Home, sweet home! - Cartierul bucurestean ANL Henri Coanda

TIPĂREȘTE

Ultima duminica din octombrie a fost superba asa ca am raspuns invitatiei unor prieteni sa mergem sa vedem cartierul Henri Coanda la sud de aeroportul Baneasa.Copiii lor si-au dorit/ isi doresc/ si-si vor mai dori mult si bine o casa pe pamant. Povestea a inceput cu sapte ani in urma cand pe baza unui punctaj si a unui credit ipotecar li se promisese constructia unei case individuale la un prêt mic chiar si pentru acele timpuri (era inainte de explozia preturilor imobiliare). Casa ar fi facut parte dintr-un cartier cu cca 1100 locuinte, majoritatea lor fiind vile individuale dar in cartier erau si cateva blocuri, case duplex sau insiruite. Cartierul prezenta o macheta splendida pentru ca avea dotari sociale: scoala, gradinita, supermarkete, dispensar, parcuri si putea fi accesat fie dinspre DN1 fie din Pipera unde se construieste o sosea pe patru benzi. Zgomotul produs de avioanele care decolau sau aterizau ar fi fost anihilat de un anumit tip de termopan. Pretul mic se justifica prin aceea ca pamantul de sub locuinta, cca 500 mp, era doar concesionat si numai pe durata existentei constructiei. Erau cateva proiecte tip din care puteai alege ce-ti convenea cu preturi cuprinse intre 60000 si 100000 eu, din care cumparatorul trebuia sa faca dovada ca detine 25% din suma, restul fiind creditul ipotecar al bancii. S-au semnat actele, s-au consemnat banii si urma realizarea caselor. In doi ani, deci pana la data de maxim 1 ian 2007 copiii prietenilor nostri trebuiau sa intre in casa noua si sa descongestioneze apartamentul mic in care stateau impreuna cu parintii. Intre timp s-au mai « congestionat » pentru ca a aparut si un bebeu care acum are spre patru ani.

A inceput cu hei-rup! constructia caselor. Casa copiilor era/ este situata in partea de vest a cartierului si apartine orasului Voluntari; partea dinspre DN1 apartine sectorului 1 Bucuresti. De aici a aparut o diferenta in viteza de constructie si o concurenta intre antrepenori. Unii admiteau modificari de proiect, altii nu. Ca sa-si faca un garaj lipit de casa, tinerii au platit in avans 10000 eu dar dupa cat am vazut azi, abia s-a marcat locul. Pe masura ce trecea timpul rasareau noi si noi locuinte, unele erau mai avansate dupa cat si cum era cointeresat constructorul, altele zaceau doar cu sapaturile de fundatii. Santierul e santier, doar nu se asteapta nimeni sa ti se spuna « poftiti cheile va rog! » Adevaratele necazuri au aparut in momentul in care un cetatean pe nume Fotino a revendicat o mare parte din teren, aducand ca probe acte de mostenire. Procesul prin care s-a demonstrat ca acesta era un escroc ajutat de un expert cartograf a durat cativa ani. El a falsificat acte de mostenire si harti de cadastru si cat timp s-a derulat procesul lucrarile santierului au fost sistate. Falsul a fost dovedit abia la sfarsitul anului 2009 dar cetateanul care primise de la Tribunal o pedeapsa de 15 ani inchisoare a facut apel si probabil se va judeca pana i se va prescrie pedeapsa. In primavara anului acesta s-a redeschis santierul dar nici primaria sectorului 1, nici a orasului Voluntari nu au bani pentru canalizare, retele de apa, curent si gaze naturale, ca sa nu mai vorbim de drumuri. S-au constituit asociatii ale proprietarilor pagubiti care au dat in judecata autoritatile statului pentru nerespectarea termenelor contractuale dar pana sa ajunga la Strasburg mai pot trece multi ani. Intretimp, ce s-a construit se degradeaza, se fura materiale ca in codru si cateva familii disperate s-au mutat in locuinte platind curent si apa la santier, utilizand butelii de aragaz la centralele termice, sapandu-si gropi pentru WC-uri in curti si tinand un caine rau la poarta ca sa-i apere de raufacatori.

Nota: Prietenii nostri nu-i mai zoresc pe tineri sa se mute caci intre timp s-au atasat de nepotel.

---

VIZUALIZĂRI: 5053 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI