Calatorie la “polul frigului”

TIPĂREȘTE

Sambata mohorata de noiembrie. La meteo se anunta ploaie in toata tara. Nu stiu cum sa mai scap de nori si de posomoreala. Nu mai mai incanta nici Benny Hills, nici macar versurile lui Toparceanu. Imi scormonesc amintirile. Gasesc un precedent. Mai demult am mai trecut prin asa ceva, in orasul meu era frig si ceata dar eu am pornit-o totusi “la risc", intr-o escapada montana. Mi-am zis: ”ori va fi si pe-acolo o ceata mai groasa decat zidul chinezesc, ori va fi un soare ca-n Egipt, unde vara n-ai mai mult de 3 zile innorate, caci la munte vremea e mai tot timpul schimbatoare”.

Zis si facut! Am riscat si-n sambata ce-a trecut, am pornit-cu Dana spre Sovata, sperand ca... "poate mai greseste si "Meteo"! ” Ne-am abatut mai intai pe la Corund unde am intrat la pensiunea "Arcso" la o cafea si-am aflat ca o camera cu 2 paturi costa 85 de lei (19 euro) indiferent de sezon, patronul, amabil ne-a servit si cu o carte de vizita si a tinut sa ne arate o camera dubla “pe viu”, "poate-poate", servim la el nu numai o cafea ci si-un revelion anul asta sau macar cateva zile de vacanta in vara viitoare. Am gustat apa minerala atat de la izvorul din curtea pensiunii cat si de la cel din “capul satului”, am intrat intr-o baraca stradala cu suvenirurui unde un satean sincer ne-a zis ca ”noi numai ceramica stim s-o facem, restul produselor, mai ales astea din lemn, le cumparam”. Am cumparat o matura si-un spargator de nuci din lemn, am admirat curajul unui pusti de 8-9 ani care se plimba calare pe-un cal, pe sosea, si-apoi “am taiat-o direct” spre “pasul Bucinului” a carui culme ajunge la 1100 de metri si unde, iata, teoria mea se confirma din nou, e soare, soare, soare, nici n-ajung bine la cele doua partii de schi din varful platoului (partiile Bogdan si Bucin), ca un cer albastru ca-n reclamele turistice sta cocotat deasupra mea. Soseaua Praid-Bucin e impecabila dar mi-aduc aminte cat de “gaunoasa” era in urma cu un deceniu, cand ni se spunea mereu ca apa ce se scurge de pe versanti, o deterioreaza si ca e o sosea ireaparabila…Multi si-au construit de-a lungul anilor cabane de vacanta la Bucin, e-o zona excelenta pentru ski dar drumul pana acolo sus, te dezarma. Pasul Bucinului e-o inlantuire parca interminabila de serpentine, una mai frumoasa decat cealalta. Dar…de-a lungul soselei ce serpuieste cand mai vartos, cand mai agale printre brazi si fagi, se observa din loc in loc, cate o stiva de lemne ce asteapta cuminte la marginea drumului spre a fi dusa undeva. Te doare sufletul cat de mult lemn s-a taiat in aceasta zona. E suficient sa depasesti perdeaua de conifere lasata “de forma” langa sosea si sa descoperi dealuri intregi pline de cioturi…”Se fura dom’le pe-aici, se fura ca-n codru…”. Depasim platoul Bucinului si coboram in depresiunea intr-montana a Giurgeului, acolo unde se afla si vestitele localitati Joseni si Gheorgheni, locuri in care se inregistreaza an de an recorduri negative de temperatura. Dar astazi e o “inversiune termica”, avem noroc, “polul frigului” ne intampina cu caldura si soare. Iarna insa, pe-aici nici nu e de mirare ca “crapa pietrele”, caci depresiunea e inconjurata din toate partile numai de munti, ea are forma unui lighean si aerul rece si greu, odata coborat din munti, greu mai poate fi dat “pe use-afara”. Nu e de mirare faptul ca dintre plantele folositoare lui, omul n-a reusit sa aclimatizeze pe-aici decat una singura, cartoful.

Ne oprim la pensiunea-restaurant de 3 stele “Rubin” din Borzont, ridicata cu fonduri SAPARD si care este construita (precum in Norvegia) aproape in intregime din lemn, de fapt sloganul excursiei noastre a fost nu numai “decat sub norii Tg. Muresului, mai bine la polul frigului” dar si “spre Rubin, prin pasul Bucin”. Terasa, camerele pensiunii, barul din restaurant, pana si peretii toaletei sunt construiti numai din lemn. Pensiunea e cocheta, atmosfera e intima iar lemnul iti da o senzatie de “caldura” In restaurant, pe langa o expozitie de vinuri alese, lampi cu abajururi din coarne de cerb, trofee vanatoresti sau sfesnice extravagante, mai ai si o muzica placuta emisa prin difuzoarele unor “radio-uri de pe vremea bunicii”. Parcarea si curtea e un adevarat recital de aranjamente florale. Ideile nu le-au lipsit celor ce-au inaintat dosarul pentru finantare europeana. Servim o supa de pasare cu taietei, o portie de “sarmale” si una de “piept de pui cu orez”, iar ca bautura o sticla de Coca-Cola, totul la 38 de lei. Bucataria e traditionala transilvaneana dar si internationala. Painea e de casa iar la plecare chelnerita ne intreaba daca nu dorim sa ne impacheteze si restul de paine intr-o punga ca s-o ducem acasa… Aflam ca restaurantul are 160 de locuri cu saloane separate pentru fumatori si nefumatori, iar pensiunea are 10 camere duble.

Ne continuam drumul prin Joseni-Gheorgheni-Lazarea si ne oprim la Ditrau, unde vizitam impozanta catedrala romano-catolica, construita in stil gotic de catre antreprenorul sarb Kladesk Istvan din Subotica, intre anii 1908 si 1911, dupa planurile arhitectulu Kiss Istvan. Piatra pentru constructia catedralei a fost adusa din satul vecin, Remetea. Catedrala e impunatoare atat in exterior cat si in interior, e mult asemanatoare tuturor catedralelor gotice din vestul Europei, intrarea e libera, paznic n-am vazut nicaieri dar in interior era cam rece, asa ca n-am stat prea mult, vroiam mai degraba sa mai prindem ceva din caldura si lumina acestui sfarsit de an. Urmatorul oras e Toplita, unde ne intampina frumoasa rezervatie naturala a vaii Muresului, iar raul Mures ne va insoti pana acasa, la Targu Mures, unde ne-asteapta, bine-nteles, la fel ca si la plecare, un cer acoperit de nori.

Totusi…e-o vorba pe la noi, “mai bine nori decat ceata”, caci atunci cand e ceata, intregul meu oras se scufunda intr-ocean de bucurie peste care ploua cu picaturi prelungi de parfum veritabil. Dar nu orisice parfum ci unul “de firma”, c-un discret “damph” de amoniac, parfum numit “Azomures”.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 3619 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI