Motel M&D - Bela Zemlja

TIPĂREȘTE

Nu aveam nimic rezervat pentru cazare. Mergeam catre granita cu Bosnia-Hertegovina, la Mokra Gora. Am incercat sa gasesc ceva pe internet si sincer, ceea ce am gasit sa ma multumeasca, ca si conditii si pret, nu era amplasat in aria in care noi doream sa ne invartim in acele 3 zile.

Sotul conducea de 7 ore si era intuneric demult. Pe autostrada a fost ok, dar de la Krusevac incoace, catre Kraljevo, mergeam cu viteza melcului. Peste tot radare, in unele locuri erau si cate 3 masini de politie. Soseaua era foarte buna, cam ingusta, doar ca are un fel de bordura cam inalta in localitati, care deranja cand din fata venea ceva mai lat, dupa lasarea intunericului. Nu cred ca am circulat undeva in Europa pe o sosea in care traficul sa fie atat de controlat ca aici!

Inca o problema care a contribuit sa mergem atat de incet a fost si faptul ca localitatile in acesta zona sunt foarte aproape una de cealalta si nu au indicator cu numele localitatii nici la intrare, nici la iesire si astfel nu poti circula cu viteza ca nu stii daca inca mai esti in localitate sau nu! Si riscul sa te opreasca e foarte mare, asa ca mai bine stai cuminte si sa respecti legile.

E o zona tare frumoasa de cand intri de pe autostrada, pe la Krusevac. O altfel de Serbie, nu cea pe care o stiam eu. Bunastarea este evidenta peste tot. Casele, majoritatea sunt mari, noi si moderne, iar la parter aproape toate au spatii comerciale. Pana aproape de Cacak (a se citi Ceaceak!) este foarte mult teren agricol, impanzit de sere. Si pretul la legumele lor este prin jumate ca la noi. Parca si masinile lor, tipul acela vechi, aici erau mai putine, inlocuindu-le altele noi si moderne.

Dupa Kraljevo, ne-a prins inserarea. De fapt am vazut un asfintit superb, din masina, undeva in fata. O sa atasez si-o poza cu el, ca sa va convingeti. Ca de apusuri grecesti v-ati saturat, sa vedeti si unul sarbesc :)) !

Stateam cu teama ca nu stiam unde vom dormi si nici daca putem plati in euro, pentru ca nu aveam bani schimbati in dinari. Sotul intentiona sa conduca pana cand poate, adica sa ne apropiam cat mai mult de Mokra Gora. In Sebia e o mare problema sa gasesti cazare la fata locului pe intuneric, din goana masinii, cand nu ai mai fost nicicand prin zona. Si la ei nu au atata reclama luminoasa ca sa vezi usor, de multe ori vezi din scurt si nu poti opri si ai si ratat.

Si uite-asa am umlat de colo colo, mai opream, mai intrebam, ba era nunta si aveau tot rezervat, ca era sambata, ba era foarte scump. Am reusit sa gasim ceva fain in final, dar era langa Cacak, deci prea departe de tinta noastra propusa pentru a doua zi. Dar am retinut-o pentru cazarea de a doua zi.

Am continuat drumul catre Uzice, obositi si suparati, iar la iesire, undeva intr-o localitate mica, in Bela Zemlja, am vazut un indicator mare peste drum de o statie de benzina-scria’’ Sobe sau Rooms’’. Sotul meu a zis ca de aici nu mai pleaca, orice-ar fi. Era ora 22 si era obosit rau, il dureau ochii si capul de atata concentrare conducand pe intuneric prin curbele, care de la Cacak, erau foarte dese, pentru ca si altitudinea crestea considerabil.

Am achitat suma de 30 de euro, m-am bucurat ca a acceptat euro si nu neaparat dinari. Am observat restaurantul, destul de mare si cam gol la acea ora, dar nici foame nu ne mai era, doar somn. Ne-a condus in camera receptionerul, am acceptat pe loc, nu pentru ca eram incantati, ci pentru ca eram nevoiti sau fortati de imprejurari. Oboseala isi spunea cuvantul. Camera am vazut-o asa, cu juma de ochi, era cam nepotrivita, pentru gustul meu. Nu fusese renovat cred, de pe vremea lui Tito. Avea pat dublu sau doua de-o persoana lipite, nici nu am realizat. O oglinda, un dulap de haine fix pe coltul camerei si parca o noptiera. Pe jos pardoseala veche din lemn. Lenjerie curata. Holul si baia erau frumoase, nu pot comenta.

Ceea ce m-a deranjat enorm era frigul din camera. De cand am intrat era fereastra deschisa, probabil camerista o uitase si atunci era ora 22. Va imaginati ca in octombrie, la munte, unde era altitudine de peste 800 de metri, e necesara caldura de toamna. Cand am iesit de la dus, imi venea sa plang de frig si incepeam sa regret ca nu am sarit peste! Imediat ne-am dus la culcare, incercand sa ne imaginam prin autosugestie ca suntem undeva, unde e cald si bine. Fusese mai cald cand am iesit din apa Marii Egee, dupa baia facuta cu o seara inainte, pe la 11 noaptea!

Ne-am trezit pe la 6 dimineata, odihniti si am deschis fereastra. Era frumos, soarele se pregatea sa rasara, in jurul hotelului, se zarea si muntele, era aer curat si era vacanta, iar in ziua aceea urma sa ni se mai implineasca un vis, numit Mokra Gora! Ce mai conta ca am dormit in frig cu treningul pe noi in loc de pijama? Am fost fortati de imprejurari, pe banii nostri, stiti zicala: ’’Scopul, scuza mijloacele’’! Bine ca nu am racit!

Odihniti fiind acum am inspectat mai bine camera, baia si holul. Baia chiar era draguta, apa calda in permanenta, erau pe etajera de la baie sampon, hartie igienica si sapun. Dar seara, obositi si din cauza frigului mi se parea cel mai neprimitor loc in care am dormit vreodata.

Afara, cand am coborat la masina, mai erau cateva masini in parcare, deci nu eram singurii turisti. Exteriorul hotelului era dragut, avea vreo 3 etaje, pline cu jardinière cu muscate, o terasa frumoasa, in care o femeie facea curat, la acea ora matinala. Ne-am dus la ea si i-am cerut o carte de vizita, pentru ca sincer, nici nu stiam in ce localitate suntem! Si asa am aflat ca eram in Bela Zemlja, la Motel M&D.

Apoi, am studiat o harta mare, aflata in fata hotelui si am cerut cateva informatii de la statia de benzina de peste drum si am pornit catre Mokra Gora, unde am ajuns in cateva minute si am vizitat ‘’Orasul de lemn al lui Kusturica’’, despre care v-am povestit.

---

VIZUALIZĂRI: 4478 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI