Palatul Şuţu – gazdă a Muzeului Municipiului Bucureşti, dar şi a unor festivaluri sau expoziţii

TIPĂREȘTE

Putini stiu ca Muzeul Municipiului Bucuresti (site oficial: click aici ) este gazduit de catre Palatul Sutu, cladire denumita astfel dupa cel care l-a ridicat, respectiv postelnicul Costache Sutu, in 1834, o figura reprezentativa din punct de vedere politic si social a vremii sale, avand insa descendenta fanariota, ce a legat stranse relatii cu boierimea de atunci, palatul fiind conceput de catre arhitecti vienezi, in stil neogotic.

Desi atunci cand ne gandim la un palat ne putem inchipui o cladire impunatoare in exterior, Palatul Sutu are un aer cochet, elegant, simplist, delicat.

Impunatoare este oglinda de Murano imensa care se afla pe peretele din fata scarilor centrale si care reflecta bratele acestora atunci cand privesti dinspre ele. Holul din capatul scarilor impozante din care se intra in incaperile destinate muzeului este unul luxuriant, incarcat, in care si-a pus amprenta celebrul sculptor Stork, ce poate sa rivalizeze cu orice alte palate din lume, daca ne gandim si la imensul policandru cu sfesnice ce il lumineaza, executat tot de catre un mester austriac, ca si arhitectii care l-au conceput.

In 1959 devine muzeu si nu orice fel de muzeu, ci unul care se doreste a transmite informatii despre istoria capitalei, deschis cu ocazia sarbatoririi a o suta de ani de la Unirea Principatelor, reunind colectiile fostului Muzeu Comunal, imbogatindu-se continuu cu donatii si achizitii, in prezent numarand peste 400.000 de exponate prezentate numai in aripa dreapta a palatului, cea stanga fiind dezafectata.

Astfel, am vizitat mai intai incaperile in care se afla o expozitie temporara de pictura, avand ca tematica anotimpul iarna, intitulata fiind « Iarna – in pictura romaneasca », desfasurata pe perioada 5 octombrie – 3 noiembrie, prin urmare, doritorii de arta isi pot gasi un refugiu aici, expozitia fiind destul de bogata.

Printre tablourile expuse, realizate de pictori mai mult sau mai putin cunoscuti, am remarcat « Iarna la Odesa » (Eugen Ispir), « Iarna la Straulesti » (Teodor Raducanu), « Cartier din Paris » (Dimitrie Berca), « In drum spre Fagaras » (Marius Bunescu), « Iarna la munte » (Dumitru Ghiata), « Iarna » si « Vila Minovici » (Vitalie Butescu), « Postalionul » (Henri Trenk), « Iarna » (Arthur Verona), « Targoviste » (Corneliu Magan), « Iarna in Bucuresti » (Risa Kraid), « Casa de Mahala – Iasi » (Aurel Baesu), « Peisaj de Iarna » (George Catargi), « Iarna » (Nicolae Blei), « Iarna in Cismigiu » (Spin Vergulescu), « Peisaj de iarna » (Augustin Costinescu), « Iarna pe strada Lizeanu » (Ion Tuculescu) , care mi-a placut cel mai mult, acest pictor fiind unul dintre preferatii mei, datorita coloristicii pronuntatate a peisajelor pictate.

Dupa ce am admirat tablourile reprezentand iarna in diferite ipostaze, am iesit din expozitie intrand in celelalte saloane ale muzeului.

Ce mi-a ramas pregnant in minte este incaperea care vrea sa reconstituie salonul bucuresteanului de alta data, avand ca piesa de mobilier centrala o masa rotunda cu patru scaune din lemn tapisate, acest « tablou » fiind completat de cateva dulapuri cu intarsie si picturi, un ceas bunic cu pendula, o oglinda superba, care se incadreaza in stilurile Louis Philippe si Napoleon III, cateva picturi si personaje imbracate « de epoca », evocand membri ai familiei Sutu, care incearca sa ne aduca in prim plan atmosfera de atunci.

Mai intai am intrat insa intr-un salon expozitional de arheologie ce prezinta obiecte descoperite pe teritoriul orasului Bucuresti, ca: unelte paleolitice, vase din cultura Tei, Glina sau Gumelnita, un coif descoperit la Budesti (sec. IV), si alte obiecte din epoca geto-dacica si a Evului Mediu, astfel incercand sa ne faca o imagine despre vechimea orasului, ca fiind una dintre cele mai vechi asezari populate din Europa.

Una dintre legendele care circula insa despre formarea numelui capitalei este aceea care ne spune ca provine de la Ciobanul Bucur, in muzeu fiind inramata o marturie in acest sens, dedicata lui Bucur.

Faptul ca Bucuresti-ul a devenit un important centru comercial, stabilindu-se astfel aici capitala tarii, este relevat prin numeroase obiecte prezente in muzeu.

Am vazut podoabe de argint, fibule din bronz, tezaurul de la Herastrau, calimare, un binoclu de teatru de pe la 1881, ochelari din sec. XIX, vederi cu Bucuresti-ul de odinioara, medalii, sigiliul domnitorului Gh. Ghica al IV-lea, un tabel statistic al populatiei capitalei de la 1831, o tava de argint, un portmoneu, o mucarnita cu suport, un arzator de mirodeni, o farfurie cu stema Principatelor Unite si inscriptia « toti pentru unul », o lulea cu monograma domnitorului Alexandru Ioan Cuza, o trusa de birou cu familia Rosetti, inele sigilare, o mistrie si un ciocan folosite la punerea temeliei Bisericii Domnita Balasa din 1881, executate din argint si inscriptionate « Maiestatea Sa Regele Carol I – rege al Romaniei », o trusa si un binoclu de campanie, un evantai cu stema orasului si portrete ale familiei regale in 1893, o sabie cu insemnele Regelui Ferdinand, dar si bustul acestuia, cateva cupe din argint, sabia lui C-tin Voda Brancoveanu, o ladita de breasla pictata, haine brodate, manusi, incaltari, care ma duceau cu gandul la o piesa de teatru, si nu degeaba, palatul fiind gazda a numeroase baluri mascate... , o pafta de argint aurit, inele, bratari, cercei, pandantive, papuci din lemn din sec. XVIII, o ladita de bijuterii, o narghilea de argint, pocale de argint, ceainice din alama, o cafetiera din bronz, fafurii orientale, pahare de argint, cantare de zaraf folosite la cantarirea monedelor de aur din sec. XVIII-XIX.

In afara de obiectele mentionate mai sus si de altele similare, pe pereti sunt expuse diverse tablouri, ilustratii, sau texte de ziar inramate, cum ar fi « Cauzele inecului Capitalei de raul Dambovita, 1864 », « Planul orasului Bucuresti », iar in alte incaperi am intalnit o mostra de pavaj din lemn, placute cu nume si numere de strazi, un indicator pentru masurarea nivelului apei, felinare de birja cu lumanari cu tot si ceea ce mi s-a parut inedit, o caseta cu cateva cutiute de medicamente aidoma mostrelor de parfum din care am desprins, pe langa aspirina, codeina, purgative si pastile stimulente cu cofeina...

Am mai vazut un bilet de vaccinare de la 1909, dar si o seringa cu doua ace din sec. XIX. O parte din aceste obiecte m-au dus cu gandul la o caseta a parintilor mei in care vazusem certificatele de casatorie ale bunicilor, decupaje din ziarele din perioada interbelica si bancnote de ordinul milioanelor pe vremea cand noi nu le percepeam...

Revenind la muzeu, pot spune ca daca intr-un birou de primar am calcat numai cu ocazia cununiilor civile, am avut acum oportunitatea sa mai intru intr-unul tipic din anii 1934-1938, unde este expusa si o tinuta oficiala purtata de primarul Al. Donescu, remarcand pantofii cu... toc si esarfa de primar!

Nu pot spune ca am fost foarte impresionata de acest muzeu, ma asteptam ca sa aflu aici cum s-a format orasul Bucuresti si evolutia acestuia altfel, informatiile erau insa disparate si trebuia sa creezi o conexiune inte ele, iar pentru un provincial cred ca este mai dificil.

Am pasit afara din cladirea Palatului Sutu in vacarmul din care am intrat, in totala disonanta cu ceea ce reprezinta el.

Daca acum ceva vreme am ajuns aici la un Festival al Ceaiului si al Cafelei, impropriu spus, dupa parerea mea “festival”, unde in curtea acestuia erau cateva tarabe cu cativa expozanti de cafea si ceai (printre care si celebra cafea Kopi Luwak, cea mai rara din lume), poate unde am venit la sfarsitul acestuia si nu am mai prins mare lucru, acum am fost martorii prezentarii unor produse traditionale: ciocolata de casa, covrigi, branza, cascaval, turta dulce, sunculita, sarmale cu mamaliguta... , dar si bomboane cu visine, prajituri diverse, ciocolata cu alune, bomboane de toate culorile. Pe langa aceste produse, mai puteam cumpara botosi, lumanari decorative de diferite forme si culori si altele... , pana si pe scarile din marchiza ce da eleganta palatului erau tarabe!

In spatele acestor tarabe nu am vazut decat cutii goale aruncate si multa mizerie. Si cand te gandesti ca in gradina ce inconjoara palatul, care era mai mare decat acum, puteau fi vazute pasari rare, precum paunii...

Nu stiu cat de mult se potriveste un astfel de targ in curtea unui palat care gazduieste un muzeu ce trateaza istoria capitalei noastre! Singura justificare este faptul ca doar 6 lei reprezinta costul unui bilet, iar cheltuielile generate de muzeu sunt mari, in lipsa vizitatorilor care sa aduca bani astfel incat sa acopere aceste costuri.

Am vazut in acest an atatea muzee in afara, cat sa imi ajunga o viata, dar asa ceva nu am intalnit, mai ales ca Palatul Sutu este o cladire istorica, in trecut avand si destinatie de resedinta a unui general german in timpul primului razboi mondial, sediu al primariei capitalei, sediu de banca, dar si a altor institutii, dar a fost si loc legendar de intalnire pentru protipendada capitalei, sau de petreceri la care participa insasi familia regala.

Cand am ajuns aici, cu scopul vadit de a vizita muzeul, am vrut sa bat in retragere, deoarece mi se parea inchis sau desfiintat, usile din lemn fiind destul de subrede si nimic nu parea sa ne invite inauntru.

Asa intelegem insa noi romanii sa ne expunem arta, cultura si istoria, iar multimea de afara zgomotoasa si pustiul din muzeu nu fac decat sa imi confirme inca o data ca in viata, la loc de mare cinste, sunt mediocritatea, bataia de joc si sfidarea fata de adevaratele valori.

---

VIZUALIZĂRI: 4007 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI