Exista si un Paris “mai ieftin”?

TIPĂREȘTE

Si-am zis ca azi n-am sa mai scriu nimic! Ia uite ce soare e pe-afara! Dar pot eu oare sa las deoparte amintirile unei plimbari prin “orasul lumina" care-a vazut si un “rege soare”? Dupa ce v-am plimbat “hai-hui” prin magazine si pe bulevarde de lux, v-am ramas dator c-un capitol, despre cum si unde se face "shopping" cu bani putini la Paris. Caci nu oricine isi permite sa risipeasca o mica avere la galeriile Lafayette… In general, dupa ce-am epuizat obiectivele clasice ale orasului, ne-apuca dorul de cumparaturi. Va trebui, fara doar si poate, sa cautam si noi cateva suveniruri pentru cei de-acasa Unde e Parisul deci, ceva mai ieftin?

In trei locuri... In cartierul evreiesc, in cel latin si in cartierul Montmartre. Sa lasam asadar in umbra amintirilor snobismul, adica bulevardul Rivoli, cartierul Marais, strada Saint-Honore, Place Vedome, Place des Vosges, Bulevardul Capucinilor sau cel al Italienilor cu magazinele lor ce afiseaza preturi imposibile si haideti sa pornim spre destinatii mai normale sau chiar ”de ocazie”. Lasam in urma si cartierul Saint-Germain, (situat intre bulevardul St. Germain des Pres si Domul Invalizilor), cartierul ministrilor, parlamentarilor, oamenillor de afaceri si al ambasadorilor, cartier protejat mai mereu de politisti sau jandarmi ce-si fac rondul intr-un “du-te vino” ce imita parca un "perpetuum mobile" omenesc. E-un cartier in care, Madame de Recamier, favorita multor potentati ai vremii sale, banchierul Barras sau ministrul de externe Talleyrand, in urma cu doua secole dadeau banchete somptuoase ce tineau trei zile si trei nopti, ca nuntile din povesti de prin basmele copilariei noastre. Gardienii ce pazesc acest cartier, nu te lasa nici macar s-arunci o privire in curtea omului, cartierul e format doar din hoteluri si vile private, in care nu poti intra nici daca dai un bacsis gras femeii de serviciu sau gardianului, caci astazi aproape toate aceste edificii sunt ascunse dupa garduri inalte, zabrele multe, digicoduri si camere video. E-un cartier pe care n-am reusit dar nici n-am dorit prea mult sa-l vizitez caci oricum nu ai voie sa faci nici macar o fotografie.

Dar, hai la “shopping”! Pornim din "Punctul Zero" al Parisului, adica din punctul insemnat cu var din piata ce se afla in fata Catedralei Notre Dame si traversam Sena pe podul cel mic, {Petit Pont) si ajungem in piata Saint Michel. Aici veti distinge mai intai superba fantana Saint -Michel si mega-libraria Gibert Jeune formata din trei corpuri de cladire, in care gasesti carti, albume sau atlase noi dar si unele de care studentii de la Sorbona nu mai au nevoie. In piata Saint Michel puteti ajunge cu metrul M4, ce porneste de la gara Montparnasse si ajunge la Gare de Est (coborati la statia St. Michel), sau folositi linia de metrou M7 (Lafayette-Villejuif Louis Aragon) si coborati la statia Pont Neuf, treceti podul pe malul celalat al Senei pe podul cu acelasi nume si mergeti la stanga vreo 50 de metri pana veti ajunge in piata St. Michel... De acolo se deschise bulevardul Saint Michel si odata cu el intreg cartierul latin. De ce latin? Pentru ca pe la anul 1253 un preot crestin, Robert de Sorbon a infiintat aici un seminar crestin, care cu timpul, mai ales dupa 1800 avea sa se transforme intr-o renumita Universitate Imperiala numita Sorbona. Pana in acel moment limba oficiala de predare in aceasta citadela universitara era latina. Astazi Sorbona are peste 200.000 de studenti raspanditi in cele 13 facultati ale sale din Paris. Paradoxal, insa, limba latina, care a dat numele acestui cartier situat in jurul Sorbonei si a unei alte institutii de renume “College de France”, e limba cea mai putin vorbita in acest cartier, devenit poliglot si multinational, o adevarata “Little America”. Dar, “brandul” universitatii e puternic, precum Oxford sau Cambrige, cu o diploma de la Sorbona in buzunar, ti se deschid cele mai capitonate usi ale lumii. Cafenele, braserii, librarii, mici cinematografe sau teatre, sunt multe in acest cartier in care, din cauza studentilor, preturile nu au explodat si nici nu pot creste prea mult. O mansarda impartita intre 2 sau 3 studenti costa 500 de euro pe luna, o cafea nu depaseste 1,20 euro, braseriile sau pensiunile afiseaza cele mai ieftine meniuri din oras, iar anticarii negociaza pretul fiecarei carti…daca preturile la carti in carteierul latin cresc cumva…trec si studentii strada... si pe malul Senei, pe cheul Saint Michel ii asteapta cu nerabdare, “buchinistii” care vand literatura clasica sau de specialitate, la “kilogram”. Dar, din pacate, micile cafenele boeme din cartier, in care secole de-a randul s-au intalnit intelectualii urbei, sunt inlocuite azi cu fast-food-uri, Mc Do-uri, dulapuri frigorifice cu Coca-Cola, sau automate de cafea iar cartile sunt inlocuite cu CD-uri, DVD-uri sau mai rau…cu televiziunea prin cablu.

Cartierul latin are asadar, zilele numarate.

A doua destinatie pentru “shopping studentesc”, e cartierul evreiesc. Din Place des Vosges (coborati in statia Bastille a metroului M1 ce face ruta Defence-Chateau de Vincennes si de-acolo din Place de la Bastille, Place des Vosges e aproape), si pana in cartierul evreiesc, nu e decat un pas, urmand Bulevardul des Francs Bourgeois... Ajungeti curand pe strada Rosier (rue de Rosier) care e inima cartierului evreiesc... Veti vedea si-o sinagoga, dar va vor frapa stazile inguste si multe, in care gasiti un milion de nimicuri pe metru patrat, sau mai bine zis pe metru cub, caci ele sunt aranjate, ca si casele din cartier, mai ales pe verticala, pentru a castiga cat mai mult spatiu. Sinagoga e cam “inghesuita” intre doua constructii inalte, cred ca in urma cu ceva vreme, evreii din cartier n-au inceput-o "cu inceputul", precum se facea in antichitate, intai construiai o cetate si-o biserica si-apoi in jurul ei se-ncolacea asezarea omeneasca, aici a fost invers, intai s-au constrit casele cu nelipsitele lor magazine de la parter si in locul ce-a mai ramas liber…s-a inaltat si sinagoga... Intram intr-un magazin de pietre semipretioase, margelele de jad, opal, ametist, aragonit sau cuart isi asteapta cumparatorii. “3 margele la un euro”. In schimb, o piatra ceva mai mare costa de la 6 euro in sus. Gasesti in acest magazin si un ac si-o ata de nailon sau din alt material si incepi sa-ti insiri margelele pe ea. La mijloc pui o piatra mai mare si gata!... colierul, asa cum ti l-ai dorit tu, e terminat. Apoi te duci la o casierita care-ti numara margelele si-ti ia si banii. Un colier sau o bratara confectionata “ad-hoc” in cartierul evreiesc nu depaseste 10-15 euro. Nu stiu sa existe vreun "maruntis" pe care sa nu-l gasesti in acest cartier in care comerciantii se ajuta reciproc, caci daca cineva vinde numai nasturi verzi si tu vrei nasturi rosii, comerciantul te va trimite in capatul strazii la un alt comerciant care are nasturi rosii si viceversa. Cartierul evreiesc este un paienjenis de strazi si stradute in care te pierzi usor, plin de magazine in care poti zabovi si-o ora intreaga, si care-ti face placere tocmai prin diversitatea preturilor si a produselor. E si-un slogan pe-aici…”cu oricat de putini bani va intra clientul in cartierul nostru, noi il primim cu drag, caci suntem siguri ca-i va cheltui si noi azi vom fi ceva mai bogati decat ieri”.

Destinatia a treia e Montmartre, cartier care era considerat in urma cu un secol ca unul dintre cele trei puncte de atractie ale lumii, alaturi de Roma si Mecca. Dar de atunci au mai aparut si altele…Colina Montmartre cu intreg bagajul sau cultural, oscileaza intre vis si realitate, intre trecut si prezent…intre reproducerile lui Picasso, Utrillo, Toulouse-Lautrec sau portrertul Edithei Piaf… (”Oooo, rien de rien, moi, je ne regrette rien! ”) …si reproducerile digitalizate ale Parisului vazut ziua, noaptea sau din avion. Treci doar de la un butic la altul. Aici in Montmartre, gasesti cele mai multe si mai frumoase suveniruri, incepand de la brelocuri, “3 la un euro”, baticuri sau caschete la 2 euro, tricouri la 3 euro, farfurii sau ceasuri de buzunar la 5 euro, toate incrustate cu efigia unui monument parizian. Intre "rue Lepic" si magazinele Tati, gaseti cele mai multe stradute cu suveniruri dar si cele mai multe magazine erotice. Ajuns la Tati, gasesti atat inauntru cat si afara gramezi de pantaloni sau jachete ”la doar 3 euro bucata”, iar de aici incepe un alt cartier “ieftin”, din statia de metrou Barbes-Rochechouart (M2) …cartierul indian... Linia de metrou M2 (Porte Dauphine-Nation), este una dintre cele mai solicitate linii turistice ale Parisului caci de-a lungul ei sunt statiile Charles de Gaule-Etoile, unde se afla Arcul de Triumf si unde incepe bulevardul Champs-Elysees, apoi statiile Place de Clichy, Place Blanche si Place Pigalle, zona de “loisir nocturn” a orasului care nu doarme niciodata si loc in care gasesti cele mai ieftine hoteluri din Paris…intre 32 si 42 de euro camera dubla…nu se face rezervare…camera se ia cu o ora-doua inainte…sau noaptea, ea se poate inchiria doar “cu ora” cand evident platesti mai putin, “la mica intelegere” cu patronul. Tot pe linia M2, urmeaza statia Anvers, unde te trezesti fata-n fata cu Moulin Rouge si nu departe este si funicularul, escalada si esplanada “muzicala” de la Sacre Coeur, loc ideal pentru o ascensiune in place du Tertre, piata pictorilor “ad-hoc”. Portretul sau profilul tau se negociaza dar primul nu scade ca pret sub 30 de euro iar profilul decupat in doua minute, rar scade sub 4-5 euro. O statie mai incolo, loc unde metroul apare la suprafata, (statia Barbes-Rochechouart), este locul in care zaresti magazinele Tati si unde incepe cartierul indian, pe care-l “simti” de cum ai intrat in el, parfumul de santal sau mosc, te invaluie. La Tati poti gasi o buna parte din produsele ce le gasesti si-n restul orasului, la preturi chiar de 2-3 ori mai mici, oferta sa e insa mult mai redusa. Uneori vezi oamenii indreptandu-se buluc spre un anumit loc din magazin…inseamna ca s-a adus ceva “la promotie”, ceva care poate fi si un stoc de cateva sute de parfumuri de lux sau o duzina de pantaloni de firma, la un pret derizoriu, dar stocul se epuizeaza de obicei in cateva zeci de minute sau o ora. Probabil aici patronii de la Tati pierd pe moment dar isi castiga noi si noi clienti si-si pastreaza “brand”ul de cel mai ieftin magazin din Paris.

Desigur ca exista in week end-uri si “marches de puces” sau “flomarks”, sau “piete de pureci” sau “piete de vechituri”, spuneti-le cum doriti…ele au loc la portile de intrare in vechiul oras, (cel istoric), in special la Porte de Vincennes si Porte de Clignancourt.

Nu pot sa inchei fara a trece, chiar in fuga pe la centrul Beaubourg (sau centrul Pompidou), unde nu gasesti nimic ieftin, dimpotriva nu departe se afla Forumul Halelor, dar unde intalnesti mereu saltimbanci, scamatori, actori de circ sau de pantomima…dar mai gasesti... si ceva drag noua, tuturor romanilor…”Muzeul Brancusi”, a carei intrare e libera.

Mai intalnesti pe-acolo si un mecanism metalico-acvatic interesant care se misca precum melcul, care nimeni nu stie la ce foloseste dar care te atrage. Este numit “masinaria de privit timpul cum trece”, caci iata, pana sa-ti dai seama de ce te-ai oprit in fata ei, a si trecut o parte din viata ta…

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 24922 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI