'După 20 de ani' - Povestiri adevarate

TIPĂREȘTE

Începutul anului 1991 m-a găsit in Milano, în postura de solicitant de azil politic. Mi s-a dat de înţeles că pentru cei veniţi din România, ţară considerată în tranziţie spre democraţie, nu se mai acordă statutul de azilant politic, aşa că am mers la ambasada din Milano a Africii de Sud şi am depus cerere de emigrare. Pe atunci Africa de Sud era guvernată de un regim de apartheid bazat pe segregare rasială. Câştigarea alegerilor din iulie de către Nelson Mandela m-a determinat să-mi retrag cererea.

În acel an 1991 mi-a fost dat să stau de trei ori cu mâinile sus în faţa unor ţevi de armă.

Prima dată în Milano. Eram parcat în faţa ambasadei Austriei şi aşteptam în maşina un prieten intrat acolo pentru o viza de tranzit pe teritoriul Austriei. Vroia să se întoarcă acasă iar prin Croaţia nu se putea trece pentru că izbucnise războiul. M-am trezit flancat de trei motociclete cu carabinieri. Ţineau pistoalele aţintite spre „nuca” mea. M-au pus cu mâinile pe capotă, m-au crăcănat şi m-au percheziţionat. Mulţimea de trecători s-a oprit şi privea curioasă. Nu au găsit nimic compromiţător nici în maşină şi nici asupra mea. Şi-au cerut scuze, au spus că au fost solicitaţi telefonic de către paznicii băncii aflate peste drum.

A doua oara s-a întâmplat în Bergamo, când un camoranez m-a „făcut” de o importantă sumă de bani. Am fost ajutat de către un membru al CGIL (Confederazione Generale Italiana del Lavoro) să recuperez bani. De fapt el a reuşit să o facă, după care mi i-a trimis acasă.

A treia oara, pe peronul gării din Zagreb am fost luat drept spion al sârbilor inamici. Şi aici am avut noroc de un jurnalist britanic care a intervenit în favoarea mea făcându-i să înţeleagă că nu am nici o legătură cu cauza lor.

Am mai trecut de multe ori prin oraşele amintite şi acum după mulţi ani nu pot decât să mă amuz dar şi să mă gândesc că lucrurile puteau să aibă un cu totul alt deznodământ

Destul deocamdată cu offtopic-ul.

Luna trecută am fost la Milano cu soţia şi copiii, fiecare din noi cu interese diferite. Fata pentru shopping, soţia şi băiatul pentru a se întâlni cu cumnatul meu iar eu pentru muzee, biserici, expoziţii. Timpul prea scurt nu mi-a permis sa trec decât prin zona Domului despre care s-a scris deja suficient pe acest site.

Mă voi referi la o altă vizită la Milano din 2008 în care am reuşit să vedem unele obiective mai puţin tratate pe site. Este vorba de Accademia di Belle Arti di Brera şi Castello Sforzesco.

Accademia di Brera a fost fondată de către Maria Tereza de Austria în 1776 când Lombardia era parte a Imperiului Austro-ungar. Ea fiintează în fosta cladire a Palatului Brera ce datează din 1572 şi a aparţinut ordinului călugărilor iezeuţi.

De-a lungul timpului a suferit numeroase modificări şi restructurări.

Încă de la înfiinţare Academia a deţinut în cadrul Pinacotecii di Brera, o impresionanta colectie de opere de artă, imbogaţită ulterior şi care azi reuneşte capodopere cu semnătura lui Piero della Francesca, Caravaggio, Mantegna, Raffaello, Tiziano, Boticelli, Tintoretto, Veronese, Tiepolo, Rembradt, Rubens, Hayez, Modigliani Picasso şi mulţi alţi.

Mare parte dintre acestea provin din perioada în care Napoleon Bonaparte a completat galeria cu tablouri provenite din teritoriile cucerite. În curtea Palatului tronează o imensă statuie a Împăratului Napoleon.

Nu este permisă fotografierea în interiorul pinacotecii.

Castello Sforzesco: click aici

Si aici am mers tot pentru pinacotecă. Parcul, curtea şi exteriorul le-am mai văzut şi cu alte prilejuri.

Am putut vedea, si chiar fotografia de aceasta dată, picturi ce aparţin lui Mantegna (maestrul racursiurilor), Filippo Lippi, Canaletto, Correggio, Tiepolo, un tavan de Leonardo da Vinci şi cea mai importantă piesă, statuia neterminata „Pieta Rondanini” a lui Michelangelo.

Îmi amintesc că acum 20 ani în parcul din spatele castelului am fost ispitit de un tunisino cu prima ţigară de iarbă pe care am văzut-o vreodată.

Am obosit, îmi cer scuze. Cer de asemenea indulgenţă din partea grammarnazilor. Fac şi eu cum pot şi cât mă pricep.

Astăzi mi-am ajutat băiatul (clasa IX-a) să facă un referat despre ortograma. Sper să nu rămână repetent din cauza mea.

Nu trebuie sa mă votaţi pentru ca sunt RETRAS din concurs.

---

VIZUALIZĂRI: 3005 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI