Ceramica autentica de HOREZU

TIPĂREȘTE

Merg de cateva ori bune pe an in regiunea Horezu. Observ cum de la an la an ceramica devine mai degraba o afacere... chiar ceramisti vechi prefera sa cumpere lucruri din diverse regiuni, inclusiv Bulgaria sau sa angajeze oameni care sa le faca treaba. Deh, ei acum au bani, nu se cade sa mai munceasca. Dar ce au invatat ei din familie in generatii, nu poate invata un salariat.

Pe scurt, vreau sa va prezint cateva detalii pentru cei care nu ati fost, dar vreti sa mergeti, sau pentru cei care ati fost, dar nu ati avut timp sa explorati/aprofundati ceramica de Horezu.

Cel mai autentic loc in care am ajuns este casa si atelierul Eufrosinei Vicsoreanu, nascuta in 1935, vaduva celebrului artist Victor Vicsoreanu, primit in UAP din Romania. Tot acolo exista si un muzeu cu piese facute atat de parintii ei, cat si de socrii. unele piese au 100 de ani. Se gaseste in satul Olari, la 3 km de Horezu, pe partea stanga. In satul Olari mai exista familii autentice de olari, oameni care se opresc din mulsul vacii ca sa-ti arate atelierul. obiectele vandute de Eufrosina sunt mai scumpe decat "aceleasi" obiecte cumparate in Horezu. Exista si un caiet din 1977 in care oamenii si-au scris impresiile. Ar fi multe de povestit, dar fiind membra a Academiei Artelor Traditionale ASTRA Sibiu, exista pe internet informatii despre ea mult mai detaliate. chiar un coleg de forum a scris despre ceramica marca Vicsoreanu.

ca o concluzie: daca vreti doar ceramica, puteti lua de pe marginea drumului. Daca vreti ca acea ceramica sa fie romaneasca, trebuie sa va uitati la eticheta sau sa intrebati. Daca vreti ca ea sa fie din Horezu, trebuie sa cumparati de la putinele familii de olari care mai si practica aceasta meserie, nu doar vand. Daca vreti sa fie si autentica, trebuie sa intrati in atelierele mesterilor, nu in "gheretele" inchiriate pe marginea drumului.

Cateva CUVINTE despre utilitatea ceramicii sau despre cat de sanatos este sa mancam din ele. Trebuie sa va asigurati ca culorile sunt obtinute pe cale naturala daca aveti de gand sa le folositi in bucatarie. Si aici trebuie avut grija la culoarea verde care se obtine prin arderea cuprului in cuptor, iar cuprul in cantitati mai mari decat are organismul nevoie devine toxic. Din pacate unii mesteri folosesc culori chimice, ceea ce eu personal as evita.

Exista obiecte glazurate, cu un comportament net superior in bucatarie fata de cele "natur". Celebra oala romana de sarmale este neglazurata, de aici si inconvenientele in folosirea ei. Nu se poate spala cu detergent, capatand culori nu tocmai estetice dupa cateva utilizari. Daca achizitionati obiecte glazurate si aveti de gand sa le si folositi, asigurati-va ca glazura este non-toxica. Un certificat ar fi excelent, dar mai este pana acolo.

Rezistenta in bucatarie: arderea la cuptor cu lemne nu asigura rezistenta sporita obiectelor, nu intamplator in centrele traditionale de olarit obiectele intalnite frecvent nu sunt nici foarte mari, nici complicate (toarte etc). Arderea in cuptor electric, chiar daca nu este traditionala, presupune o temperatura mai ridicata si constanta, lucru foarte important in durabilitate. Pana la urma importante sunt mestesugul in sine, valoare artistica, naturaletea ingredientelor... mai putin lemn vs curent electric. Dar asta este parerea mea, eu incercand mereu sa si folosesc obiectele, nu sa le tin doar pentru decor.

O forma interesanta de utilitate se regaseste in casa Duca din ansamblul muzeal Maldaresti, unde farfuriile sunt gaurite si transformate in obiecte de iluminat. O idee excelenta pentru casele de vacanta.

Sfaturi subiective pentru turisti: incercati sa vedeti mestesugul din spatele obiectului. Cornul de vita cu pana de gasca in capat cu care inca mai picteaza unii mesteri este un obiect vechi impresionant. Gandul ca unii mesteri inca mai iau pamant de pe dealurile Horezului, nu gata cumparat, iar este impresionant. Intrebati din ce sunt obtinute diversele culori. Cumparati de la mesteri locali, obiecte facute manual, nu cumparate de te miri pe unde... doar asa putem contribui cu totii la perpetuarea acestui miracol. Am cumparat ceramica bulgareasca din ateliere bulgaresti, moderne sau traditionale, dar autentice. dar asta in Bulgaria. De ce sa le cumpar din Horezu, incurajand astfel localnicii la "importuri"? De asemenea, daca vreau sa sustin comunitatea chinezeasca din Romania, de ce sa o fac in detrimentul mestesugului local? Oameni ca familia Palosi, ambii din familii renumite de ceramisti, nu fac decat sa le "induca" mesterilor autentici, cum au fost si eu, un model usor, modern, de a castiga bani. Numai ca in acest mod nu facem decat sa ajutam si noi la disparitia inca unui mestesug dintr-o zona extrem de saracita de traditie in doar cativa ani. Cumparati din atelierul mesterului, nu din magazinul inchiriat la strada. Chiar daca veti "pierde" cateva minute in plus, poate reusim sa nu ajungem in situatia ca ceramica autentiica sa fie la fel de rara ca oile din vaideeni, ca fluierele sau cojoacele de lana. Ceea ce-i schimba pe oameni suntem noi, cumparatorii, intr-o proportie mult mai mare decat credem.

Ar mai fi lucruri de spus, dar deja m-am lungit si nu vreau sa plictisesc pe nimeni. Voi reveni, sper, cu detalii despre cazarea in zona Horezu.

---

VIZUALIZĂRI: 5560 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI