Peles: un loc de suflet pentru o zi speciala

TIPĂREȘTE

A trecut ceva ceva vreme de cand nu am mai scris aici: din lipsa de timp sau din cauza amortelii care m-a cuprins de la un timp incoace. Oricum, sper sa imi revin si sa imi reiau vechile obiceiuri…ca tare erau bune si sanatoase.

In luna martie am facut o excursie de o zi la Sinaia. Visam sa revad Pelesul caruia nu ii mai calcasem pragul din scoala generala. Nu mai tineam minte mare lucru si, copil fiind, nu am ramas cu cine stie ce amintiri legate de frumusetea si unicitatea locului.

Zis si facut! Dupa ce am incurcat borcanele si am luat bilete de tren in alta zi (in loc sa iau de ziua mea am luat cu o zi inainte :)) m-am gandit ca nu este de bun augur. Nu stiu cine poate lua bilete intr-o alta zi, dar sa zicem ca am scuza ca nu calatoresc cu trenul decat foarte, foarte rar. Nu am mai schimbat data (desi s-ar fi putut) si am decis sa plecam pe 5 martie cand se anunta o vreme insorita de inceput de primavara.

Calatoria cu trenul a fost o incantare. Culmile muntilor erau acoperite de zapada si straluceau sub soarele cald de martie. Nu mai tin minte de cand nu m-am mai simtit asa mica si fericita ca merg in excursie cu trenul intr-un loc de poveste. Cand am ajuns in gara din Sinaia mi-au venit in minte lectiile de istorie si intamplarile importante care au avut loc acolo. Am urcat pe treptele din fata garii si am ajuns la Cazinou, apoi la Manastirea Sinaia. Am mai mers putin si am vazut Pelesul in toata splendoarea lui! Nu ma mai saturam sa ii fac poze si sa il admir. Cu cerul senin si zapada ce il inconjura, Pelesul mi s-a parut mai frumos decat in orice vedere si album.

Ma simteam mandra ca sunt romanca si ca sunt acolo! Pe drum spre castel am cumparat halvita si susan si am rontait cu pofta completand starea de copilarie care ma apucase. Cand am ajuns in curtea castelului am auzit vorbindu-se mai multe limbi straine. M-am simtit bine ca sunt asa multi turisti straini care au venit sa ne vada minunea. Curtea era ingrijita si pazita iar fatada castelului arata foarte bine: se vedea ca a fost restaurat de curand. Am ales sa iau bilet pentru toate etajele si mansarda. Pentru ca sunt inca studenta am platit 17.5 lei. Prietenul meu nu a intrat pentru ca il vazuse relativ curand si pentru ca ar fi trebuit sa mai scoata din buzunar 70 lei (pret intreg). Mi s-a parut o diferenta foarte mare intre pretul intreg si reducerile aplicate pentru elevi, studenti si pensionari. Desi se poate alege un tur partial la un pret mai mic, se merita vizitat intreg castelul. Ma bucur ca am prins reducerea si am putut sa il vad pe de-a-ntregul pentru ca altfel (desi mi-ar fi parut rau) nu cred ca mi-as fi permis sa dau 70 lei. Pentru poze se mai platea o taxa de 32 lei.

Nu am facut poze inauntru, dar pastrez in minte toate salile si camerele care m-au impresionat si mi-au umplut inima de bucurie. Am vizitat 80 de camere din cele 160 ale castelului. Am inteles ca se vor renova si celelalte cat mai curand. Tot ce pot sa spun este ca am ramas impresionata de tot ce am vazut. Mobilierul, picturile, sculptura, baile si sistemul de incalzire, instrumentele muzicale, vitraliile, toate detaliile si obiectele par incremenite in timp. A fost atat de frumos incat nici nu stiu cand au trecut cele 2 ore. Am fost insotiti, pe rand, de 3 ghizi care au incercat sa ne explice cat se poate de simplu si de frumos istoria si oamenii care au insufletit acest castel minunat. Nu stiam la ce sa ma uit mai intai. Holul de Onoare cu peretii din lemn si cu numeroase statute si basoreliefuri are un plafon mobil din sticla ce se poate actiona electric atunci cand vremea o permite. Desi in trecut era folosit ca prilej pentru a impresiona oaspetii si pentru a admira cerul senin, actualemente se foloseste mai ales pentru aerisirea castelului. Pe langa superbele apartamente regale am vazut numeroase sali tematice: biblioteca (cu usa secreta), sala de arme, sala de muzica, sala de concerte, sala maura, sala florentina, sala de teatru, salonul turcesc. etc. Privit de afara, Pelesul nu mi s-a parut atat de mare in interior. Nu mi-a venit sa cred cand ni s-a spus ca am vazut 80 de camere si mai sunt inca pe atatea de vizitat! Am iesit din castel ametita, dar zambetul pe buze si cu multmumirea ca am ales sa merg acolo ca un dar in avans de ziua mea. Cu siguranta ma voi reintoarce atunci cand vor fi gata si celelalte camere.

Ne-am plimbat cu placere si prin pitoreasca curte a castelului si apoi am lenevit la soare. Gandul ne fugea deja la alte locuri deosebite si la alte vacante care asteapta sa fie traite si descrise.

Nu are rost sa dezvalui mai multe sau sa dau alte detalii care deja s-au scris: cel mai bine, Pelesul se admira cu ochiul liber: nu pe net si nu din carti. Tot ce pot sa mai adaug este ca avem o bijuterie de care trebuie sa avem grija si pe care trebuie sa o vada toti cei care traiesc in Romania si toti cei care aleg sa viziteze tara noastra: cu bune si cu rele!

Mai multe detalii despre tarifele practicate si programul de vizitare pe: saitul oficial

---

VIZUALIZĂRI: 2239 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI