O zi in preajma Bucurestiului

TIPĂREȘTE

A venit primavara! A venit primavara cu adevarat! Au disparut si ultimele petice de zapada de pe campuri, iar iarba si-a aratat firul verde. In acest insorit sfarsit de martie, intr-o zi de weekend, ne-am propus sa evadam din citadin si sa cautam un strop de natura adevarata, nu prea departe pentru ca nu aveam prea mult timp la dispozitie.

Am dorit sa revedem in zi de primavara salba de lacuri si balti, precum si ramasitele vechilor codri ai Vlasiei care inconjurau Bucurestiul de altadata. In minicircuitul nostru intentionam sa poposim pe malul lacului, langa paduricea cu flori albastre, sa intram pentru cateva momente in casa Domnului la Manastirea Caldarusani, apoi la Manastirea Sitaru, dupa care, continuand prin sate si campuri, taind din nou padurea, sa iesim la soseaua Urziceni - Bucuresti pentru intoarcere.

Asadar, am pornit pe soseaua Bucuresti - Ploiesti, iar la indicator am virat dreapta spre Balotesti, Moara Vlasiei, inspre Gradistea. La un moment dat, spre stanga (inainte de a ajunge la Gradistea) se desprinde drumul spre Lipia. Este o intersectie pe care trebuie s-o observi. Este in camp, iar indicatoarele sunt tot mai deteriorate sau chiar lipsesc cu desavarsire. Drumul este mai ingust, dar destul de bun. Deja zarim lacul si padurea Caldarusani si stim ca in curand vom zari si turlele albe ale ctitoriei lui Matei Basarab. Oprim in camp pentru ca palcurile tot mai dese de flori ma fac sa doresc sa le privesc indeaproape, sa le ating si sa le simt gingasia. Stiu ca soarele prea puternic din aceasta perioada va face ca aceste firave floricele sa se treaca repede, de aceea am vrut sa le imortalizez in cateva imagini foto.

In poarta Manastirii Caldarusani, langa troita de la sosea, am zarit un panou care ne-a atras atentia. Invita la o "Tura cu bicicleta in natura". Pentru cei interesati atasez o poza cu schema de pe panou. Ni s-a parut interesant traseul recomandat, atata doar ca noi fiind cu masina, nu voiam sa ne hazardam pe drumuri forestiere necunoscute, de altfel placute in zi de vara, la pas sau cu bicicleta. Drumul forestier are fara indoiala farmecul lui, simti imbratisarea padurii, inspiri aerul ei curat si esti mai aproape de lacurile si baltile din stufarisul carora poti vedea oricand inaltandu-se in zbor pasarile de apa. Din traseul recomandat (Lacul Caldarusani, Manastirea Caldarusani, Padurea Caldarusani, Balta Neagra, Manastirea Sitaru), numai Balta Neagra nu facea parte din programul nostru de o zi in preajma Bucurestiului.

Balta Neagra, salbatica si misterioasa, in apele careia se pescuieste preponderant stiuca, cu stufarisuri adapostind specii de pasari si cu paduri in care inca se mai vaneaza iepuri, fazani si chiar caprioare, este situata la aproximativ 60 km de Bucuresti. De la poarta Manastirii Caldarusani se poate continua pana la padure, apoi la stanga, adancindu-te tot mai mult in umbra codrului, se ajunge la Balta Neagra. Un alt drum ar fi din Snagov-Sat spre est prin Gruiu-Lipia, pana la Balta Neagra.

Pe malul nordic al lacului se afla Manastirea Caldarusani, ctitorita de Matei Basarab in 1637-1638, cand codrii Vlasiei erau mult mai intinsi si mai desi, adapostind animale si pasari, dar si oameni in vremi de rastriste. Intr-un astfel de moment si-a adapostit Voievodul Tarii Romanesti oastea pregatita de razboi, prilej cu care a descoperit un pustnic fieband ierburi pentru hrana, langa un mic adapost schimnicesc. Asa a inceput istoria Manastirii Caldarusani. Nu voi intra in amanunte pentru ca deja am facut-o cu alta ocazie (vezi impresii). Cei interesati, pot afla mai multe detalii si de aici.

Am trecut de poarta de la sosea si dupa 1 km, conform indicatorului, am ajuns la turnul de intrare. Am parcurs pietonal aleea pana la turnul clopotnita pentru ca doream sa privim arborii care se pregatesc sa infrunzeasca, lacul cu stufarisul care se intinde in dreapta si miile de floricele albastre care innobileaza iarba sfantului lacas. Ca si noi, multi vizitatori venisera pentru o clipa de ragaz in iarba verde de sub zidurile manastirii.

Am dat ocol bisericii mari, am revazut si biserica veche dar deosebit de cocheta din cimitir si am admirat lacul la capatul peninsulei, printre crengile arborilor inca fara frunze. La cateva sute de metri, pe un drumeag lateral, din aleea principala se poate ajunge la biserica denumita Cocioc. Putini stiu de existenta ei si de faptul ca in acel loc, in perioada 1834-1836, a functionat o tiparnita adusa de la Mitropolia Ungrovlahiei.

Desi domeniile manastirii sunt intinse, cu iarba curata si cateva mese amenajate pentru popas si o gustare in aer liber, este recomandat a se respecta linistea, a nu se face gratare si nici plaja pe marginea lacului.

Am parasit Manastirea Caldarusani si pentru ca nu voiam sa mergem la Manastirea Sitaru prin padure, pe drumul forestier, am revenit pe aceeasi cale pana la soseaua care continua spre Gradistea. In satul Sitaru, central, intre magazin si monumentul eroilor, o strada denumita semnificativ "Strada Eroilor" duce spre iesirea din localitate si spre padurea care adaposteste manastirea. Exista si un indicator ruginit care semnaleaza Manastirea Sf. Nicolae - Sitaru. Cunoscuta si dupa vechea denumire (a satului si a lacasului), Manastirea Balamuci a fost ctitorita in anul 1627 de Papa Greceanu, logofat al lui Mihai Viteazul.

Istoria lacasului este veche si este consemnata in rezumat si la intrare pentru ca orice drumet care-i calca pragul sa se poata lesne documenta. Sfantul Nicolae, ocrotitorul manastirii vegheaza la prima poarta de langa parcare, care are alaturi o troita sculptata in lemn.

In curtea manastirii, dincolo de a doua poarta artistic lucrata, printre brazi, se zareste, semeata, biserica cu pridvor deschis, pictat si cu usa sculptata cu ancadrament de piatra de asemenea sculptat, cu frumoase motive florale. Deasupra, pisania incearca sa ne informeze despre ctitorirea bisericii. Trebuie doar s-o intelegem.

Turnul clopotnita umbrit de brazi argintii, se afla in stanga portii de intrare in incinta, deasupra unei fantani deosebit de frumoase. Lacasul in care se aprind lumanarile, vegheat de Sf. Nicolae din icoana, precum si fragmentele de piatra - relicve din vechime, completeaza incinta.

In prezent se slujeste intr-un paraclis aflat la etajul unei cladiri din partea de est, avand la intrare chipurile lucrate in mozaic ale Sfintilor Petru si Pavel.

Dupa un mic popas in padurea de langa parcare, in poarta manastirii, am revenit din nou la sosea si am continuat spre Fierbinti Targ. Daca ratati drumul spre Movilita si va aflati pe Calea Urziceni, treceti pe langa Manastirea Dridu, manastire de maici, cu hramul "Acoperamantul Maicii Domnului", infiintata in 1992. Noi am zarit-o din mers, dar n-am oprit s-o vizitam. Pentru ca ratasem virajul la dreapta spre Movilita, eram putin derutati. Avand in stanga Lacul Dridu, prin localitatea Moldoveni, am iesit curand la podul Cosereni si ne-am incadrat in soseaua Urziceni - Bucuresti pentru intoarcerea acasa.

Am petrecut o zi intr-o zona turistica mult cautata de bucuresteni in toate anotimpurile. Recunosc, mie imi place mai mult primavara cand natura reinvie si campurile se albastresc de floricele. Vara este raiul amatorilor de plaja, pescuit si gratare, iar toamna este mirifica prin coloritul frunzisului in continua schimbare.

Am strabatut sate in care oamenii curatau gradinile de resturi vegetale pregatindu-le pentru noile culturi, paduri in care localnicii iesisera deja la cules de urzici sau floricele si am vazut familii intregi la o agapa improvizata, langa masini, pe malul apei sau la marginea padurii.

Celor care vor sa petreaca o zi in situl Gradistea - Caldarusani - Dridu, cu masina sau la o "Tura cu bicicleta in natura", le doresc drum bun si petrecere frumoasa!

---

VIZUALIZĂRI: 8391 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI