Restaurantul pensiunii Steldan - «Ultimul dolar» din Horezu!

TIPĂREȘTE

Atunci cand ti se face foame si esti pe drum trebuie neaparat sa te opresti undeva si sa mananci si nu oriunde, ci acolo unde iti face cu ochiul, acolo unde crezi ca poti manca intr-o atmosfera placuta tie si unde ai certitudinea ca nu te poti imbolnavi.

Cand ne-am gandit sa manacam eram undeva in zona Govorei si cand am trecut pe aici mi-am adus aminte de statiunea Baile Govora in care mergeam deseori cu ai mei cand eram mica, dar si in tabere scolare.

Nu ne-am oprit aici, nu prea aveam ce sa vedem, insa cum am intrat in Horezu, pe DN67, cum vii dinspre Bucuresti, la 45 de km de Ramnicu Valcea, imediat pe dreapta am ochit un restaurant destul de mare si instinctul nostru ne-a spus ca putem face un popas de masa. Pe una dintre copertine am vazut scris cu litere mici « Steldan », care e numele societatii ce il detine si care apartine pensiunii cu acelasi nume, afland ulterior ca acestuia i se spune «Ultimul dolar», cel putin asa ne-a spus ospatarita care ne-a servit.

Noi nu am ales sa stam inauntru, mirosea prea mult a mancare, desi asa ar trebui sa para normal, alegand insa o masa pe una dintre terase, de fapt, in zona pietruita dintre doua terase unde erau plasate cateva mese si balansoare din lemn.

Am fost serviti imediat, insa am solicitat sa se puna un servet pe masa deoarece nu era nimic si masa era prafuita. Servetul rosu si lucios mi-a adus aminte de restaurantele vechi, imagine a unor vremuri demult apuse... Important insa era faptul ca masa a fost acoperita, ca sa putem manca civilizat.

Am comandat ciorba de fasole cu costita, supa de pui si ciorba de vacuta care au fost foarte bogate si bune (7 lei fiecare).

La felul doi am ales ceafa de porc cu cartofi prajiti si salata de varza – 18 lei (sotul) si cotlet de porc cu legume mexicane trase in unt si salata de sfecla – 21 lei (eu).

Chiflele au fost uriase si gustoase, ca de altfel tot ceea ce am mancat.

La baie era curat si la chiuveta exista sapun lichid, insa nu functiona uscatorul de maini.

Restaurantul nu pare a avea mai mult de doua stele, dar parcarea era intesata de masini si acolo unde e lume multa se mananca ieftin si bun, nu? ! Am platit 62 de lei si pot spune ca am fost multumiti si va recomandam sa il incercati si voi.

Iar daca faceti aici popas, puteti sa vizitati Manastirea Hurezi sau sa va bucurati ochii de ceramica de Horezu, care are o cromatica aparte si poate infrumuseta cu succes o locuinta si va asigur ca nu o sa plecati fara sa cumparati ceva pentru voi sau pentru cei dragi!

---

VIZUALIZĂRI: 6584 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI