Turism in Romania pitoreasca

TIPĂREȘTE

Mai tineti minte scrierile turistice ale lui Geo Bogza, Calistrat Hogas sau Alexandru Vlahuta despre mirificul tărâm al Mioritei? Ei, de-atunci s-au mai schimbat cateva lucruri pe la noi, asa, pe “ici” pe “colo”, prin punctele esentiale. Am urmarit recent la TV doua emisiuni despre turismul romanesc. Despre trecerea unei statiuni balneare de lux, Vata de Jos, in administrarea consilierei personale a sefei ministerului Turismului, despre trecerea Agentiei ROM-Silva, care raspunde de funizorul nostru national de oxigen si sanatate, in administrarea unui urmas a lui Atilla, despre impartirea unui tort financiar de 500 de milioane de euro in felii si feliute, cam asa…. 162 milioane la Turism, 120 la Mediu, care sprijina Turismul si doar 60 la Sanatate, ca daca facem cu totii turism, e de la sine-nteles ca nu vor mai fi oameni bolnavi in tara…. Absorbtia fondurilor turistice de dezvoltare de catre tara noastra prin programe UE a fost jalnica, sefa turismului national a fost chemata la Bruxelles la raport, dar avionul dânseia a intarziat un pic, gurile rele ale ziaristilor comenteaza ca acei bani multi, multi, nici nu s-au dorit in tara, caci ei trebuie sa fie transparenti si justificati pana la ultimul eurocent, un adevarat calvar si dezavantaj cand ai acasa sacii plini cu bani ai poporului pentru care nu trebuie sa prea dai nici o socoteala. Ziaristii au insa gura sloboda, sunt blestemul ministrilor, visul lor cel mai urat! Si am mai aflat ca cel mai mare “baron local” si stapanul inelelor ”tuturor brazilor si stejarilor” din cel mai pitoresc judet al tarii, Harghita, este un domn numit Atilla, care, impreuna cu Prieteni, Cunostiinte si Relatii a reusit sa distruga o buna bucata din plamanii vii ai Romaniei pitoresti, care de-abia mai respira, sufocata de smogul rezultat din tevile de esapament si cosurile fabricilor “fara filtru”, transformandu-ne in cea mai bolnava natiune din Europa. Diminuarea costanta a peliculei de ozon, care ne va transforma la vara intr-o rasa de “piei rosii si parlite”, mai ales ca deh, are si soarele exact acum, in 2011, un maximum de ciclu biologic, chiar daca e de genul masculin. Am intrat in secolul vitezei…cu care distrugem furibund si una dintre ultimele zone salbatice si verzi ale Europei! . Zona numita simplu…tara mea.

Se pare ca Romania pitoresca a lui Vlahuta va arata in curand ca planeta Marte cu munti falnici si golasi de tot.

Ungaria, o pusta intinsa, dar in care au rasarit, autostrazi moderne si statiuni termale de lux, ne-a furat mai toti turistii din Vest. ”Ei, si ce daca? Mai raman destui turisti in restul tarii! ”….

Eminescu a ramas celebru prin versurile sale ”gogomanii si gusatii, bulgaroi cu ceafa groasa, grecotei cu nas subtire, sunt stapanii astei natii”. Nimic mai adevarat. “Bulgarii si grecii” ne-au dat “ o lectie dura de turism” si au reusit sa ne fure si “restul tarii”, zeci de mii de români isi petrec concediul de Pasti si vacantele pe meleagurile acestora si nu invers. Oare de ce pleaca acum de Pasti, 8000 de turisti romani in singura tara din UE care era in urma noastra in clasament la mai toate capitolele? Pai sa va zic eu, e simplu! …

Prin anii 1800 si ceva, un mare general si-apoi imparat francez, pe care-l stimez pentru ca a zis ca Dunarea este “regina fluviilor Europei”, . ceea ce inca ai nostri edili din turism n-au inteles, a adunat cateva sute de mii de “necajiti ai sorţii si le-a zis…”Ia uitati-va la voi cum aratati azi, jerpeliti, murdari, saraci! …dincolo de Alpi ei insa bogata Italie, plina de aur, matasuri, palate si femei frumoase…vreti ca ele toate sa fie maine ale voastre? ”... “Da, maria ta! Vrem! ”…striga euforica gloata pestrita, desculta si cu pantalonii rupti.

Si asa a ajuns Napoleon stapanul unui intreg continent.

Tot asa, in urma cu un deceniu au venit niste nemti pe litoralul bulgaresc si i-au adunat pe toti lucratorii din turism si le-au zis…”Ia uitati-va la voi, unde-ati ajuns… coada Europei…pana si românii cu hotelurile lor ca niste cazarmi sovietice o s-o v-o ia inainte! Vreti sa ajungeti cei mai tari din zona? La inceput veti munci pe branci iar noi vom pierde niste bani, dar apoi…va asiguram ca la vecinii vostri de la nord vor ramane doar turistii care suporta mirosul de igrasie si care apoi vor scrie pe internet “Groaznic, acolo sa nu mergeti! ” sau “Ce hotel de mizerie! ”...

Si uite-asa, acelasi Napoleon, i-a ajutat pe nemti si pe bulgari sa ne fure, in extrasezon mai ales, o mare parte din turistii care nu se duc la unguri si la croati. Stau si ma intreb asa, sprijinit cu pumnu-n gura ca si “Ganditorul” lui Rodin, oare de ce nu se petrece acum de sfintele sarbatori de Pasti, fenomenul invers? … sa vina 8000 de bulgari pe litoralul romanesc?

“Grecoteii”? Grecii, ca natie, au datorii externe imense, n-o duc nici ei prea bine, dar, in pofida acestor lucruri ce se pare ca nu prea-i afecteaza, vis-à-vis de turisti, ei raman calmi, zambitori, veseli, ospitalieri. Nu trag pielea de pe tine la cazare, in taverne te imbie mereu cu-o cafea sau cu-o dulceata “din partea casei”, nu-ti cer “nuş’ câţi” euro pe-un sezlong, te lasa sa te-asezi pe el si de-abia dupa ce te-ai facut comod, vine sa-te serveasca cu o apa minerala sau cu o cafea langa care poti ramane intreaga zi de plaje, fapt care-a transformat dictonul “Fereste-te de greci in “Apropie-te de greci”.

Dar sa revenim la turismul romanesc, care, in ciuda pitorescului sau de necontestat, pare sa devina o “oaie” sau o “gaura” neagra, un “esec etern”, fata de unele tari mai putin privilegiate geografic dar care incep sa scoata bani si din piatra seaca.

In doua decenii de dezvoltare postcomunista, infrastructura tarii e jalnica, asadar singurul fel de turism care ar putea fi practicat la noi cu succes in acest moment ar fi “plimbarile prin natura cu picioarele proprii”, turismul ecvestru” “turismul pe ATV” sau cel intitulat ”Romania vazuta de sus, din balonul cu aer cald ”.

In anul 1994, o grupare de sportivi francezi din Normandia, a sosit in orasul meu, dupa ce in anul precedent, o echipa de-a nostra realizase cu ei, cateva antrenamente comune. Francezii au dorit sa viziteze si cetatea Sighisoarei si litoralul Marii Neagre. Unul dintre soferi privea harta si masura distanta de la Tg. Mures pana la Constanta…600 de km…”Aaaa, zice el, ajungem in 6-7 ore! ”…. A fost greu sa-l conving ca noi n-avem autostrazi si pana acolo va ajunge in 11 sau 12 ore. De la Praid, traversam pasul Bucin spre Cheile Bicazului…dar vai, soseaua e plina de gropi, degeaba sunt cheile frumoase, soferul e gata-gata sa se intoarca din drum. In fine, de la Brasov lucrurile se indreapta, valea Prahovei e chiar fascinanta, moralul grupului creste. La Tandarei ne oprim la o cafea la un local superb. Pe dinafara. In interior…fetele de masa erau gri si patate, cafeaua era “apa chioara”, o orchestra de “turciurii” cu un acordeon si o vioara, ce trecea de la o masa la alta, ti se baga pana-n maduva oaselor…am platit, ne-am sculat cu totii de la masa si-am plecat, fara sa bem cafelele. Am ajuns la Olimp, ne-am cazat la hotelul Maramures, care era bine intretinut, complexul Belvedere era elegant, plaja frumoasa, vremea buna. Dar vai, a aparut fauna agasanta a schimbatorilor de valuta care urmarea grupul pas cu pas. La bancomat-ul aflat doar la Neptun ti se schimbau maximum 200 de franci…s-a stat la coada, grupul avea 45 de oameni iar unii schimbau mai multi bani…acolo am pierdut o jumatatede zi, poate era mai bine sa acceptam oferta schimbatorilor de valuta care au aparut in hotel imediat ce receptionerii au aflat ca a sosit un mare grup de straini. In ziua a 5-a a fost furtuna pe mare. Căpiţe de alge si scoici zaceau pe mal. Nimeni nu se ocupa de ele. A doua zi mirosea a Chanel si a Nina Ricci autohtone mai ceva ca la Galeriile Lafayette din Paris. Daca era pe-acolo cineva care sa vanda clesti pentru nari sau vata de bagat prin nas, facea avere. Am plecat sa vizitam bazarul de la Neptun. In sfarsit, spre pranz, cateva buldozere au ridicat toate scoicile si algele intrate in putrefactie din cauza caldurii.

Si totusi…atmosfera a fost una de veselie generala, ne-am golit sacul de bancuri, eram in vacanta, Murfatlar-ul era ieftin si bun, mancarea la fel, francezii au facut baie, ne-au povestit cum ei, la marea lor cea rece din Nord, chiar si-n august, daca intra in apa pana la glezne, se aleg cu-o cistita pe cinste iar daca indraznesc sa se-afunde pana la genunchi, mai fac si o anexita pe deasupra. La noi macar se putea face baie, erau 26 de grade (!!) printre algele ce pluteau lenese prin mare.

A venit insa si ziua despartirii, ne-am pupat si ne-am imbratisat o jumatate de ora, am primit cadouri simbolice si mii de multumiri, dar francezii n-au mai calcat niciodata prin tara noastra.

Avem o natura minunata dar de care incepem sa ne bucuram, chiar si noi românii, din ce in ce mai putin. Am inceput sa prindem gustul altor destinatii, caci viata-i scurta si in povesti nu mai crede nimeni…ne-am pierdut rabdarea……

“Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie? ” Oare nu recunoastere, belsug si prosperitate? Oare Eminescu nu se referea si la turism in poezia sa? Visele nu dispar niciodata si speranta moare ultima...

Ei, asta e!... Va pup pe toti! Si de Pasti, ne vedem la bulgari! ”

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 1542 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI