Cetatea Saschiz

TIPĂREȘTE

Majoritatea cetatilor taranesti din Transilvania au unele elemente comune. Unul apare insa mai pregnant, imediat dupa ce-ai zarit cetatea, ea e situata intotdeauna, sus, in varf de deal, cocotata undeva mult deasuprea ta si te gandesti tot atat de imediat, la febra musculara ce te-asteapta daca vrei s-o vizitezi. Dar cred ca febra mea le era indiferenta constructorilor tarani de pe la anul 1500, care se gandeau mai degraba cum sa-si salveze ei pielea atunci cand pamantul se cutremura sub copitele cotropitoare ale migratoarelor popoare barbare.

Transilvania e-un tinut valurit, boselat, plin de “cucuie impadurite”. Pe o astfel de frumoasa cocoasa a naturii, cu care Quasimodo ar fi cucerit probabil toate tinerele fete gitane din Franta, nu numai pe Esmeralda (ca-n clopotnita sa de la Notre Dame mai era inca loc destul), a fost construita si cetatea de la Saschiz.

Am promis c-o sa las deoparte poezia, legendele, filozofeala, povestile de adormit copiii, glumele, si o sa va dau informatii turistice utile, precise, unele chiar matematice. Asadar…

Amplasament

Cetatea Saschiz este situata pe DN 13, tronson din soseau europeana E60, ce leaga Brasovul de Sighisoara, mai exact la 20 de Km de Sighisoara. Fata de Bucuresti, Saschizul este situat la 266 Km.

Coordonate GPS

Si in acest caz pot sa va dau o informatie foarte exacta…aceea ca n-am GPS la masina.

Dar veti gasi fara indoiala biserica si cetatea de care aproape ca va veti impiedica, ele va stau in cale si se vad de la distanta mare, n-aveti cum sa treceti pe langa ele decat daca veniti dinspre Brasov. Cand va apropiati de Viscri, cetatea printului Charles, e posibil ca acesta, nostalgic si coplesit de dorul de casa, sa fi comandat cateva camioane de ceaţă londoneza pe care-a imprastiat-o pe intreaga vale a Scroafei.

Dar stati, am gasit! Saschizul e strapuns de la stanga la dreapta de paralela de 46°12’ latitudine nordica si de sus in jos de meridianul de 24° 58”, longitudine estica, cu alte cuvinte, Saschizul este situat chiar in centru tarii. Saschizul este strabatut si de paraul Scroafei, parau care ma asteptam sa atraga toti porcii din sat, doar e perioada “rut”-ului la animale, dar n-am vazut pe-acolo, atunci cand l-am traversat pe-un frumos pod acoperit, decat cateva gaste făloase cu moţ in frunte.

Obiectivul turistic

Sunt doua…in vale e biserica evanghelica Sfantul Stefan si in deal, la 1,2 Km distanta, e cetate taraneasca fortificata.

1. -Biserica evanghelica a fost construita intre anii 1493 si 1525, peste fundatia unei biserici romane si apoi deasupra uneia gotice si e situata chiar in centrul satului (care e situat in centrul Romaniei). Dar pe-aici prin sat, de-a lungul timpului, s-au construit şapte biserici fortificate din care astazi au mai ramas doar patru.

Biserica evanghelica e dediicata, nu Sfantului Stefan cel Mare ci Sfantului Stefan al Ungariei. Biserica e una dintre cele mai mari si mai lungi din aceasta parte a Transilvaniei avand 22 de contraforturi si tot atatea arcade. Biserica dispune si de o orga iar turnul clopotnitei e foarte bine conservat, peretii sai au 3 metri grosime, imitand intr-o oarecare masura, “Turnul cu ceas” din Sighisoara. Distrus de flacari de mai multe ori, acoperisul turnului a fost restaurat pentru ultima data, intre anii 1930 si 1932. Vechiul zid de aparare al bisericii a fost descoperit prin sapaturi arheologice iar cel actual, e construit deasupra celui vechi. Biserica face parte din patrimoniul UNESCO. La intrarea in perimetrul bisericii, se gaseste un “centru de informare turistica” (centru care se afla in centrul satului care se afla in centrul tarii noastre), loc in care coexista in buna intelegere, obiecte din ceramica locala, dulceturi din fructe de padure, o harta a obiectivelor turistice si numeroase pliante. In limba romana nu mai erau ci doar in germana si franceza…”Stiti, a fost un grup mare de romani si pliantele sunt gratis”, s-a scuzat, foarte amabil, fata de la “info”. Primesc un pliant in franceza, ca limba lui Goethe s-a lipit de mine ca si lebenita de tavan, si cumpar cu 15 lei, o monografie a Saschizului.

Fata imi spune ca biserica e inchisa, “au venit, au luat cheia si au plecat”. Mai multe n-am putut sa scot de la ea. Mi-a zis totusi ca in sat au fost 7 biserici si sus in cetate au fost 6 bastioane si ca azi a vandut 3 borcane cu dulceata de fructe de padure. M-a lasat sa fotografiez dulceturile din borcane si harta turistica de pe perete.

Am inceput sa fotografiez si biserica. Dar biserica e mare, de-abia o cuprind pe ecranul aparatului foto. Cea mai buna pozitie o ai daca te opresti in mijlocul soselei DN 13, dar n-am riscat, 13 e numar cu ghinion. Ai nevoie de 2 politisti care sa opreasca circulatia din ambele sensuri pentru cateva minute. Mai e totusi un loc de unde cuprinzi intreaga biserica si mai ales turnul clopotnitei. Treci drumul, unde vei intalni trei case darapanate, alegi una la intamplare si la noroc, te urci la etaj si faci repede o fotografie. Daca poza nu iese bine, nu repeta figura, ca norocul nu vine de doua ori la rand in aceeasi zi. Intre doua treceri de-ale mele prin Saschiz, un zid, s-a prabusit. Nu, nu era un zid al bisericii, nu va speriati, biserica a rezistat aproape 5 secole si cred ca va mai rezista inca pe atat.

2. -Cetatea taraneasca fortificata…de ce taraneasca? ... pentru ca a fost construita, la fel ca si cetatea Rasnov, in scop de aparare, de catre taranii din Saschiz si din satele din jur, Cloasterf, Archita, Daia, Crit, Diawaldia si Adamsdorf, acestea doua din urma, disparute. Locuitorii lor, aveau dreptul de a se refugia in ceteate, in caz de nevoie.

Hotararea construirii cetatii fortificate din Saschiz a fost luata dupa invazia Sibiului de catre turci, din anul 1493.

Cetatea are forma ovala, are 92 de metri lungime si 45 de metri largime. In vremurile ei bune, avea 6 turnuri…Cel mai mare era Turnul de Garda, (disparut), acesta comunica printr-un coridor ingust cu al doilea turn, numit Turnul Slaninii. Apoi, urmau Turnul Preotului, Turnul Bogatilor, Turnul Prafului de pusca si Turnul Scolii, toate reunite printr-o pasarela de aparare. In cetate, in afara unor mici constructii civile se mai gaseau doua balti cu peste, o capela si un put cu apa dulce, adanc de 60 de metri dar care deasupra nivelului apei avea o galerie subterana secreta, foarte lunga, ce ajungea pana in sat, in caz ca cetatea era cucerita. Pentru accesul şaretelor bogaţilor si a căruţelor saracilor, a fost construit in jurul cetatii, un drum in serpentina. Inclinatia pantei de 35-40 de grade, ingreuna mult cucerirea cetatii.

La centrul de informare turistica ti se spune ca intrarea in cetate e libera, ca nu s-au obtinut inca fonduri UE pentru renovare si pentru punerea cetatii in circuitul turistic, (precum la cetatea Rupea), chiar daca si cetatea Saschiz este membra al selectului club numit UNESCO, ti se mai explica si pe unde trebuie s-o apuci ca sa nu te ratacesti (dar tot o sa te ratacesti), esti intrebat daca n-ai cumva nevoie de un ghid si ti se mai spune din ce fructe e facuta dulceata de pe rafturi.

Eu am luat-o pe jos, la intamplare, cu ochii atintiti mereu pe cetate, dar drumul e anevoios, urca in serpentina, sunt vreo 4-5 curbe in "ac de par" ca la circuitul automobilistic al principatului Monaco, daca ai ratat curba, poti ajunge intr-un final, la Sighisoara sau la Rupea. Poti s-o iei si pieptis, dar nu va sfatuiesc, e aproape imposibil, panta e prea abrupta, chiar daca cetatea ti se pare aproape. Sunt 1,2 Km pana sus si drumul se parcurge in aproximativ 30-40 de minute. Un pahar mare de ţuică de fructe de livada, servit inainte de pornire, poate sa va fie de mare ajutor, dupa ce-l beti, lasa-ti-va paşii condusi de licoarea cu margele si veti ajunge negresit sus, mergand in serpentina. Pe traseu ai cateva bancute de lemn unde poti sa-ti mai tragi sufletul. Cararea e marginitata de zeci de trunchiuri de copac retezate cu drujba. No comment! Eu cred ca cei ce le-au taiat n-au urmarit decat un scop nobil si altruist, de interes turistic major sau poate de mandrie locala, au dorit ca cetatea sa fie mai usor observabila din sosea, caci nu-mi pot inchipui nici in ruptul capului ca la noi in tara sa se taie copaci din paduri si mai ales chiar de langa sosea.

Am ajuns in cetate gafaind ca prima locomotiva cu aburi construita de Stephenson, dupa 35 de minute de cautari si urcus. Mai batea si vantul, a mai si plouat torential. Norocul meu a fost ca odata cu mine urca si un "domnu’ diriginte" cu o clasa de copii, pentru o lectie de istorie in aer liber si timpul a trecut mai usor. Am tras si eu cu urechea si am aflat cateva povesti despre cetate, despre o printesa virgina careia e bine inca si azi sa-i spui "sarut mana" si "la revedere", despre misterul galeriei subterane sau despre Turnul Slaninii. Dar astea sunt doar niste povesti frumoase si eu am promis ca de-acum incolo voi da doar informatii utile, si-atat. Povestile sunt pentru copii mici.

Cetatea e in ruina, doar 3 turnuri mai stau in picioare, restul s-au daramat. Cetatea e inconjurata din trei parti de padure, in spatele ei se casca o râpă adanca, in fata ei sunt puternice ziduri de aparare. Plus de asta, cetatea era inconjurata si de cateva centuri de fortificatii, disparute intre timp. Am urcat in Turnul Slaninii printr-o galerie foarte ingusta, dandu-mi astfel seama, care era talia si gabaritul oamenilor de pe la anul 1500 si ceva. "Domnu’ diriginte" le arata copiilor niste arbusti care au crescut tocmai sus, pe marginea Turnului. Nu e de mirare, in Ardeal se face cea mai buna slanina din tara, apreciata, observ, nu numai de regnul animal ci si de cel vegetal. De pe meterezele cetatii am fotografiat satul, care mi-a parut frumos dar indepartat. Mi-a parut rau ca n–am luat cu mine parapanta baiatului cel mare, in doua minute, as fi fost jos si daca nu aterizam cumva tocmai in mijlocul soselei, aveam sanse sa ajung si acasa.

Impresia pe care mi-a lasat-o in final cetatea Saschizului, e aceea ca, aceasta impozanta fortificatie sateasca ce n-a putut fi ingenuncheata nici de nemilostiva clepsidra a vremii, nici de biciul tracasant al ploii si al vantuluii, nici de forta ghiulelelor barbarilor, a fost doborata, la fel ca si arborii ce-o inconjoara, de cupiditatea si indiferenta omului zilelor noastre.

M-am asezat pe-o banca si-am privit in departare. Ploaia, care n-a durat nici 5 minute, a incetat brusc, iar soarele a aparut iarasi dintre nori. M-am adapostit o vreme sub marea arcada de la intrare, apoi m-am strecurat printr-un crater din zid si-am facut ocolul cetatii. E-atat de frumos totul pe-aici, pe acest deal, pana si ploaia are farmecul ei…

Ati vazut cumva vreodata cum ploua prin Transilvania?

"Have you ever seen the rain, coming down on a sunny day? "

Daca nu, opriti va rog primul taxi si rugati-l pe sofer sa va duca la gara si pe sefu’ sa va dea o zi libera…

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 6337 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI