie, majoritare, si mai stranse la punga), cateva frunze de ceai verde, pt. ca la pretul la care ni s-a oferit cel din fabrica, putini au fost aceia, daca nu chiar de loc, care au achizitionat vreun pachet. Asa am ajuns si eu acasa cu frunze de ceai verde, ecologic, si cu frunzele uscate, avand grija sa-si pastreze culoarea, sa nu intre in proces de fermentatie.

De aici drumul a continuat spre Shanghai, mai facand un popas pt. a lua masa de pranz, in apropierea fabricii, un loc la care ajungeai dupa ce parcurgeai o alee plina cu lampadare de hartie rosii, atarnate, cu care incepusem sa ne obijnuim, pt. ca am avut parte pe toata perioada cat am stat in China, perioada in care chinezii aveau toate locurile ornate cu flori si lampadare, fiind sarbatoarea lor nationala, si care e destul de lunga, oficial de 7 zile libere, dar te ,,bucuri “de aranjamentele din aceasta perioada, aproape toata luna lui octombrie. La sfarsitul aleii, inainte de a intra in restaurant, era un mic elesteu plin cu pesti frumos colorati.

Drumul a continuat prin stramtoarea Wu-Sramtoarea Vrajitoarelor, unde stancile isi inlta varfurile semete, acoperite de ceata. Cele 12 piscuri ale Muntelui Wushan, se intind unul dupa altul, iar la poalele muntelui, strabati vechiul oras Wushan, inconjurat de ziduri. Apoi zona se deschide, iar drumul continua de-a lungul raului Yangtze, unde ne oprim la un sat, vechi de sute de ani, Wushan. Sat de pescari, datand de 1000 ani, cu locuinte construite pe apa, care si azi sunt populate de localnici. Ocupatia tuturor e pescuitul, si a fost de-a lungul tuturor acestor ani, iar locul de munca e din locuita, fara a necesita deplasare. Dimineata in zori, isi deschid obloanele ferestrelor si arunca undita in apele raului. Satul e bine pastrat, acolo si azi ai ocazia sa vezi, mobilierul pe care l-au avut in timpurile vechi, hainele in tonul modei de atunci, atat la femei cat si la barbati, bine conservate in micul muzeu din sat. Localinicii in acea vreme, erau destul de bogati, castigul lor fiind substantial, din comertul cu pestele. In interior se pastreaza in totalitatea vechea traditie, poti intra in pravaliile vechi de sute de ani, unde gasesti vase de arta ceramice, sau un restaurant, in vechiul stil, care iti poate oferi ceai preparat ca in acele vremuri.

Am vizitat, cu greutate aceste locuri, pt. ca ploaia nu ne-a iertat, dar eu am ignorat-o, mai ales ca nu era f. frig, si mi-am vazut de vizita mea, cu mici opriri cand se intetea rapaiala mai tare. Dar multi turisti, au renuntat sa mai mearga din casa in casa si au continuat vizita din barcile localnicilor, spre bucuria lor, vremea tine cu buzunarele lor. Uda bine, am suit in autocar, continund calatoria, care nu mai dura mult pana la Shanghai.

Nici nu a avut timp, hainele de pe noi sa se usuce, ca am si ajuns in Shanghai, unde turna cu galeata. Numele orasului, inseamna ,,merg la mare, “fost sat de pescari, un oras foarte sarac, care s-a ridicat in ultimi 20 ani.

---

VIZUALIZĂRI: 2487 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI