Incursiune in Budapesta – hai-hui la pas prin oras (Ziua I)

TIPĂREȘTE

Budapesta, binemeritat supranumita «perla Dunarii» nu este un oras pe care sa il vizitezi in nici doua zile, cum am facut-o noi. Dar chiar si doua zile sunt suficiente ca sa te prinda, sa te perpeleasca, sa te indragostesti de el ca un nebun, sa vrei sa nu mai pleci, sa te gandeste mereu cum sa revii.

Ne-a iesit in cale in drum spre Viena, ne-a rascolit, ne-a ademenit, ne-a lasat infometati de frumos si oricate minunatii am vazut in capitala austriaca sau ceheasca, desi ne-am mai domolit putin la minunata Elba a Dresdei, gandul meu fugea aici, simtind ca o sa il revad pe indelete, gandindu-ma la Coelho care spunea ca atunci « cand vrei ceva cu adevarat, tot Universul conspira la realizarea dorintei tale »!

Ajunsi in Budapesta la o ora rezonabila ce ne permitea cateva ore in care sa facem cunostinta cu acest oras frumos, dupa ce ne-am cazat la hotelul Charles (despre care am povestit click aici), am purces spre vizitarea acesteia, desi se anunta o seara ploioasa.

Astfel, am pornit pe strada Hegyalya, din dreptul hotelului nostru si ne-am indreptat spre Podul Elisabeta cu gandul de a traversa Dunarea.

Strada Hegyalya se arcuieste pe langa dealul Gellert, un munte de roca inalt de 140 de metri ce se inalta maiestuos in Buda si care ofera o panorama deosebita asupra orasului.

Numele acestui deal provine de la episcopul Gellert care a ajuns in Ungaria pentru a-i sustine pe unguri, din acest motiv paganii l-au pus intr-un butoi si l-au aruncat in Dunare.

Statuia acestuia tinand in mana dreapta o cruce si in cea stanga biblia se inalta pe partea dinspre nord a dealului.

Lasand in urma dealul Gellert, care este mult mai inalt si abrupt decat cel pe care este construit Palatul Regal, am traversat Podul Elisabeta, unul dintre cele noua poduri ale orasului, numit asa dupa numele celebrei regine Sissi, iubita atat de unguri, cati si de austrieci, ce a fost reconstruit in 1964 dupa ce podul initial dat in folosinta in 1903 fusese distrus de catre armata germana in timpul celui de-al doilea razboi mondial si care la vremea respectiva fusese considerat cel mai lung pod suspendat din lume.

Am admirat cu nesat Dunarea un pic agitata din cauza furtunii ce urma sa vina si cladirile minunate ce se insiruiau de-alungul acesteia, nestiind exact unde anume urma sa mergem si frustati oarecum de faptul ca era imposibil sa le cuprindem pe toate in cateva ore. Si aici imi aduc aminte de un citat al unui scriitor pe care l-am auzit deunazi intr-un film (citez din memorie): « nu ajung intotdeauna acolo unde vreau sa fiu, dar mereu ajung acolo unde trebuie! » .

Prin urmare, la capatul podului ne « astepta » cuminte cea mai veche biserica a Pestei, care a fost construita pe ruinele unei fortarete romane, Biserica Parohiala ce poarta hramul Sf. Fecioare Maria. In piateta din fata bisericii se afla si Banca Nationala a Budapestei.

Biserica a fost construita initial in secolul al XII-lea in stilul artei romane si gotice, devenind moschee in secolul al 17-lea, reconstruita mai apoi in stil baroc dupa incendiul din 1723.

Am remarcat aici arcadele cu ornamentatie multicolora sprijinite pe coloanele din marmura si altarul gotic, precum si imaginea cristica ce se inalta deasupra globului pamantesc.

Trecand mai apoi prin dreapta bisericii, pe Szabad Sajto, dupa ce am schimbat 50 de euro pentru 26000 de HUF (sunt cam trei case de schimb valutar aici), ne-am oprit la primul restaurant intalnit in cale, urmand sa luam prima masa din ziua sosirii noastre in Budapesta.

Aici am fost incantati de oferta meniului zilei care ne promitea o supa gulas si o mancare de pui cu galuscute unguresti la numai 1250 de HUF/persoana. Mancarea gatita aici nu a fost foarte grozava (noi eram insa lihniti), nici restaurantul nu arata prea bine, iar ospatarul a incercat sa ne pacaleasca ademenindu-ne la pretul de 600 de HUF berea, ca mai apoi sa ne puna 1200 de HUF pe nota de plata, care in final se ridicase la 5000 de HUF, desi noi estimasem cca 3000 de HUF.

Dupa ce am facut scandal si am platit nota ce includea masa, berea la jumatate de pret, 600 de HUF pentru paine, dar si 400 de HUF baccsisul obligatoriu al chelnerului, am plecat mai departe cu un gust amar pentru prima noastra interactiune cu pulsul orasului, desi nu se datora de la gulasul unguresc...

Strada Kossuth pe care am continuat drumul este una comerciala, plina de restaurante si terase, dar si de magazine care vindeau multe la jumatate de pret si de bazaruri de unde poti cumpara orice, mai ales obiecte traditionale, dar sa nu uitam si de legaturile uriase de ardei iuti, deja un simbol al Ungariei!

Am probat niste pantofi superbi din piele, destul de ieftini, dar nu prea comozi, as fi zabovit mai mult in aria cumparaturilor, dar nu pentru asta venisem aici, astfel incat am lasat aceasta placere divina a femeii ce reprezinta totodata si un adevarat tratament terapeutic pentru urmatoarea vizita a acestei capitale elegante!

Chiar daca am ajuns la Hala Comerciala Centrala, cea mai mare din Budapesta, o constructie realizata din caramida si piatra pe o suprafata de 10.000 de mp, era oricum prea tarziu pentru o sesiune de cumparaturi, macar pentru palinca de piersici, deoarece inchisesera la ora sapte. Alaturi se afla si Universitatea Corvin.

Ora fiind tarzie si amenintati de ploaie, ne-am intors indreptandu-ne spre Podul Libertatii (initial numit Podul Franz Iosef), care se aseamana intrucatva cu Podul cu Lanturi, dar are o structura metalica, admirand tramvaiele vechi ce trec peste el.

Urma sa mergem pe langa versantul nord-estic al dealului Gellert si sa admiram de pe aceasta parte Statuia Libertatii de la Citadela, inalta de 14 m, ce reprezinta o silueta feminina avand o frunza de palmer in maini, un simbol al capitalei unguresti, ce comemoreaza eliberarea tarii de sub asuprirea nazista.

Citadela, realizata de Habsburgi, numita in trecut Bastilia Budapestei este un simbol al suprimarii revolutiei din 1848. Era insa mult prea tarziu sa vizitam muzeul din Citadela. Fortareata reprezinta unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice ale orasului si a fost de-alungul timpului nu numai inchisoare, cat si adapost pentru cei fara locuinte.

La capatul podului Libertatii, vizavi de laterala dreapta a hotelului Gellert am urcat pana la intrarea in pestera care se afla sub deal si care se putea vizita contra sumei de 400 de HUF, insa noi nu am mai intrat, desi tanarul dragut de la casa de bilete ne invitase, deoarece norii de ploaie urlau amenintator si mai aveam ceva cale pana la hotelul nostru. Spun asta spre marele meu regret, ca desi imi propusesem sa revin a a doua zi, am constatat ca nu voi putea sa acopar si alte obiective turistice importante.

Am luat-o pe la poalele dealului Gellert, trecand pe langa Biserica din pestera ce se afla pe sub deal, Budapesta fiind impanzita de o retea de pesteri cu ape termale ce tasnesc de sub dealurile acesteia, cea mai eleganta baie termala a Budapestei fiind Baia Gellert ce valorifica apele cu proprietati curative ce izvorasc din acest munte.

Mai mult am alergat spre hotel, dar nu ne-am putut abtine sa nu ne oprim si la Cascada de pe munte formata sub statuia episcopului Gellert, unde am stat suficient de mult cat sa ajungem uzi leoarca, dar plini de bucurie in suflet pentru ce ne oferise Budapesta in cele cateva ore de strabatut acest oras minunat!

A doua zi am vazut Palatul Regal, bulevardul Andrassy, Basilica Sf. Stefan, Opera Maghiara de Stat, Parlamentul, Muzeul Pantofi, Bastionul Pescarilor, Muzeul Martipanului (click aici) si Biserica Sf. Mathias din Cartierul Cetatii, ziua culminand cu o croaziera pe Dunare click aici).

Si poate ca multe au mai ramas de vazut, dar pasii nostri vor mai ajunge aici, pentru o alta incursiune in aceasta capitala ce face cinste cu brio batranului nostru continent!

---

VIZUALIZĂRI: 3442 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI