Stana Turistica - placere la distanta

TIPĂREȘTE

Restaurantul este situat la circa 1 km de intrarea in statiune pe partea dreapta.

Acesta se poate observa cu usurinta fiind singura constructie in zona respectiva.

Undeva mai in stanga in zona numita “Silver Mountain” se poate vedea un nou ansamblu rezidential/hotelier in constructie.

De la sosea si pana la restaurant mai aveti circa 1 km. Daca nu mergeti cu masina, singurul mijloc de deplasare este piciorul. Eu am mers pe jos pana acolo si inapoi si nu mi-a parut rau. La sosire, tuica fiarta a mers ca unsa, iar la intoarcere am scapat de toata mancarea.

Din statiune, mergand pe sosea, am facut 45 min, iar la intoarcere mergand pe Valea Ursului numai 30 min. Se poate lua si autobuzul din statiune si coborati la prima statie care este la 100 m de drumul de acces spre restaurant.

Drumul este usor, relaxant si poti fi deranjat rar doar de cate o masina sau de vreun grup pe snowboard. Peisajul te fura asa de tare incat nu realizezi cand ai ajuns in fata restaurantului.

Restaurantul este construit din lemn, dispune de o parcare in fata si de o frumoasa gradina de vara cu terasa in spate.

In holul de intrare te intampina un grup de trei lupi care devoreaza o oaie. Impaiati, desigur. Cand am fost noi, inca mai aveau ornamentele si bradul de Craciun. “Bradul” erau de fapt vreo 4-5 brazi mari prinsi de stalpii din prima camera a restaurantului. Bogatia crengilor te facea sa treci aplecat pe sub ei pentru a ajunge in partea cealalta a restaurantului. Dincolo de acesta sala mai sunt inca doua asezate pe nivele diferite si decorate diferit. Daca in prima sala te copleseste multitudinea de vase de lut, funii de ceapa si stiuleti de porumb si blanuri de oaie atarnate pe pereti si pe grinzi, in cealalta sala gasesti aranjamente vanatoresti cu piei si capete de animale care te supravegheaza atent din fiecare colt.

Ospatarii sunt amabili, iar servirea este prompta. Desi meniul este variat, am avut surpriza sa constatam ca multe din produse lipsesc. Dar chiar si asa am gasit cate ceva pentru fiecare.

O bila neagra ar fi faptul ca am cerut 2 portii de tuica fiarta si am avut surpriza sa constatam ca aveam 200 ml pe nota de plata. Ni s-a parut noua ca e cam mult in cesti, dar am zis ca poate nu mai apreciem bine. Si cu setea de pe drum nu am analizat prea mult. Explicatia ospataritei a fost ca nu poate fierbe numai 100ml!!! si ca a trebuit sa fiarba mai multa. Fara prea multa logica, noroc ca a fost buna.

Mesele din lemn masiv, lacuite frumos, scaunele imbracate in piei de oaie si cam incomode cu spatarul drept fara posibilitate sa te mai lasi pe spate. Probabil sa nu adormi pe acolo. Interesanta era si podeaua formata din felii de butuci de diferite marimi si imbinate cu ciment.

Preturi normale pentru zona, poate chiar un pic mai mici avand in vedere si pozitia.

In concluzie, recomand tuturor o vizita aici.

Poate o sa gasiti si meniul complet!

---

VIZUALIZĂRI: 11911 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI