Hotel Batihan dezamagitor - calitate orientala

TIPĂREȘTE

Amplasare hotel "cam dupa colt", ascuns pe alei, printre locuinte de vacanta; oricum urbanismul in orasele vazute in excursia din Turcia este "floare rara".

Desi am facut rezervare cu mult timp inainte (early booking) si aveam dreptul la o reducere de 10%, conform reclamei de pe site-ul propriu, nu am beneficiat de ea. Se pare ca orientalii se razgandisera vazand cat de solicitati sunt!

Parcare proprie: in realitate au o curte relativ mare, oricum insuficienta pentru cate camere de cazare au, in care masinile sunt inghesuite pe principul: care cum poate. Pentru masinile lor exista un umbrar, noi cu masinile noastre, la soare (ca sa fixam calciu... ha, ha, ha! ). Daca nu gaseai loc, intr-o zi, iti zambeau tamp si te pofteau sa o lasi pe strada, ca au ei grija de ea (desigur ca uitau de ea imediat ce terminau de vorbit cu tine)

Cazare decenta, curatenie, camere aerisite si cu instalatie de aer conditionat, ingrijite, mobilier nedeteriorat, televizoare cu tub catodic; robineti baie carora le-a disparut de mult timp luciul, cromul.

Foarte amabile, discrete si prompte femeile care asigurau curatenia.

Gradina hotelului era ingrijita si frumoasa, pacat ca nu ajungeau sezlongurile la toti. Ideia era ca, in fiecare zi, dimineata la ora 7,00 trebuia sa te duci pe plaja sa-ti rezervi locuri sub umbrela si, la fel, in gradina, fiindca altfel nu mai prindeai. Oricum nu asta e ceeace ar trebui sa faca un turist, in fiecare zi, in vacanta.

Toboganul de la piscina pentru copii, functiona o jumatate de ora pe zi. Deci era mai mult ca sa dea bine in pozele de pe site. Piscina obisnuita era buna si deschisa mereu, iar sezlongurile rearanjate in fiecare zi.

Plaja mica (daca se umplea hotelul cu turisti, plaja devenea neincapatoare). Noroc ca multi turisti aveau excursii organizate prin zona. Nisipul relativ curat (mai gaseai ici-colo, mucuri de tigara, desi erau destule ulcele de pamant in care sa le poti arunca in mod civilizat. Oricum turcii nu se omorau cu curatenia prea tare.

Imi aduc aminte ca la noi a facut ProTv-ul un reportaj cu tema: “ce ne facem ca nu sunt bani pentru salvamar? ”. Ha! Pai acolo era “normal” sa nu fie salvamar!

Mancarea, o colectie de preparate specifice, despre care nu stiai ce compozitie au (iar pe ei nu-i duce capul sa explice ceva, avand in vedere ca nimeni dintre turisti: romani, rusi, bulgari, englezi, irlandezi, nemti, olandezi, etc. nu era familiarizat cu bucataria lor). Rezultatul, multa mancare lasata in farfurie. Oricum nu prea avea gust mancarea si nici vreun dumnezeu. Aveai la dispozitie vreo 12 tipuri de condimente, dar nu stiai nici ce sunt si nici la ce feluri de mancare se folosesc, fiindca nu scria nimic. Marea majoritate a mancarurilor erau pe baza de legume, mai putin carne, de fapt, ffff putina carne. Au fost zile in care practic nu era carne. Oricum si in rarele ocazii cand era, era destul de prost preparata, sau o regaseai fiarta prin mancaruri Nu am mancat decat o singura data friptura gen kebap, dar carnea era talpa! Oaie, doar o data, in niste chiftele. Dulciurile servite iti lasau impresia unei bucatarii de orfelinat cu vajnicile bucatarese care se straduiesc sa incropeasca ceva din nimic, sa aduca fericirea in sufletul micilor copii tristi. Deci pregatiti-va pentru: grisuri colorate, biscutiti inmuiati intr-un sirop dulce, mere in aluat prajite si foietaje- cred ca si bunica facea asta, in timpul razboiului, nepoteilor. De la unt sa va luati gandul, doar margarina! Fructe: pepene verde, persici, caise, mere si... corcodusele pe care noi, cand eram copii, le furam din curtea vecinilor. Nu-i asa ca are staif hotelul asta de 4 stele! Daca vreti pepene galben, de care Turcia e plina si renumita, ioc! Cel mai jenant este faptul ca, la un moment dat, am realizat ca mancam mai bine in ziua de dupa vreo nunta ce avusese loc in gradina hotelului. Da, cand noi platisem sa ne relaxam la mare, ei inchiriau gradina hotelului pentru chermeze. Si uite asa, cu nuntile si petrecerile lor mai prindeam si noi ceva mai bun la masa. Intr-o zi am primit un etaj din tortul miresei. Sigur ca nu a ajuns decat pentru f putini, dar asta era principiul acolo, Legea selectiei naturale: numai cei mai rapizi, vigilenti, dotati fizic, mai apucau ceva, fiindca mancarurile mai alese nu ajungeau la toti. Ma intreb si acum la ce naiba serveau zilnic cartofi pai prajiti, cand ei nu aveau nici un fel de friptura!... Poate la o mancare cu legume! Masline de tot felul. Bauturi racoritoare, vin de masa, bere, diverse coctailuri.

In concluzie: tot ce era de privit (camera, gradina, spatii hotel), tot ce nu puteai lua cu tine, era frumos. In schimb, tot ce consumai tu mancarea era mai slab calitativ.

Turcii mi-au parut niste orientali autentici: iti zambesc, sunt amabili, dar nu dau doi bani pe tine. E preocupat cum sa te imbrobodeasca. Nu stiu o boaba de limba straina (in Chanakale, prin care am trecut, am cerut niste lamuriri unor tineri - din aceia care probabil viseaza la Europa - despre cum sa ajung intr-un loc: s-au uitat la noi, s-au privit intre ei si nu au reusit sa spuna macar, ca nu inteleg, ca nu pot explica, …. altadata am cerut lamuriri la restaurant... ati ghicit: acelasi zambet amabil si... tacere! ). Surprinzator pentru o tara care traieste de multi ani din turism. Sunt cu ochii pe tine sa nu cumva sa consumi mai mult decat considera el ca trebuie sa consumi. Sunt zgarciti si destul de asprii ca si comportament, usor obraznici.

Pentu cei ce mergeti cu autoturismul propriu, benzina e 2 euro!

Drumurile sunt foarte bune, spre deosebire de cele bulgaresti care sunt de cosmar

Taxele: 10 euro de persoana, la un sit arheologic, 1-2 euro la accesul pe autostrada, dar fara rovignete, benzina f scumpa- 2 euro. Bulgarii, in schimb: buvigneta 5 euro pe saptamana, taxa pod 6 euro, dar drumurile, jale! Lipsa marcaje rutiere, borne si pline de gropi. Nici noi nu suntem in halul asta.

Abia dupa, am aflat opinia altora cu experienta ca la 4 stele bulgarii sunt mai tari ca turcii, iar la 5 stele situatia se inverseaza.

---

VIZUALIZĂRI: 4567 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI