Muzeul Satului Maramuresean Sighet

TIPĂREȘTE

Localizat la intrarea in orasul Sighet, pe drumul dinspre Baia Mare, Muzeul Satului Maramuresean se alătura Muzeului Etnografic al Maramuresului ca o secţie în aer liber.

S-a constituit ca o rezervaţie de monumente de arhitectură ţărănească. Nu am vazut inca muzeul satului de la Sibiu ca sa am un punct de referinta in dimensiuni, dar lejer la pas ii puteti dedica de la o ora in sus.

Prin structura sa, se doreste crearea unui sat tipic maramuresean. Uliţe drepte (principale) şi întortocheate, poteci şi „prilazuri" alcătuiesc structura intimă a aşezării şi converg ca în toate satele maramureşene, spre biserica. Biserica este cea mai veche construcție conservată în muzeu. Aceasta datează din secolul al XVI-lea si a fost adusă din localitatea Oncesti (Vadu Izei)

Pentru casele expuse in muzeu s-a folosit lemn cioplit de mesterii din zona, si ilustreaza locuinte tipice slave, evreiesti, maghiare, germane si romanesti din secolele 17 si 18. Acestea sunt pastrate in conditii foarte bune atat in interior cat si pe exterior, impreuna cu motivele si inscriptiile originale de pe usi.

Fiecare casa are mici explicatii de origini, familia de care a apartinut sau anul/perioada din care dateaza.

Poate prindeti una din ghide sa fie draguta sa va povesteasca mici detalii, dau alt farmec vizitei. Asa am aflat de ce au acoperisurile asa de inalte si de inguste (podul era clar ca nu e o optiune), motivul era mult mai practic: deoarece la ei iarna cand ninge, apai ninge, ca sa poate suporta toata cea zapada si sa favorizeze caderea ei s-a ajuns la acea forma clasica si usor de recunoscut.

Sau inca o poveste frumoasa: copacii aceia uscati in curte chiar langa intrare in care sunt ulcele atarnate, initial aveau doar rol de a usca ulcelele proaspat spalate, in timp au capatat si alta semnificatie: era anuntul oficial ca in acea casa este fata de maritat. Frumos, nu?

Interior case

Camera de locuit, care în limbajul local se numeste „casa”, cuprinde universul domestic ce corespunde, asadar, gustului estetic si pragmatic al femeii. Amprenta femeii este prezenta peste tot, atât în ceea ce priveste aranjamentul, compartimentarea si marcarea unor locuri si obiecte folosite în viata de zi cu zi, cât si în practica diverselor ritualuri.

Elementul care determina organizarea interiorului, atât în plan material cât si în cel ritual, este „mestergrinda”. Aceasta strabate în lungime toate încaperile constructiei si leaga peretii transversali, iar prin grinzisoarele care se succed deasupra si la intervale egale leaga si peretii laterali si, desigur, sustine întreaga structura a acoperisului.

Mestergrinda împarte, totodata, spatiul casei în doua: în dreapta, spatiul „faptelor de viata” (unde sunt situate vatra cu cuptorul si cu patul); în conditii normale aici se consuma nunta si se concepe noua viata, se naste si se moare, iar în stânga, spatiul „faptelor de ritual”, unde se succed ceremoniile „botejunii” (botez) si nuntii; tot aici este asezat mortul (cu sicriul pe masa) si se practica priveghiul si prohodul.

In colt se afla masa care, de-a lungul celor doi pereti, este încadrata de lavite si/sau ladoaie asezate în unghi drept. Deasupra patului, pe perete, este prinsa „ruda” (culmea) pe care se depoziteaza cergi, covoare, lepedeie, stergare, fete de masa etc., dispuse în straturi, împlinind cele trei functii: estetica (de înfrumusetare a interiorului), de depozitare si de etalare a zestrei fetei din casa. Dupa usa este situat dulapiorul cu vesela, iar pe peretele opus se gasesc lingurarul, blidarul etc. Dupa icoane si deasupra mestergrinzii sunt ascunse în cutii acte, briciul de ras, crucea de Boboteaza, busuioc, buricul uscat al copilului, în vederea ritualului dezlegarii în cadrul probei de initiere. În capul patului, dupa laita, se aseaza lada de zestre.

Sectorul de instalatii tehnice actionate de apa

În Maramures aceste instalatii actionate de apa (mori, vâltori, etc.) apar consemnate în documentele medievale din secolele XIV-XV sub diferite forme. Sistemul satelor maramuresene medievale a dus la solutii tehnice, economice care sa permita realizarea tuturor nevoilor comunitare în interiorul acestora. De la râsnita clasica de mâna, la moara hidraulica si complexele ce s-au creat în jurul lor, de la piua simpla de zdrobit semintele la piua cu ciocane verticale, la joagarele actionate hidraulic, strungurile de lemn etc. etc., toate acestea pe care acum le numim instalatii tehnice populare, dar care, asociate în complexe, pot avea un randament apreciabil.

Cand am fost noi chiar erau in proces de extindere, urmau sa faca o moara de apa complet functionala pe principiile si materialele folosite atunci. Poate aveti noroc si o prindeti in actiune in vizitele voastre.

---

VIZUALIZĂRI: 2347 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI