Cliffs of Moher

TIPĂREȘTE

Cliffs of Moher

20.09.2011

Prin februarie anul trecut, eu si prietena mea am hotarat sa mergem in Irlanda. Urma sa facem aceasta excursie in iunie, deci aveam la dispozitie cateva luni ca sa ma documentez in legatura cu aceasta tara si cu ceea ce puteam sa vad acolo.

Calatoresc de multi ani, am fost prin multe locuri si am trecut de faza in care eram ahtiata sa vad toate muzeele, bisericile si altele de acest gen.

Nu sunt turistul care merge in grup organizat.

Nu sunt turistul care sa aiba rabdare sa asculte pe cineva vorbind si batand campii la nesfarsit pe o anumita tema.

Creierul meu e setat si analitic si sintetic, iar in acest moment al vietii mele savurez si ma incanta mult mai mult atmosfera si natura decat strazi cu blocuri si aglomeratie sau altceva de acest gen.

Prefer orasele mici, medievale, marilor aglomeratii urbane.

Nu ca nu mi-ar placea si acestea, dar la Paris merge toata lumea, nu? e puhoi de lume. La …. Bagnoregio, pentru ca tocmai am scris de curand despre el, merg doar putini. Iar eu ma bucur sa fiu printre ei!!

Asadar, tinand cont de cele de mai sus, m-am bucurat ENORM sa constat ca Irlanda nu este o tara a muzeelor, ci o tara a frumusetilor naturale. Asa ca, am scotocit tot, pe unde am putut si pe unde m-am priceput, ca sa gasesc locuri unde sa merite sa merg.

Si, din fericire, in Irlanda lista nu se mai termina!!

Ce incantare pe capul meu!

Luand insula in intregul ei (adica Irlanda de Nord care apartine de Marea Britanie si Irlanda propriu-zisa) am gasit nenumarate locuri despre care cu cat citeam si ma documentam mai mult, cu atat dorinta de a ajunge acolo era mai mare.

Asa au fost, in mare, pestera Marble Arch, castelul Dunluce, Giant’s Causeway si podul Carrick-a- Rede Rope din Irlanda de Nord si Tinutul Connemara cu Kylemore Abbey, Tinutul Burren cu Cliffs of Moher, pietrele Poulnabrone Dolmen si pestera Aillewe, castelele Irlandei, Bray, Dun Laoghaire, chiar Dublin din Irlanda.

Azi am ajuns sa va povestesc despre Tinutul Burren.

Tinutul este situat in sudul oraselului Galway, acolo unde oceanul Atlantic intalneste insula, in cea mai spectaculoasa parte a tarmului.

Tinutul Burren este un loc de o frumusete incredibila, foarte putin atins de om.

Flora si structura geologica reprezinta bogatii incomensurabile ale acestui colt de rai.

Am ales, ca si pentru vizita in Tinutul Connemara pe care o facusem cu o zi inainte, o excursie cu firma Lally Tours, deoarece serviciile au fost de cea mai buna calitate. Soferul-ghid foarte amabil si dragut a fost mai mult decat bine documentat si a stiut ca, printre picaturi, sa adauge si acea savoare care sa faca excursia perfecta.

Asadar, la ora 10.00 am fost la autogara de unde am plecat in turul nostru prin Tinutul Burren, urmand sa ne reintoarcem in jurul orei 17.30. Am platit pentru aceasta excursie 20 euro / persoana.

Traseul nostru incepe prin zone linistite cu case curate si incantatoare.

Soselele inguste, uneori nu permit trecerea a doua masini una pe langa alta, dar soferii sunt TOTI niste domni si fac de asa natura incat sa poata circula impreuna: dau inapoi, trag stanga – caci aici se circula pe stanga si se si saluta intre ei, fara sa se cunoasca, numai simplul motiv ca pot circula impreuna pe aceleasi drumuri.

Vreodata, VREODATA, am sa traiesc oare sa vad asta si in tara noastra? in tara nostra, caci in Bucuresti, la cat de fara bun simt este populatia posesoare de permis de conducere, nu cred…

In fine…

Primul obiectiv la care am ajuns a fost castelul Dunguare. Este unul dintre putinele castele particulare care se poate vizita. Acesta se viziteaza pentru 2 euro. Ghidul nostru ne-a spus ca proprietarul inca locuieste in el si de aceea nu vom putea vedea decat curtea interioara, nu si interiorul castelului.

Ne-am continuat drumul spre satul Doolin, renumit pentru hanul sau, unde dealtfel am poposit si noi. Am baut aici o bere, ce dumnezeu… doar eram in Irlanda!!! si am ramas de-a dreptul siderata de o intersectie unde am intalnit cele mai multe indicatoare in acelasi loc!! Loc nu mai era pe stalpi, caci senzatia a fost ca indicatoare de pus s-ar mai fi gasit!!

Pe coastele Atlanticului, coaste line de aceasta data, dar pietroase, aceleasi garduri din pietre asezate una peste alta desparteau… nu se stie ce. Dar departajarea exista, ca peste tot in aceasta zona.

Apoi tarmul incepe sa devina mai abrupt, iar oceanul incepe lupta framantata cu uscatul.

Totul culmineaza cu Cliffs of Moher!

Aici pamantul pune cea mai indrazneata opozitie oceanului! tarmul stancos formeaza o faleza inalta de peste 200 metri unde oceanul se sparge furios sau mai domol, in functie de vreme.

Am inteles de la ghidul nostru ca la furtuna, valurile sparte de tarm pot fi simtite chiar de pe faleza, desi se afla la 200 metri deasupra oceanului! va inchipuiti cu cata forta, oceanul vrea sa invinga uscatul! pana acum nu a reusit, insa!

In momentul de fata Cliffs of Moher este un intreg complex si a fost amenajat de asa natura incat sa permita vizitatorilor accesul facil si in siguranta.

Puteti gasi informatii despre aceasta zona pe site-ul www.cliffsofmoher.ie.

Cliffs of Moher este o atractie naturala impresionanta, care se compune dintr-o faleza de piatra lunga de aproximativ 8 km, ajungand in punctul sau cel mai inalt la o inaltime de 214 metri.

Pentru intrarea in zona respectiva am platit 1 euro.

Langa intrare a fost construit un centru pentru vizitatori unde, cu ajutorul tehnicii de ultima generatie poti afla istoria geologica a locului. Foarte spectaculos, pot sa spun!! pentru a vedea acest ‘spectacol’ trebuie sa platiti 4.95 euro.

Apoi ajungi la faleza: stanga, dreapta, cat vezi cu ochii, faleza ofera imagini DE VIS!!!

Chiar nu-ti vine sa crezi ca este real totul.

Pentru accesul facil al vizitatorilor au fost construite trepte line, care vin in ajutorul si al celor mai putin obisnuiti cu urcatul. Apoi, pe marginea falezei, un parapet inalt de piatra protejeaza viata si a celor mai indrazneti.

Apoi, cand am ajuns la marginea falezei, aveam de hotarat cu ce incepem: stanga sau dreapta?

In dreapta, catre platforma nordica, era mai mult de urcat, asa ca am luat-o intr-acolo, la inceput.

Pe trepte o tanara canta la harpa, instrumentul national irlandez. FOOOARTE frumos! de-a dreptul minunat, va spun sincer!

In capatul treptelor se gaseste Turnul O, Brien’s. Cred ca acesti irlandezi nu au ratat niciun pinten de stanca unde sa nu construiasca un castel.

Ca sa urc in turn am platit 2 euro. Nu pot sa va spun ce priveliste de vis se vedea… adevarul este ca am avut o vreme minunata si orizontul era de vis! Intreaga faleza, inclusiv pintenul Branan Mor se aratau in toata splendoarea lor. Natura aceasta este inimaginabila…

Eu nu incetez sa ma minunez de toate minunatiile pe care le creeaza.

Dupa ce am coborat din turn, ne-am indreptat sa vedem si partea din stanga a falezei, mai exact platforma sudica.

Acelasi spectacol care nu poate fi descris nici in 10.000 de cuvinte, a fost in fata ochilor nostri.

Trebuie sa vedeti, credeti-ma!!

Cu parere de rau, dar cu mai multa frumusete in suflet, am continuat traseul nostru prin acest minunat Tinut Burren.

Pe drum, soferul nostru a oprit in apropierea unui castel. Castelul fastuos candva, mare, mai are in prezent doar peretii de la parter si doua etaje, fiind in paragina. In stanga lui, o casa modesta, fosta a servitorilor, servea de locuinta actualului proprietar al castelului, urmasul inaintasilor care-l construisera. Ghidul nostru ne-a povestit ca domnul in cauza este un nobil scapatat, dar blazonul si mandria specifica irlandezilor il opresc de la a deschide castelul vizitelor turistice, preferand sa locuiasca mai mult decat modest in acea locuinta auxiliara.

Drumul a continuat catre o alta atractie a tinutului: pietrele Poulnabrone Dolmen.

Citisem ca este vorba de fapt de un mormant neolitic, vechi de mai bine de 5500 de ani... Acesta si inca altele (cam 20 la numar) au fost descoperite prin anii ’80.

Accesul este gratuit

Ceea ce m-a uimit cel mai tare la acest loc a fost publicitatea care i se face.

Avand in vedere ceea ce citisem, ma asteptam sa gasesc un complex megalitic, ceva in genul Stonehenge. Da’ de unde?

Insa, ceea ce am vazut m-a facut sa raman cu o impresie mai mult decat pozitiva.

Locul in sine, este alcatuit ca un fel ge gradina: gardutri de piatra, nelipsitele garduri din pietre suprapuse, alei foarte bine ingrijite, indicatoare si panouri pe care sunt scrise explicatii despre zona respectiva. Adevarul este ca m-am asteptat la ceva… grandios. In schimb am dat peste o structura megalitica de dimensiuni medii si un peisaj … ceva de vis! asa ca totul s-a compensat pana intr-un final, foarte frumos.

Am continuat apoi turul nostru catre pestera Aillwee.

Accesul se face in mod organizat, un tur complet durand aproximativ 30 minute.

Pestera este deschisa zilnic intre 10.00 – 18.00 si intrarea costa 5 euro, nefiind inclusa in pretul excursiei.

Pestera este situata in chiar inima tinutului si, dupa parerea mea nu ar trebui ocolita in niciun caz, atunci cand va aflati in zona.

Mascota pesterii este un urs brun imens, deoarece zona le-a apartinut candva!!! acum se pare ca specia este disparuta.

Vizita in pestera este organizata foarte frumos, incepe si se termina intr-un shop – spiritul de comercianti isi spune cuvantul.

Cavitatile si incaperile pesterii sunt iluminate si acest lucru permite o viziune exceptionala asupra interiorului. Traseul incepe si se termina prin niste tuneluri imense, sapate in stanca, iar in interiorul pesterii m-am bucurat sa descopar caverne imense, formatiuni stancoase cu forme spectaculoase, cascade si pasaje absolut superbe.

Mai multe informatii puteti gasi pe site-ul aillweecave.ie.

Dupa aceasta vizita, ne-am continuat traseul spre intoarcere, trecand iar prin minunatul Tinut Burren, cu zonele lui verzi combinate cu zone stancoase, cu casele frumoase si ingrijite, fara opulenta.

In jurul orei 17.30 ne-am reintors la autogara, dupa o zi in care am vazut MINUNI adevarate si am ramas cu sufletul plin de incantare.

Foamea ne-a condus intr-un pub, unde alaturi de localnici ne-am bucurat si noi la un meci de fotbal, nu stiu cine cu cine si, am savurat apoi, o bere irlandeza.

Se cerea, nu-i asa?

---

VIZUALIZĂRI: 3841 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI