STANA REGALA / Peisaj ca in Elvetia, atitudine ca in Romania: PACAT

TIPĂREȘTE

Ieri am zis sa profit de ziua frumoasa de toamna si sa ma avant in munti... ca oraseanul, cu masina. In fine. Mi-am amintit ca in urma cu vreo doi ani am ajuns impreuna cu niste prieteni, tot cu masina la Stana Regala. Imi ramasese in minte ca drumul pana acolo e accesibil, Stana Regala nu e foarte departe de locul unde facem dreapta din drumul catre Cota 1400 si ca Stanca Franz Joseph e ceva ce rar ai ocazia sa vezi. Zis si facut: am pornit la drum, am ajuns cu bine, am intrat la dreapta spre destinatia ce mi-o propusesem si... acum concluziile.

1) Drumul, drumeagul, povarnisul, poteca pentru masini... si nu stiu cum sa o/il mai numesc, in lungime de vreo 3 Km si putin, este UN COSMAR. Am convingerea ca daca te apuca vreo ploaie mai marisoara si nu ai masina 4x4, nici nu mai iesi de acolo. Pe cea mai mare distanta nu e loc decat o singura masina, nu ca as vrea doua benzi, dar macar sa fie vreun refugiu sau spatiu, altul decat pe buza prapastiei, ceva unde sa te poti baga asa incat sa poata trece una pe langa cealalta doua masini ce vin din sensuri opuse.

2) RESTAURANTUL Stana Regala - o adunatura nefericita de cladiri din lemn ce acopera aiurea o bucata impresionanta de stanca, ca si cand cabanele ar trebui sa se vada, nu peisajul. Intr-un spatiu intunecos, intre doua constructii, sta legat cu un lant scurt si latra continuu un ciobanesc caucazian. Probabil ca daca i-au pus doua cotetze mici, in loc de unul mare in care sa incapa, gazdele considera ca si-au facut datoria fata de el. Cam pe langa caine sunt scarile ce duc catre Stanca Franz Joseph. "Scarile" e mult spus, sunt ori ceva scanduri puse la misto, ori radacinile pomilor dar sunt portiuni in care nu ai unde sa pui piciorul, la o ploaie te duci pe fund pana jos fara nici o problema. Unii turistii urca, cainele latra inspaimantator la ei... Eu, de mila cainelui pur si simplu nu m-am dus pana sus. Am ajuns in fata restaurantului. Sunt cateva mese rustice, din lemn masiv, umbrele din panza si... cam atat. Ce mai voiam? poate cateva ghivece cu muscate care cresc minunate in aerul de munte?? naiba stie, totusi lipsea ceva. Nu stiu de ce am avut senzatia ca sunt in gara, adica am venit si trebuie sa plec repede. Fix langa mese era un spatiu verde si apoi incepea poiana alpina. Intr-o portiune de vreo 50 m patrati, in buruieni si iarba crescuta alandala erau aruncate cateva sezlonguri vechi din panza. Groaznic. Mai pe langa drum, era o alta poiana pe care pasteau priponite cu sfoara de tarusi, in plin soare, 3 capre si un ied. Nu am vazut pe vreundeva vreu vas cu apa pentru ele. Sa nu uit poneiul, un frumos calut negru, cu o coada lunga pana in pamant... plina de scaieti si purtand la gat o sarma de care era legata o bucata de beton, pe care o tara dupa el de colo colo!!! Poiana cu animale era "frumos imprejmuita" cu sarma ghimpata, pusa haotic pe niste betze.

3) Hranita: Am comandat ceva de mancare, comanda a fost onorata destul de repede. Nu am avut ceva de comentat la acest capitol.

4) Dupa ce am mancat am avut o solicitare catre domnisoara ce ma servise. Au raspuns solicitarii dupa vreo 20 de minute timp in care am stat in picioare, in soare (ma ridicasem de la masa, ca sa nu o tin ocupata) Nu imi parea tare rau ca astept, in definitiv nu ma grabeam nicaieri, dar ma gandeam ca in timpul asta as fi putut sta la soare sa privesc muntii. Intr-un sfarsit mi-am exprimat politicos si timid nemultumirea catre un domn ce se plimba fioros pe langa mese, supraveghetor ori patron, ce o fi fost el acolo, si rau am facut: dupa tonul vocii si dupa privirea aruncata pe sub sprancenele incruntate am inteles ca l-am suparat rau si ca mai bine ar fi sa tac. Am tacut :)

In rest?? Dincolo de drum, de restaurant, de omul ce nu sfinteste locul, PEISAJUL ITI TAIE RESPIRATIA. Felul in care se vad muntii in bataia soarelui e coplesitor. Si ceea ce se vede de pe Stanca Franz Joseph deasemnea. Sfatul meu? Mergeti acolo, dar pe jos si cu mancare l+ o paturica, ca sa stati la soare. Numai bine!!

---

VIZUALIZĂRI: 2691 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI