Haihui din coasta in coasta: Drumul (I)

TIPĂREȘTE

Ador sa conduc! Mai ales pe drumuri bine asfaltate :-) Chiar si atunci cand este trafic aglomerat, cata vreme am partener de conversatie sau material bun de ascultat. Imi place sa conduc spre locuri necunoscute si sa descopar lumea in toata varietatea ei. Am parcurs drumuri lungi in trecut, unele de placere, altele de nevoie. Dar recent am avut parte de cea mai excitanta incursiune automobilistica de pana acum. Un prieten foarte bun urma sa se mute cu lucrul (si cat de multe posesiuni putea sa inghesuie in masina) din Florida in California. M-a intrebat daca vreau sa il insotesc pe drumul lung de 2,500 mile (4,000 km) si nu am ezitat nici o clipa. Road trip!!! Cum sa ratez ocazia de a descoperi si de a conduce de pe coasta de est pe coasta de vest, de la Atlantic pana la Pacific?

Am batut palma si am inceput sa ne pregatim de drum. Revizie completa la masina si studiat traseul. Desi urma sa traversam 8 state (Florida, Alabama, Mississippi, Louisiana, Texas, New Mexico, Arizona, California), un parcurs mai simplu nici ca se putea. Doua sosele, I-75 si I-10, urmau sa ne duca din coasta in coasta. Eu mai vizitasem California in zona San Francisco (nordul statului), dar habar nu aveam cat de mare este statul in intregime. Am mers la AAA (ACR-ul American) sa iau harti pentru California si zona Los Angeles unde prietenul meu urma sa se mute. Femeia de la ghiseu, foarte amabila, a inceput sa scoata harti din diverse sertare. Mi-a dat 5 sau 6, numai pentru zona de sud si centrala a statului. LA este impartit pe doua harti. Ok, acum stiu ca Sean nu se va plictisi in Cali prea curand :-) Am incarcat masina, ne-am aprovizionat cu mancare pentru drum, GPS si harti, cu greu am despartit “copilul” de o mama inlacrimata, si am pornit la drum.

Era 10 seara cand am plecat din Florida. Ideea era sa conducem peste noapte si sa ne intalnim cu o prietena a lui Sean in Mississippi pentru breakfast. Nu stiu cum am avut norocul sa inceapa ploaia tocmai cand am plecat noi. Din fericire, soseaua era libera asa ca ploaia nu ne-a deranjat prea tare. Am avut cafea din plin, muzica si carti pe CD-uri, asa ca la 5:30 dimineata mancam in Mississippi. Prima etapa a calatoriei s-a incheiat cu bine.

Dupa o scurta pauza, am pornit spre Louisiana. Intre timp se luminase de ziua si am avut neplacerea sa vedem un stat tare uratel si sarac. Am trecut prin New Orleans, care inca poarta urmele triste ale uraganului Katrina din 2005. Cu doua zile inainte se terminase sarbatoarea de Mardi Gras in Louisiana, dar cativa petrecareti inca mai lancezeau in zona. Cateva ore mai tarziu intram in Texas.

Texaaaaaaaaaaas… iubirea mea. Una dintre iubirile mele. Am multe amintiri frumoase de acolo, mai ales din capitala Austin. Cum le place localnicilor sa spuna, “Everything is bigger in Texas.” Adevarat, parca totul este amplificat la o scala uriasa acolo. Apar 4-5 linii pe autostrada in fiecare directie. Parca benzile dintr-o data sunt mai late. Normal, ma gandesc, ca vezi camionete (pick-up trucks) la tot pasul. Parca unul din doi Texani conduce asa ceva. Cu cat mai mare, cu atat mai bine. Apar cizmele de cowboy cand ne oprim sa luam benzina. Apar echipaje de politie foarte vigilente. “Don’t mess with Texas” este un sfat intelept si bine de urmat.

Ne indreptam spre Houston, unul dintre cele mai mari si mai importante orase in Texas. Avem intalnire cu o prietena care lucreaza acolo pentru masa de pranz. Facem un popas foarte agreabil la City Center, tocmai la timp ca sa ne intindem picioarele si sa multumim burtile. City Center este un shopping center in aer liber, inchis pentru circulatie, cu magazine, restaurante, baruri, sedii comerciale, spatii rezidentiale, spatii verzi, garaje, etc. Este numai bun pentru o iesire la lunch cu colegii, pentru un pahar de vin dupa lucru, sau pentru o plimbare relaxanta seara. Temperatura 20+ C, soare, flori, mancare delicioasa. Inapoi in masina si plecam spre San Antonio, un alt oras important din Texas.

Ajungem in San Antonio pe la 5:30 dupa amiaza. Ni se parea destul de devreme sa ne oprim din calatorie, desi eram pe drum de 20 de ore. In cele din urma, am hotarat sa tragem la un hotel, sa ne distram in oras seara, si sa pornim a doua zi cu forte proaspete. Prietenul meu nu mai vazuse orasul si m-am gandit ca i-ar face placere sa exploreze centrul istoric si turistic. In plus, ne uitasem pe harta la drumul care ne astepta in continuare… foarte inteleapta idee sa ne oprim. Am sa explic mai tarziu de ce. Suntem deja la jumatatea traseului!!! 1,200 mile dintr-un foc nu e rau de loc.

Aici se incheie prima parte a aventurii cross-country. Am sa scriu despre San Antonio separat, apoi voi continua cu partea a doua a drumului spre Cali. Fotografii deocamdata nu sunt, ca doar am stat mai tot timpul in masina. Insa vor urma curand ;-)

Nota webmaster: continuare

---

VIZUALIZĂRI: 2542 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI