Recunostinta eroilor romani din Primul Razboi Mondial!

TIPĂREȘTE

Putine locuri din tara m-au impresionat ca Mausoleul Eroilor de la Mateias. Situat in comuna Valea Mare-Pravat din jud. Arges pe dealul Mateias, Mausoleul se afla pe soseaua dintre Campulung Muscel si Brasov. Este dedicat eroilor romani din Primul Razboi Mondial, care au dus puternice lupte de rezistenta contra armatelor dusmane ce incercau sa inainteze pe culoarul Rucar-Bran-Campulung.

Cei care s-au gandit la amplasarea acestui monument au facut-o cum nu se poate mai potrivit. Mausoleul domina intreaga zona, orizontul este destul de larg si parca retraiesti luptele duse, crancene de altfel, purtate de brava armata romana. Bataliile s-au desfasurat in fiecare sat, casa, petec de pamant. Localitatile din zona si-au adus din plin contributia la rezistenta armatei romane in fata celor germane si austro-ungare coplesitoare ca numar si dotare.

Construit intre anii 1928-1935, Mausoleul a fost reparat, renovat si extins de-a lungul multor ani. Inca de pe platou mausoleul te copleseste. Vizitarea se face contra unei sume modice de cativa lei noi, avand insa asigurata prezentarea de catre ghizi care va vor da multe detalii despre lupte sau alte informatii.

Inca de la intrare, monumentalitatea lui si scarile numeroase care te duc spre intrare, te vor impresiona. Atmosfera pe platoul de la intrare est un pic inveselita de taranii si vanzatorii care comercializeaza branzeturi, fructe, miere, diverse obiecte populare toate frumos prezentate dar destul de costisitoare.

Intram in mausoleu cu mult respect si piosenie. Multi vizitatori... Salile vizitate sunt pline de documente istorice... Nu-ti vine sa crezi cate sunt: uniforme militare, harti, scrisori ale soldatilor, diverse obiecte de lupta... Ai un respect profund si parca umbli in varfuri gandindu-te la sacrificiul tinerilor de atunci... Ma gandesc la vremurile de acum... Nu comentez... Eroii erau oameni simpli, soldati mai toti din satele romanesti din jur, iar ofiterii tineri si ei erau invatatorii lor... Treci din sala in sala si citesti uneori scrisorile soldatilor... Sunt emotionante, sunt autentice.

Intr-o incapere mai mare sunt refacute scenele de lupta. Efectele sonore si filmul derulat pe ecran iti dau senzatia ca esti in mijlocul lor. Efectul e puternic... Sora mea plange de-a binelea. E impresionata. O cred... Are de crescut doi baieti si ii ghicesc gandurile.

Iesim din sala si vizitam restul incaperilor muzeului... Aceleasi senzatii... Sunt coplesit si ma intreb daca nu era mai bine sa raman afara. Imi amintesc iar de cartea veche de istorie a bunicului meu scrisa pentru elevii de gimnaziu in anul 1919, dar si de o alta carte pe care o am tot de la el, cu luptele armatei romane in Cadrilater si la trecatorile Carpatilor si avand ca inspiratie jurnalele ofiterilor romani comandantii de diverse unitati militare. Iar zic, Doamne ce vremuri... Trebuie sa am grija de aceste carti!

Vizitam osuarul... Nu-l descriu. E prea impresionant. Citesc numai cateva nume de soldati. Nume simple ale unor oameni tineri. Imaginea de sus din turnul mausoleului e foarte frumoasa, se vad muntii si dealurile din jur.

Iesim nauci in aer liber. Suntem fara cuvinte. Ne imbarcam in masini si ne indreptam spre Campulung sa vizitam orasul. E o liniste totala in masina. E un mic semn de respect pentru tot ce am vazut.

---

VIZUALIZĂRI: 3013 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI