Sarti - Rasarit de soare dinspre Muntele Sfant - Athos

TIPĂREȘTE

Azi, dupa cateva luni de zile, timp in care aproape ca am uitat de caldura si lumina verii, in plin frig al unei luni octombrie mai degraba mohorata si deprimanta, imi amintesc cu placere de dorinta noastra din caldurosul si luminosul iunie 2010, cand de pe larga plaja de la Sarti, atat de des pomenita si laudata aici pe acest site, in scurta noapte a inceputului de vara, am reusit ca la trecerea spre ziua cea lunga, sa surprindem un rasarit de soare deosebit - rasaritul dinspre Muntele Athos.

Seara tarziu inainte de culcare, recunosc sincer, ca am "marait" la gandul de a merge pe plaja la ora 5 dimineata (ora 4 dupa ora naturala, cea obisnuita) ca sa vedem rasaritul de soare. Nici cei doar... 100 de pasi pana la plaja si nici vederea unui rasarit aparte venind de dupa muntele Athos nu ma atragea foarte mult in acel moment...

Dimineata la ora aceea matinala, groznica pentru un om aflat in concediu, cand ceasul a sunat "desteptarea" mi-am zis in sine mea ca nu voi merge, ca am timp sa vad acel rasarit de soare si in ce-a de-a doua saptamana de stat in Sarti.

Ceilalti s-au trezit si ca niste "soldati" somnorosi au inceput sa se pregateasca de plecare. Aburul si aroma cafelei m-au facut sa ma trezesc definitiv si in final am decis sa merg si eu la acel spectacol presupus ca fiind unic...

Asadar am plecat intr-o liniste totala, pe intuneric, spre plaja de unde aveam sa zarim rasaritul soarelui. Culmea este ca desi suntem la sfarsit de iunie, muntii Sithoniei si boarea marii isi trimeteau racoarea puternica spre plaja si spre nisipul putin umed, incat ni se parea ca este destul de frig!

Am mers in liniste, am cautat cel mai bun loc posibil de asejat si ne-am pus la panda... Nu se misca nimic in jur si nici noi, desi eram trei oameni, nu am vrut sa stricam atmosfera aparte prin vorbe. Asa ca am tacut si am asteptat rabdatori lupta soarelui, a luminii cu intunericul.

Bratul Athos se zarea in intuneric, iar pe cer se distingeu cativa nori rai care parca ar fi vrut sa ne lase fara spectacolul asteptat. Apoi incepe usor- usor, vreme de ceva timp, o lupta a naturii, in care soarele incearca parca din greu sa treaca de varfurile semete ale muntilor de pe bratul Athos.

Asteptam in orice moment sa inceapa spectacolul. Intre timp mici lumini se aprind in departare in manastirile si schiturile din fata noastra aflate pe Muntele Sfant. Marea e calma parca prea linistita, nu se vede tipenie de om, iar "veselul" Sarti parca este parasit de turisti! Si usor- usor cu o raza, doua in lupta cu putini nori dar si cu muntele, intr-un spectacol total soarele triumfa si cercul lui de foc incepe sa se ridice cu putere peste muntii Athosului. La inceput doar o mica parte a discului solar dar apoi un spectacol maret, unic te framanta de emotie.

Curand lumina si putina caldura pune stapanire peste tot. Uiti de racoarea diminetii, e inca liniste, dar apare primul semn de viata -un barbat alearga pe tarmul marii singur si cu pasi calculati. La un momen dat intra vioi sa faca baie in apa marii inca nu prea calda. E fericit ca marea-i doar a lui!

Incercam prin fotografii succesive sa prindem imagini ale fiecarui moment al luptei duse in natura, intre intunericul noptii si lumina zilei lungi ce va urma. Dupa doua ore soarele este triumfator, iar noi obositi ne reintoarcem fara prea multe vorbe acasa. Nu stiu daca voi mai vedea un asemenea spectacol, nu stiu cand voi mai reveni in Sarti, dar in sine spectacolul va ramane ca o amintire aparte in mintile noastre.

Priviti cu atentie si fotografiile pentru ca veti vedea studiindu-le ca nici una nu seamana cu cea dinainte... Veti constata clipa de clipa, poza cu poza, cum lumina soarelui va fi castigatoare cu intunericul!

---

VIZUALIZĂRI: 9005 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI