[Excursie la Luxor / Valea Regilor] Amarina Abu Soma Hurgada

TIPĂREȘTE

După o altă zi de stat la plajă, băut de toate, mâncat ca un purcel, am plecat în excursie la Luxor/Valea Regilor. Trezirea la 4.30, am înjurat ce mi-o fi trebuit excursie, ca la 5.15 să ne urcăm în mașină. Ceilați turiști sforăiau. Ghidul, un egiptean chel, dormea și el pe două locuri. După vreo două ore de moțăit, am oprit la pipilică si cafea pentru toata lumea. WC un dolar pentru două persoane. Cafeaua la fel. Atunci ne-am cunoscut și colegii de excursie. Și pe ghid.

Viteza mașinii pe autostradă nu ne-a oprit să constatăm din nou mizeria de pe marginea drumurilor și din intersecții, din jurul blocurilor de locuit, mormane de gunoi cu nisip amestecate, cu resturi de trestie și animale moarte, apartamente devastate, case ca după război ruinate. Ferentari? Parfum și 4 stele. De la ghid am aflat că egiptenii, pentru a nu plăti impozitul pe clădiri, le lasă neterminate.

După ce am trecut de orașul Qina, am făcut stânga spre Luxor, drumul urmând un canal de irigații alimentat de Nil. Nu pot să descriu viața oamenilor de acolo, negăsind epitetele necesare pentru asemenea sărăcie, de aceea va duc direct la templul lui Karnac, cel mai mare templu religios contruit vreodată de mâna omului. Parcă în 2500 de ani a fost construit, dacă am reținut bine. Foarte interesant și, deși era un libidinos sadea, ghidul m-a uimit cu cunoștințele lui în materie de Egipt antic. În limba română spuse. Citisem și eu foarte mult înainte să plec în sejur, dar ghidul mi-a completat curiozitățile cu răspunsuri exacte. Booon. La wc-uri la fel, 1 dolar două persoane. Apă luasem cu noi de la hotel, mare grijă, da!? , dar la fel, se gasește apă la 1 dolar jumatea.

Apoi am vizitat un magazin de papirus, unde am asistat la o demonstrație, la fel și la un magazin de alabastru, de unde nu am scăpat de gura consoartei achiziționând fără prea mult scandal o văzuță la 15 dolari,  negociată și aia.

Apoi, noi singuri din tot grupul, ne-am plimbat cu trăsură de la magazin până în port, de unde trebuia să luăm barca pentru a trece Nilul. Acolo urma să luăm masa de prânz. Șoc! Vizitiul era un puști de vreo 12 ani, care nu respecta, spre groaza noastră, niciun semafor și nici un semn de circulație. Aș pune filmarea, dar mă fac de râs la câte țipete am scos. Ne-a băgat, urmând traseul, prin niște gheorle de clădiri infecte, unde unii prăjeau ceva la o margine de balcon dărâmat, alți jucau zaruri prin praf, niște copii murdari zbierau la noi nu știu ce ziceau, calul necheza supărat poate de la mirosurile din jur, noi eram că*ați pe noi, nu de teamă, ci mai mult că nu știam ce ni se întâmplă.  După care, dând colțul, am intrat prin bazar. Mama meaaa! , am zis. Ne mănăncă lupii. Nimeni îmbrăcat modern, toți în tradițional arăbesc, ei cu pelerine maronii ca-n Matrix, ele în negru de sus până jos. Și vizitiul cel mic și dolofan urla, urla.

Într-un final, după ce semnele de exclamare ale noastre se epuizaseră, am ajuns în port, de unde ne-am îmbarcat tot grupul pentru masa de prânz pe partea cealaltă a Nilului, acolo unde ne aștepta și microbuzul spre altă destinație. Ce aventură! Masa inclusă. Două sucuri fresh și o cafea turcească, 4 dolari.

De aici am plecat către Valea Regilor, unde ghidul ne achiziționase bilete la 3 morminte, Ramses 1, 3 si 9. Mormântul lui Ramses 2, cel mai celebru faraon al Egiptului, era închis pentru renovare. Impresionant și emoționant știind ca tu calci pe urmele civilizației care, acum ~ 4000 de ani, a trăit aici. Fantastic! Nu sunt multe de povestit aici, doar emoția pe care trebuie să o lași să te invadeze, rememorând clipele alea.  

Un ultim obiectiv al excurisiei a fost Templul lui Hatșepsut, singura femeie faraon care a domnit în Egiptul antic. Recomandare. Să nu vă feriți să o vizitați! Este o splendoare îngropată cumva în munte, un templu renovat timp de 20 de ani de o echipă poloneză de arheologi.  Bacșis ghidului și celor doi șoferi, o sticlă de apă băută pe nerăsuflate, un wc la repezeală și o fugă printre vânzătorii insistenți cu jaloane tactice, și hop în microbuz cu direcția hotel.

A meritat? Lăsând la o parte oboseala acumulată, insistența enervantă a tuturor cu care interacționezi vrând-nevrând, a meritat din plin. Egiptul antic, ce civilizație!

---

VIZUALIZĂRI: 1187 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI