Setenil de la Bodegas – satul de sub stanci

TIPĂREȘTE

Setenil de la Bodegas – satul de sub stanci

4.12.2011

Dupa cum am spus in rew-ul meu anterior, faptul ca am ales sa merg la Malaga - ce era la Malaga? nu stiam nimic despre oras si nimic nu ma tenta catre acolo (dar ajungand acolo si cunoscand locurile mi-am dat seama cat de mult puteam sa ma insel) - s-a datorat faptului ca mi-am dorit sa vad doua locuri absolute speciale.

Primul a fost Ronda – orasul de pe stanci, despre care am scris deja, iar cel de-al doilea era Setenil de las Bodegas, satul de sub stanci!

Ei bine da!

Andaluzia este recunoscuta pentru satele sale albe, unde toate casele sunt de un alb stralucitor, cu acoperisuri de culoarea pamantului. Vazute de la distanta sunt frumoase. Din interior sunt superbe. Exista cateva trasee turistice care fac un tur al unora dintre aceste sate. Un tur auto. Dintre aceste sate, Setenil de las Bodegas este … mai altfel.

In fiecare localitate unde ajung, un monument, o cladire, un muzeu, are faima de vedeta a locului. Sa dau exemple? Luvrul la Paris, Castelul din Praga la Praga, Moscheea Albastra la Istanbul si lista poate continua.

Setenil de las Bodegas este un sat. Vedeta satului este… satul!

Da. Acest satuc este pur si simplu extraordinar si, desi sunt convinsa ca vorbele mele nu pot depasi imaginile, am sa incerc totusi sa va impartasesc impresiile cu care am ramas dupa vizitarea acestui sat.

Sat!

Este impropriu spus pentru acceptiunea de sat din Romania. Caci Setenil are doar strazi pietruite, case foarte frumoase, albe, impecabil de albe, toate in cea mai buna stare. Acolo nu umbla gastele prin praf – caci nici nu e…. Exista canalizare, apa curenta, si tot ce trebuie. Oamenii sunt imbracati frumos, curat, frumosi! Din punctul meu de vedere, acest sat andaluz se ridica cu mult peste standardele oraselor mici din Romania. Din pacate acesta este adevarul.

Asadar sa va spun ce stiam eu despre Setenil inainte sa ajung acolo. Vazusem o fotografie care m-a fascinat. A fost scanteia necesara pentru a face totul ca sa ajung acolo. Cel mai apropiat aeroport in care se ateriza de la Bucuresti, era Malaga. Asa ca am ales sa merg la Malaga. Setenil se afla la 120 km de Malaga sau 17 km de Ronda. De aceea am ales sa vedem aceste doua locuri in aceeasi zi.

Nu exista un transport direct catre Setenil, din Malaga. In sat nu exista statie de tren. Exista o statie de tren la 5 km de sat, apartinand liniei Algeciras – Granada. Asadar cu trenul am fi putut sa mergem asa: de la Malaga la Bobadilla, acolo sa schimbam cu un tren in directia Granada – Algeciras si sa coboram la a doua statie care se numeste Setenil Almargen. Este prima statie de tren de la Ronda. Si apoi 5 km pe jos. Asta insemna sa facem foarte mult timp pe drum si am fi fost obligati sa renuntam la una dintre cele doua destinatii propuse pentru acea zi. Am fi putut sa folosim autobuzul, care avea curse bune spre si de la Ronda, dar acolo se impotmolea situatia deoarece intre Ronda si Setenil exista doar doua curse pe zi: una de dimineata de la Setenil la Ronda si una seara de la Ronda la Setenil. Asadar… nu ne erau de folos.

Dupa cum am spus si in rew-ul despre Ronda, am ales sa folosim taxiul, care ne-a dus si adus la si de la cele doua destinatii, ne-a asteptat acolo cat a fost nevoie, pentru 190 euro (prêt batut in cuie de la capul locului). Din punctul meu de vedere a fost solutia indeala, asa incat intr-o singura zi am putut sa vad cele doua locuri pentru care batusem atata cale.

Asadar am plecat din Malaga la ora 06.00 si prima data am ales sa mergem in Setenil, trecand pe langa Ronda, unde urma sa revenim catre pranz. Am iesit din Malaga pe MA 20 / MA 21. Am intrat apoi pe E15. Dupa cum am mai spus, autostrada serpuieste chiar pe malul Marii Mediterane. Soarele rasarea, iar spectacolul luminii a fost superb. Apoi am intrat pe A397 catre Ronda, iar la intrarea in Ronda in loc sa facem stanga pentru a vizita Ronda am mers la dreapta in directia Campillos, apoi imediat la stanga spre Arriate. Tot inainte pana la o bifurcatie este indicatorul catre Setenil de las Bodegas.

Drumul trece prin alte sate minunate, cu strazi in panta foarte inguste, unde masinile isi dau prioritate una alteia, deoarece nu are loc decat una singura. Si nu am vazut niciun sofer nervos!!! De la prima imagine, satului m-a lasat praf!

Cum sa va explic?! Casa dreapta, casa stanga, strada ingusta cat o masina si deasupra un bolovan imens?!!! Cam asa…

Asa a fost prima imagine a caselor de sub stanca. M-a marcat puternic, mi-a placut si asa ca … eram fericita pentru ca eram acolo, unde imi dorisem sa ajung! Am luat-o la picior. Am facut cateva ture circulare si am batut multe, multe din strazile satului. Prin sat trece raul Trejo, iar satul este construit pe ambele maluri ale acestui rau, pe coastele abrupte si mai ales, pe sub coaste.

Pe marginea raului, un drum. Pe marginea drumului, case. Peste case, stanca ce se pravaleste spre albia raului! Doamne este fabulos ce se poate vedea acolo!

Am ajuns foarte devreme. Totul era inchis. De fapt, in alergarea dupa un magnet pentru frigider, am dat ture satului pana dupa ora 11.00. Dupa ora aceasta au inceput sa apara oameni pe strazi si sa se deschida magazinele si bodegile. Caci pana la acea ora, singurii oameni pe care i-am vazut erau constructorii unei noi case. In rest… pustiu! Am zis ca va spun cate ceva despre Setenil. Am uitaaaat! Dar e de inteles….

Setenil tine de provincial Cadiz, nu se afla in provincial Malaga. Satul face parte din asa numita Cale a satelor albe si se gaseste in apropierea Parcului Natural Grazalema, fiind atestat inca din cele vechi timpuri, vechile pesteri fiind un loc foarte cautat pentru adaposturi. Denumirea satului este mai… complexa si isi are originea in doua situatii diferite. Astfel ‘’Setenil’’ provine din expresia Latina Septem Nihil care inseamna ‘’de sapte ori nimic’’, pentru ca de sapte ori au incercat regii catolici sa recucereasca teritoriul acaparat de mauri. Abia a saptea incercare a fost incununata de succes. Cea de-a doua parte a numelei orasului, ‘’de las Bodegas’’, provine din faptul ca Setenil a fost candva un sat infloritor care traia de pe urma productiei de vin. Viile din zona erau nemaipomenite. De aici si numarul mare de bodegi si, implicit numele satului: Setenil de las Bodegas. Insa vita a disparut complet in jurul anului 1860 cand a fost distrusa in totalitate de filoxera. Nu s-a mai refacut niciodata, insa.

In prezent locuitorii traiesc din agricultura si productia de mezeluri traditionale: chorizo, carnati, carne de porc, paste fine, produse de patisserie, miere, gemuri de fructe, ulei de masline, renumite in toata Spania, am inteles.

Fiind atat de multe baruri, restaurante si localuri, practic unul langa altul, m-am interesat si am inteles ca sunt printre cele mai bune din regiune. Am intrat intr-unul si… tavanul era stanca propriu-zisa sub care se desfasura localul.

Foarte spectaculos!

Locuitorii nu au nicio teama sa traiasca sub roca masiva care le serveste de acoperis. Azi, practic majoritatea caselor, constau intr-un perete – fatada – care inchide pestera. Multe dintre case nici nu au acoperis, aflandu-se chiar sub munte. Multe dintre casele moderne ocupa pesterile naturale. Casele aflate sub stanca, evident sunt foarte racoroase, practic pesterile functionand ca un aer conditionat natural. Strazile sunt abrupte, iar peretii muntosi sunt formati din roci proeminente. Exista si un birou de turism in oras, pe Villa Caille, dar desi m-am invartit de ‘’n’’ ori pe acolo, nu s-a deschis. Nu avea program pe usa. Oricum, nu am suferit din aceasta cauza… A fost singurul minus al locului. Dar am observat ca toata lumea se trezeste tarziu acolo. Si nu sunt multi locuitori in sat, doar 3000. Viata, adica agitatia zilnica, incepe dupa ora 11.00. Pentru mine la ora 11.00 sunt aproape de mijlocul zilei. Si cand te gandesti ca spaniolii isi mai fac si siesta!! Asta da servici!

Dupa cum am mai spus, am colindata, in cerc practic, de pe un mal pe celalalt al raului Trejo, de mai multe ori. Dar nu ma puteam opri. Am intrat pe fiecare straduta, pana in fiecare cotlon, am urcat pe stradutele in panta pana deasupra satului de unde panorama era exceptionala. Ce pot sa va spun?

UN LOC INCANTATOR!!

Atat pot sa spun. Cuvintele sunt prea sarace… poate fotografiile sa va convinga un pic mai mult! Dar, nu ma credeti pe cuvant: mergeti sa va convingeti si… mai vorbim apoi!

In sufletul meu acest loc este la loc de cinste si nu va pot spune cata bucurie si incantare imi produce sa-mi aduc aminte sau sa revad, macar in minte, acele locuri…

---

VIZUALIZĂRI: 7363 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI