Gibraltar, orasul care mi-a salvat viitorul

TIPĂREȘTE

Dragii mei,

Scotocind zilele trecut dupa niste poze cu care sa imi mai ilustrez povestile de vacanta, am gasit si citeva din Gibraltar. Nu multe, doar "de-o ciorba", insa deajuns cit sa vedeti ca nu sint copiate de prin reviste.

Nu stiu cu ce sa incep. Povestea mea cu Gibraltarul e una mai speciala si cred ca desi e o destinatie turistica minunata, ma gindesc sa bag si putin off topic numai cit sa nu se supere vreun domn webmaster si sa nu imi valideze reviewul.

Totul a inceput in luna iulie cind deja ne gindeam pe unde sa ne petrecem vacanta de vara, eu si iubitul meu. Primesc un mail de la el in care erau incarcate citeva poze de la un hotel de vis, din sudul Spaniei. Nu mai vazusem asa ceva pina atunci. Un hotel de 5 stele dintr-o statiune de lux. Surpriza mai mare era ca uneltea impreuna cu niste cunostinte de-ale lui ca acolo sa isi uneasca destinele cu ale mele. Numai ca prietenii, deaia sint prieteni, mi-au destainuit surpriza lui si n-am putut sa ma prefac prea mult timp ca nu stiu. Mai ales ca actele necesare unei casatorii in Gibraltar nu erau putine. Fel de fel de acte legalizate, noroc ca s-a ocupat el de astea si n-am sa va plictisesc cu amanunte.

Plecarea a fost intr-o zi de vineri, pe la ora 13. Dupa o cearta ca am intirziat mai mult la serviciu decit anticipasem, am pornit la drum cu inima strinsa. Nu va descriu drumul lung pina acolo, de peste 4000 de kilometri. As face 20 de reviewuri dar o sa punctez doar ceea ce e mai important pentru acest site.

Ne-am cazat in faimoasa statiune si in uimitorul hotel. Nu va zic aici ca poate imi vine ideea sa il descriu intr-un review separat.

Casatoria urma sa aiba loc in data de 28 august, noi am plecat cu citeva zile mai devreme ca sa ne obisnuim "cu luna de miere". In data de 27 ne urcam in masina si strabatem ce aproximativ 100 de kilometri ce ne desparteau de tinutul britanic.

Nu mare mi-a fost mirarea cind am vazut ca soseaua era direct pe pista de aterizare a avioanelor. Stiam dinainte ca era o problema cu parcarile asa ca ne-am invirtit mai mult de o ora pina am gasit un loc liber. Planul nostru era sa vizitam oficiul pentru emigranti, unde trebuia ca a doua zi la ora 10 sa ne prezentam in fata ofiterului starii civile, sau cum s-o fi chemind la ei, insa cred ca am nimerit in ca in poveastea "Frumoasa din padurea adormita". Padurea, adica Gibraltarul era mort. Abia ici colo cite un turist ratacit ca si noi. Strazile pustii, magazinele ferecate, de ziceai ca cine stie ce molima trecuse. Ne uitam ca tontii prin vitrine sa vedem daca se vede vreun vinzator ceva, ca incepusem sa intru in panica, imi era foame nu pentru ca nu mincasem ci la gindul ca nu e nimic deschis... toate astea imi creau o mare senzatie de foame. Nu tu o cafenea, nu tu un chiosc de patiserie, nu tu un supermarket, o alimentara, NIMIC.

"Bai nene, ce e panarama asta aici? ". Am mers pe Main Street de la un cap la altul. Nu am gasit pe nimeni. Am crezut ca fiind dimineata, poate ca la ei se deschideau toate magazinele dupa ora 10, dar cind am vazut ca nici dupa 12 nu e miscare, am crezut ca inebunesc. Ne ducem la "primaria" aia unde trebuia sa vedem ce se intimpla cu actele noastre dar si acolo era lacatul pe usa. Nici un orar, program cu publicul, paznic. NIMIC. Va rog sa ma credeti ca nu am de ce sa infloresc. Atunci imi trece o idee prin cap si o zic cu voce tare catre iubitul meu "inseamna ca cineva de acolo de SUS nu ma lasa sa ma marit cu tine... si si-asa nu mai vroiam... dupa scenele pe care mi le-ai facut pina aici, numai ca o sa facem o poza in fata acestei cladiri, sa o arat prietenilor sa vada ca am ajuns pina aici si ca m-am intors tot fata batrina in orasul meu natal". Bineinteles ca a crezut ca e vreo gluma de-a mea insa mie mi se aratase "un semn".

In momentul in care ma uitam in sus sa descopar entitatea suprema, vad o telecabina. Ei, uite ca e ceva functionabil pe lumea asta a Gibraltarului. Hai sa vedem!

Pina sa ajungem la telecabina, am gasit o statie de alimentare cu carburanti care avea si un mic magazin. Imi cumpar o punga de cipsuri si o sticla de cola pentru orice eventualitate. Luam bilete la Cable Car si ne urcam sus pe munte.

Nu va inchipuiti ce fericita am fost cind am vazut maimute... la discretie. Mai mici, mai mari... doamne, ce frumusele erau.

Fac o paranteza si va spun ca de mica mi-am dorit sa am o maimutica. Poate ca am vazut vreun film in copilarie si de atunci am ramas cu dorinta asta neimplinita. Pe multele Gibraltar am vazut o familie de maimutici si mi-a traznit o idee prin cap ca sa o inhat pe aia mica ce statea pe spinarea mamei ei si se "puricea" si sa o bag in geanta destul de incapatoare. Bineinteles ca domnul de linga mine a zis ca nu sint zdravana la cap. Ma gindeam ca daca o bag in masina, cel de la vama n-o sa ma caute in geanta si ca pot sa o trec granita si sa o aduc acasa unde am sa ii fac cea mai frumoasa rochie de maimutica. Cred ca am meditat la asta mai bine de o jumate de ora... cind m-am trezit brusc din visare in momentul in care cineva chiar tragea de geanta mea. Mai rau, vroia sa imi fure sticla cu suc. O maimuta puternica, abia am reusit sa smulg sticla din mina ei.

Am facut o plimbare pe stinca, am admirat peisajul, am bagat un ban si am privit cu "ocheanul" intinderea de ape pina la granita Africii. M-am rupt cu greu de maimuticile mele pe care le-am pozat incontinuu.

Am vizitat magazinele de suveniruri unde se zice ca sint cadouri originale ce nu sint disponibile in oras. La fel erau si preturile, indisponibile pentru buzunarul meu. O mamutica de plus era de la 10 lire in sus. Tot felul de magneti cu stinca Gibraltar si alte chestii si chestiute. Nu am cumparat nimic. Era si un restaurant dar cred ca eram singurii turisti din ziua aia asa ca nu am indraznit sa maninc acolo. Cipsurile de la peco imi domolisera foamea.

Aceasta prima locatie vizitata si anume Rezervatia Naturala Upper Rock, constituita din insasi stinca Gibraltar, se afla la o inaltime de 412 metri deasupra nivelului marii.

De acolo, daca te uiti spre sud, poti admira Strimtoarea Gibraltar si Muntii Rif din Africa de Nord, daca te uiti spre est poti vedea Marea Mediterana iar la nord poti descoperi tinutul Sierra Nevada. In jos, te ia ameteala daca te uiti. Se vede soseaua si orasul.

Pe scurt, din acest loc poti vedea 2 continente, 3 tari si punctul de intilnire al celor doua mari intinderi de apa: Oceanul Atlantic si Marea Mediterana.

Telecabina are 2 statii. Noi am urcat la cea de mai sus. La jumatatea muntelul se afla Vizuina maimutelor sau Apes Den. Aici este singurul loc din europa unde poti vedea maimute salbatice traind in mediul lor natural. Se zice ca in Maroc si Algeria acestea sint pe cale de disparitie, insa pe Gibraltar numarul acestora este in crestere datorita gijii pe care le-o acorda Societatea de Istorie Naturala. Un reprezentatnt al Garzilor din Gibraltar are sarcina ca zilnic sa hraneasca aceste maimute pentru ca ele sa nu coboare de pe munte, in oras.

Undeva era un afis in care spunea ca este interzisa hranirea maimutelor de catre turisti, iar amenda era undeva la 500 de lire sterline.

Inca ceva comic. Cica daca va strimbati la maimute sau va aratati dintii, acesta este constituit ca un semn de agresiune. Hahaha!

Plecam de pe munte si mergem la Gradina Botanica-Alameda garden, este locul unde turistii sau locuitorii se pot apara de caldura torida a soarelui. Aici sint plante luxuriante si un mare amfiteatru.

Am vizitat si Europa Point, localizat in cel mai sudic punct al Gibraltarului, ce a fost construit in anul 1841. Aici se afla un far si vechea capela a Fecioarei din Europa.

Au mai fost si alte obiective turistice pe linga care doar am trecut. As aminti Amfiteatrul Trafalgar, unde se afla ingropati soldatii morti in batalia cu acelasi nume si Muzeul din Gibraltar.

Am plecat de acolo cu inima plina de fericire datorita apropierii de maimute si cu o liniste in suflet ca nu mi-am legat destinul de cel ce m-a adus la capatul lumii.

Trebuie sa mentionez ca am intilnit un politist, intr-un final, pe care l-am intrebat de ce sint toate magazinele si institutiile publice inchise si mi-a zis ca e o zi libera, cred ca vreun fel de 1 Decembrie la noi. Si uite-asa am scapat eu de maritis si v-am putut scrie o poveste frumoasa... ca altfel cine stie pe unde imi zaceau oscioarele...

Numai bine pina data viitoare!!! (si ghetute pline de la Mos Nicolae)

Cu drag,

Adri-Nico

---

VIZUALIZĂRI: 5061 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI