Muzeul Țăranului din Flămânzi – Botoșani: rememorare a trecutului

TIPĂREȘTE

Vă aduceți aminte de această etapă a istoriei noastre: Răscoala de la 1907? De spațiul ocupat în manualele de istorie din trecut de această temă? De imaginea țăranului în straie albe care aleargă cu fața transfigurată pe un câmp plin de oameni căzuți la pământ, lucrare a pictorului Octav Băncilă? Revolta țărănească de mare amploare din anul 1907 a fost analizată și interpretată în fel și chip sub mai multe regimuri politice. De comun acord este un punct: răscoala a început în 1907 în satul botoșănean Flămânzi la sfârșitul iernii.

Drumul de la Botoșani la Iași traversează localitatea Flămânzi, azi un orășel cu puțin peste 10 mii de locuitori. Evenimentele istorice petrecute acum 117 ani în urmă sunt marcate printr-un monument comemorativ – un obelisc și un basorelief din bronz. În epoca comunistă a existat un muzeu ce funcționa în conacul lui Theodor Balș (din care azi a rămas doar poarta de acces în incinta curții boierești), inaugurat în anul 1972 cu ocazia aniversării a 65 de ani de la izbucnirea răscoalei și distrus de un incendiu în 1981. Prin semnificația pe care o are în contextul păstrării pentru urmași a paginilor de istorie scrise într-un trecut de lupte, prin bogatele exponate, muzeul „Răscoala țăranilor din 1907” , vizitat în 1972 de peste 8000 vizitatori, poate deveni un adevărat loc de pelerinaj, deoarece întreaga istorie a poporului, prezentul și viitorul său își au rădăcinile temeinic înfipte în trecut scria arheologul Octavian Liviu Șovan în ziarul „Clopotul” din martie 1973.

Răscoala din 1907. Cam toată lumea cunoaște istoria evenimentelor desfășurate în primăvara anului 1907, între lunile februarie și aprilie, răscoală ce s-a răspândit din nordul Moldovei în tot Regatul. Despre cauzele răscoalei s-au scurs fluvii de cerneală: de la cauze socio-economice, la acțiuni antisemite, de la intervenții străine la infiltrări socialiste. Adevărul probabil că e undeva la mijloc, iar cauzele nu au fost unele simple ci acumulate în timp. Armata a fost mobilizată rapid, au avut loc ciocniri violente, s-au înregistrat și victime (număr manipulat intens), dar  într-un final mișcarea de protest s-a potolit.

Iată cum a început totul la Flămânzi – relatare din ziarul „Dimineața” din 4 martie 1907: Începutul mișcărei. Semnalul și începutul mișcărei a fost la Flămânzi. Aci, țăranii adunați în mare număr, după ce au bătut și alungat pe Iorgu Constantinescu, administratorul moșiei, după ce au alungat, pe toți slujbașii (parte din ei au fugit singuri), au deschis grajdurile de vite lăsându-le liberi, iar pe păzitori i-au gonit. După aceea s-au îndreptat spre pădure unde au încărcat 40 stânjeni lemne ducând fiecare la casele lor. A doua zi un număr de 6-700 țărani au intrat în Frumușica. Aci au amenințat pe evreii din localitate, fără a face cuiva rău. Vreo 200 de evrei pentru mai marea siguranță a vieței lor s-au refugiat la Hârlău.

Muzeul Țăranului din Flămânzi

Noul muzeu din orașul Flămânzi a fost inaugurat la sfârșitul anului 2016 fiind amenajat în clădirea fostei Primării și o anexă, cu bani proveniți dintr-un proiect european. Muzeul este vizibil din stradă, ușor accesibil pentru orice persoană, vis-a-vis sunt câteva locuri de parcare.

În localul muzeului se desfășoară și multe activități conexe cu elevii și copiii, acțiuni cultural-istorice, lecții deschise, ateliere tematice etc. Un tânăr muzeograf ne-a însoțit pe parcursul vizitei și ne-a oferit informații despre exponate și răspunsuri la întrebări. Muzeul de azi are două componente: istorie și artă (clădirea principală) și etnografie (anexă). Expoziția permanentă nu mai pune accent doar pe momentul 1907, ci reliefează și celelalte aspecte ale vieții sătenilor din această așezare botoșăneană.

Începem vizita cu prima sală unde sunt depozitate lucrările originale ale sculptorului Gavril Covalschi (ro.wikipedia.org/wiki/Gavril_Covalschi), singurele obiecte salvate din incendiul ce a distrus vechiul muzeu. Vedem 10 lucrări (nouă din ghips patinat brun și una din bronz) care aduc în prim plan chipuri ale țăranilor. De altfel, sculptorul e autor al monumentului de bronz dedicat Răscoalei de la 1907 amplasat la marginea Parcului „Mihai Eminescu” din Botoșani, precum și a celui aflat lângă Primăria Flămânzi.

A doua sală cuprinde reproduceri după tablouri cunoscute și mai puțin cunoscute ale pictorilor Octavian Băncilă și Ștefan Luchian (ambii botoșăneni), desene ale lui Aurel Jiquidi, caricaturi apărute în ziarele „Adevărul” și „Universul” . Toate având drept temă răscoala țărănească din 1907.

Suntem impresionați de a treia sală de expunere, o încăpere largă, centrală, cu balcon de jur împrejur, probabil utilizată în trecut ca sală de bal ori de ședințe.  Exponatul central ilustrează principala ocupație a locuitorilor din zonă: agricultura - în mijloc tronează un car înconjurat de o familie care merge la muncile câmpului, cu unelte și coș de merinde. Pe pereți sunt așezate panouri cu documente istorice care acoperă istoria localității, precum și câteva vitrine cu obiecte religioase și straie populare.

A patra sală ne introduce în atmosfera unei „camere de curat” , încăperea cea mai prețioasă a unei locuințe sătești. Admirăm piese de mobilier de bază, țesături colorate de tot felul, zestrea fetei, culmea cu hainele „bune” , fotografiile de familie, vase și icoane.

O altă încăpere găzduiește expozițiile temporare organizate în muzeu, noi am putut vedea o serie de exponate grupate sub titlul „Obiecte arheologice din zona Flămânzi” (fragmente ceramice, arme, unelte și obiecte casnice etc.).

Expoziția etnografică este adăpostită într-o frumoasă clădire-anexă din piatră, probabil un fost grajd atașat fostei Primării. Aici pătrundem în viața materială și spirituală a satului de altădată. Pe un sistem de podiumuri sunt amenajate colțuri tematice: meșteșuguri (prelucrarea firelor și țesut, dogărit, tâmplărie, procesarea strugurilor și altele), momente cruciale ale vieții (naștere, nuntă, înmormântare) și obiceiuri de iarnă (cele legate de Crăciun și Anul Nou).  

Mi-au plăcut războiul de țesut cu ustensilele aferente, putina de spălat cu măngăliță (zolitor, mangalău în alte părți), precum și modelele de ștergare expuse pe panouri. De mare efect sunt costumele și măștile utilizate în timpul performării jocurilor de iarnă (capra, căiuții – mascoide deosebite, steaua). Admirăm „dioramele” reușite și identific multe obiecte cunoscute din timpul vacanțelor petrecute la bunici, „la țară” .

Concluzii. Am petrecut peste o oră în acest muzeu rememorând evenimente istorice și amintiri din copilărie. Astfel de instituții deschise în localități sau orașe mici sunt adevărate păstrătoare de comori și valori materiale și imateriale. Ele te poartă prin istoria așezării, prin viața de altădată a sătenilor și nu lasă în uitare oameni și obiceiuri. Recomand o vizită în acest muzeu relativ nou, frumos amenajat și plin de exponate interesante.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 368 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI