Defileul Oltului sau "drumul roman al sarii"

TIPĂREȘTE

Muresul si Oltul sunt doua rauri importante ale tarii noastre ce izvorasc aproape din acelasi loc, din masivul Hasmasul Mare. Dar cei doi frati gemeni s-au certat imediat dupa nastere si au ramas suparati pentru intreg restul vietii. Si-au intors unul altuia spatele, si-au pornit-o prin lume in doua directii diferite pentru ca, intr-un sfarsit, cand “le-a mai venit mintea la loc” sa se regaseasca, parca vinovati de ceea ce-au facut, in apele Dunarii si apoi in “marea cea mare”.

Muresul si-a aratat puterile in fata tariei Carpatilor mai ales intre Toplita, nume slav dat acestei friguroase localitati ce insemna “locul de unde iau nastere mai multe izvoare cu apa calda”, ah! cata economie de cuvinte la slavi! , si Salard, unde defileul sau este stramt si salbatic. Numele Muresului este legat mai ales de germani, care si-au instalat aici cateva cazemate in ultimul razboi mondial, defileul Oltului are insa o istorie mai veche si mai bogata, caci romanii si principalul lor “drum al sarii” ce lega Transilvania de apele involburate ale Dunarii, trecea pe aici.

Daca Muresul isi masoara milenarele- i forte doar cu muntii Calimani si cei ai Gurghiului, Oltul s-a luptat din greu cu granitul dur al muntilor Fagaras, ai Lotrului, ai Cindrelului sau ai Capatanii, avand asadar mult mai multa bataie de cap pana ce i-a biruit pe toti. Defileul Oltului, de la Boita si pana la Cozia, masoara 46 de kilometri si este cel mai lung defileu intramontan din tara.

In acea dimineata de august in care am pornit a-l strabate, oare pentru a cata oara? … era ceata.

“Semn bun, imi zic eu, daca dimineata e ceata, la pranza va fi soare! ”

Romanii au infiintat aici in valea Oltului, in urma cu doua milenii, cateva “castrum”- uri “de supraveghere si control”, importante locuri de popas si “ aprovizionare, odihna, sau adapare sau chiar schimbare a cailor”. Aceasta cale de comunicatie terestra, fluviala si militara, era mai importanta chiar si decat drumul chinez al matasii sau cel indian al mirondeniilor, caci fara piper, cuisoare, scortisora sau camasi fine de matase, mai puteai trai, dar fara sare, ba! In defileul Oltului se mai vad inca si azi ruinele cetatii romane Arutela si ale termelor de langa cele trei statiuni balneare care incep fiecare cu aceeasi litera, Cozia, Caciulata si Calimanesti. Din Transilvania, sarea “excavatiilor de suprafata” de la Ocna Sibiului, Sasarm, Dumbravita, Saratel, Figa, Cojocna, Praid si Turda, incarcata in sarsanalele cailor si catarilor, acest pretios produs al imperiului roman, ajungea prin defileul Oltului la Dunare, apoi in Pontus Euxinus, Constanta de azi si de-acolo, nu mai poposea decat pe masa si-n farfuriile augustilor patricieni ai Romei. Cuvantul “salarium” echivalentul “sarii” din limba latina, constituia si o parte din simbria acestor “strajerii romani ai curgerii apelor” din castrum-urile aflate in defileul Oltului.

Ajung la Sibiu, unde soseaua inca "mai doarme", acoperita cu o groasa plapuma de ceata, dar in satul Boita, apare soarele, si deodata, in dreapta soselei, pentru o fractiune de secunda, o imagine superba ma trezeste din reflectii, franez brusc, constatand ca am nu numai reflectii ci si reflexe. Abandonez ca suvenir pe soseaua Boitei un strat prelung si tuciuriu de cauciuc uzat dar, in lumina rece si clara a diminetii, biserica din Boita imi apare fascinanta si ma trezeste definitiv la viata precum a treia sau a patra cafea ce-o beau zilnic. Aflu ca biserica poarta hramul “Adormirii Maicii Domnului si ca a fost ridicata intre anii 1812-1822 de catre locuitorii comunei Boita. Ma incanta desenul portii, formele bisericii si linistea sufleteasca pe care aceasta o degaja, e bine sa soptesti doua cuvinte de ruga in gand, inainte de-a intra pe una dintre cele mai aglomerate artere rutiere ale tarii. Dar…cine sa circule la acea ora matinala? …, pana si o turma de oi invelita in zeci de blanuri groase ce o zaresc prin "zoom" pe-un mal al Oltului, sta incremenita, asteptand primele raze calde ale diminetii. Vis-à-vis de ele, un cap de pod in ruina, sta stinger pe malul apei, parca ar dori sa intre in discutie cu cineva sau asteptand parca un student de la Facultatea de Istrorie care nu are o inca o tema de masterat... Si poate pentru ca acest drum ducea si el ca oricare altul “la Roma” sau poate pentru ca pe el au calcat copite, sandale si roti ale lecticilor romane, acum el poarta denumirea de "drum european", e vorba de E 81.

Dupa Boita, dupa ce apa a biruit in timp, taria muntelui, Oltul isi permnite sa mai respire un pic, sa curga si molcom, precum plimbarea zilnica a unui pensionar...

Patrund in judetul Arges, loc in care defileul Oltului devine mai salbatic iar luciul apei rotitoare in largi cercuri, este strapuns de coltii stancosi ai Capatanii si ai Coziei. Culmile inverzite ale muntilor ma insotesc mai tot timpul, ca un bun tovaras de drum, dorind parca sa-mi depene povestea vietii lor, dar eu n-am timp decat sa le fotografiez din mers si sa le multumesc pentru ca au stat nemiscate in timp ce le imortalizez. Soseaua e libera si insorita, e generoasa si blanda si mai ales lipsita de TIR-urile ce pompeaza fara incetare gaze pe sosea si marfa inspre retailurile din Ramnicu-Valcea sau Sibiu. Soseaua a situata la o altitudine joasa, Oltul a sapat adanc in maruntaiele muntelui, ametitoarele serpentine ale Fagarasilor sau ale vaii Jiului, aici, lipsesc.

Inainte cu 1 Km de-a ajunge la Cozia, pe stanga, imi apare intr-o curba, vechea manastire si bisericuta a Coziei, numita si “Schitul de Piatra”, o “avanpremiera” ce anunta aparitia uneia dintre cele mai frumoase manastiri si biserici ale Tarii Romanesti, manastirea Cozia. Complexul manastiresc, ctitorit de Mircea cel Batran, imi apare in soarele amiezii, vesel, luminos si plin de-o energie curata ce te incarca sufleteste. Aici a scris Grigore Alexandrescu poezia “Umbra lui Mircea la Cozia” dar mie, acest loc care poarta intr-adevar urmele trecerii lui Mircea prin "scurta clipa de constiinta numita viata", imi emana, nu umbre ci mai degraba multa lumina si bucurie. Curtea manastirii e mai mereu plina de oameni iar izvorul de la intrare, numit si izvorul lui Neagoe Basarab, e mereu aglomerat. Pare un simbul al renasterii permanente, al tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte.

Manastirea este situata la 3 km de statiunea balneara Calimanesti-Caciulata si are o forma de trifoi ce se pare ca i-a purta noroc timp de mai bine de sase secole, chiar daca trifoiul nu are “patru foi”. In interiorul bisericii, pe un perete, sunt pictati Mircea si fiul sau, Mihail, iar tot aici se afla si mormintele voievodului Mircea si al Teofanei, mama lui Mihai Viteazul.

In curtea manastirii intalnesti multe flori si cateva bancute unde poti sa savurezi in tihna apa rece a izvorului sfant de la intrare, folositor sufletului, caci de-acum incolo, dupa acest izvor cu apa dulce, va incepe “imparatia apelor termale si a izvoarelor minerale”, folositoare trupului. Judetul Valcea, gratie statiunilor sale Calimanesti, Caciulata, Olanesti si Govora, este judetul cu cele mai multe statiuni importante de cura din tara.

Pe terasa restaurantului de vis-à-vis, servesc o ceafea dubla si “un pix”, pentru a-mi adnota la repezeala pe un colt de ziar cateva idei proaspete legate de frumoasa valea ce tocmai am lasat-o in urma. Fata de la bar imi lasa pixul drept suvenir, crezand ca poate are in fata sa, un mare scriitor sau poet, care, fara ajutorul ei, isi va pierde ideile unei capodopere literare. Un catel autohton imi da insistent tarcoale pe sub masa dar mirosind probabil ca sunt bugetar si ca nu servesc dacat o cafea, trece la masa vecina, unde micul dejun se comanda intr-o limba straina.

La Cozia semetia Oltului se domoleste, de-aici incepe tinutul “ refacerii sanatatii pierdute” format din cateva perle minerale ce impodobesc chipul tarii noastre. Locuri in care aveam sa vad “si bune si rele”, si oameni necajiti care isi cauta alinarea in caldura termelor sau apelor “de baut” si batranei simpatici din Vestul indepartat care priveau mai mult in ochii tinerelor chelnerite decat in farfurie si tasnitoare curative tinute “sub lacat”, unde intrai doar introducand un card pe care-l primeai la cabinetul medical, precum si parcuri superbe din care insa musca incet dar sigur, precum apa marii dintr-un mal, standurile cu caciuli de blana sau margele colorate, caci “talciochizarea” statiunilor noastre balneare sau climaterice, e in toi.

Dar aceasta va fi o alta poveste…

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 3588 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI