Palatul regal din Caserta, resedinta regilor Bourboni (partea I)

TIPĂREȘTE

Caserta este un oras aflat la circa 40 km nord fata de Napoli, incarcat de istorie si cultura, cunoscut in special pentru Palatul regal al regilor Bourboni (Reggia di Caserta) din timpul domniei lor in Regatul celor Doua Sicilii.  

In regiunea Napoli, regii bourboni au construit patru palate, Palatul regal din Napoli, Reggia di Capodimonte, Palatul Portici si Reggia di Caserta. In prima zi am vizitat Palatul regal din Napoli, iar in ultima zi am programat Palatul regal din Caserta.

Am pornit de dimineata din Stazione Centrale – Garibaldi (gara) si dupa mai putin de o ora am ajuns in Caserta. Pretul biletelor de tren, dar si al vizitei la palat, este inclus in pretul cardului pe care l-am tot mentionat, ArteCard.  

Palatul se afla foarte aproape de gara, pentru a ajunge la acesta, am strabatut un parc, avand astfel posibilitatea de a vedea imensitatea baroca pe dinafara.  

Regele spaniol Carol al III-lea, sub numele de Carol al VIII-lea, rege al Neapolelui si al Siciliei, l-a insarcinat pe arhitectul Luigi Vanvitelli sa construiasca un palat care sa rivalizeze cu palatele regale din Versailles si Madrid. Ironia sortii a facut ca regele Carol sa nu locuiasca niciodata la Caserta, deoarece el a renuntat la coroana napoletana in favoarea coroanei spaniole. Constructia palatului a durat peste 20 de ani, fiind terminata de fiul lui Vanvitelli, Carlo, care s-a ocupat de decorarea si mobilarea acestuia.

Cladirea are dimensiuni impresionante: 45000 metri patrati, inaltime de 42 metri, 5 nivele, 1400 de incaperi. Palatul dispune si de un parc impresionant cu nenumarate bazine, fantani monumentale si cascade.

Se poate vizita intre orele 8.30-19.30, ultima intrare fiind la ora 18.15. Este inchis in zilele de marti, iar Teatrul Curtii este deschis doar in weekend. In prima duminica a fiecarei luni intrarea la castel este gratuita, iar pentru parc se aplica o reducere.

Desi exteriorul nu spune mare lucru, in afara de masivitate, interiorul este unul dintre cele mai frumoase, bogate si opulente, fiind una dintre cele mai mari resedinte regale din lume.

Intrarea demna de un rege, este reprezentata de Scara Regala, din marmura, care se deschide in dreapta Vestibulului Inferior, cu o rampa centrala care se desparte in doua rampe laterale, care conduc la Vestibulul Superior.  

Doi lei de marmura strajuiesc rampa centrala, simbolizand puterea regala. Pe perete se remarca trei sculpturi mari: in centru„, Majestatea Regala” , care il infatiseaza pe regele Carol calare pe un leu, flancat de„Meritul” si„Adevarul” , reprezentand calitatile pe care fiecare oaspete al Casei Regale trebuia sa le posede pentru a ajunge in prezenta Regelui.

Bolta tavanului Scarii Regale are o structura dubla, cea exterioara este decorata cu alegorii ale anotimpurilor, iar cea interioara are pictat Palatul lui Apollo, in fresca. Impresionant este ca, in spatiul dintre cele doua bolti, ascunsa vederii, orchestra era aranjata pentru a insoti triumfator alaiul regal. La capatul treptelor se ajunge direct in Vestibulul Superior, punctul de sprijin al palatului, aflat exact in miezul palatului, caracterizat de numeroase arcade, bolti, coloane, in mijloc fiind domul central. Acesta are forma octogonala, iar din mijlocul lui pornesc 3 holuri, unul in fata si cate unul in stanga si dreapta.

Holul din fata duce catre Capela Palatina, spre care ne-am indreptat si noi, calauziti de o muzica instrumentala clasica. Aici avea loc un concert la care orice doritor putea asista, insa majoritatea fiind turisti, mai mult de cateva minute, nu poposeai, timp in care admirai monumentala locatie.

Capela Palatina a fost proiectata dupa modelul celei din Versailles, cu o nava mare dreptunghiulara flancata de doua randuri de coloane care se inalta pe o baza inalta. Marmura policroma a podelei, tavanul acoperit cu aur si decoratiunile somptuoase impletesc stilul baroc cu cel clasic. Deasupra altarului se afla singurul tablou care a supravietuit bombardamentelor din 1943. Cateva coloane mai pastreaza inca semnele provocate de bombardamente.  

Regele Carol a acordat o atentie deosebita Capelei Palatine, urmarind cu atentie lucrarile si selectand cea mai frumoasa marmura dintre cele extrase din carierele regatului.  

Ne-am intors apoi in zona centrala a Vestibului Superior pentru a porni pe urmatorul hol, care ducea catre camera„Romanelli” , ce si-a luat numele de la pictorul ce a pictat peretii incaperii, in mijlocul acesteia fiind o macheta a palatului, camera ce ar fi trebuit sa fie prima incapere a Apartamentelor Reginei.

Proiectul initial repartiza clar incaperile palatului, primul etaj fiind impartit in patru parti, rezervate regelui, reginei, printilor si printeselor. Apartamentele regelui si reginei, ar fi trebuit sa fie accesate din Vestibulul Superior, avand camerele amplasate„in oglinda” . Etajul doi era destinat bucatarilor si servitorilor. In realitate, planul a suferit numeroase modificari. Atunci cand regele Ferdinand al IV-lea (fiul lui Carol al III-lea) a decis sa se mute cu sotia sa Maria Carolina, un singur apartament era pregatit si pentru ca nu era suficient pentru familia regala, s-au ocupat si unele camere de la etajul doi.

Turul propriu-zis al palatului incepe din Vestibulul superior, pe latura din partea dreapta a Scarii regale, aceasta fiind si singura latura care se viziteaza. Primele camere sunt cele oficiale, de stat, urmand camerele private ale regilor care s-au perindat pe aici de-a lungul anilor.  

Decorarea in stil baroc a celor 5 anticamere care preced Sala Tronului, este progresiva, pornind de la simplu si devenind din ce in ce mai bogata si mai eleganta, pe masura ce inaintam.  

Salile inalte, din marmura roz, verde, cu pilastri corintici, de culoare alba ce contrasteaza minunat cu rozul marmoreean al peretilor, cu tavane pictate ce iti dau impresia ca personajele sunt reale, cu decoratiuni pe alocuri aurite, in functie de importanta salii, sunt coplesitoare.

Sala Halebardierilor a fost gandita pentru a permite desfasurarea aici a 100 de halebardieri. Motivul crinului, simbolul familiei Bourbon, se repeta deasupra usilor, iar in fresca boltii, pe langa simbolul crinului sunt si armele Casei de Bourbon, sustinute de Virtuti. Sala e luminata de candelabrele din bronz aurit, iar podeaua este din teracota care imita marmura, pentru care s-a folosit o tehnica de lustruire cu o rola de ceara. Pe consolele care mobileaza incaperea sunt afisate busturile de marmura ale reginelor, inclusiv cel din alabastru infatisand-o pe regina Maria Carolina in haine antice, inspirate de sculpturile romane.  

Sala garzilor de corp se caracterizeaza prin abundenta stucaturilor si a decoratiunilor in stil neoclasic, reprezentand episoade din Razboaiele punice. A fost conceputa pentru a gazdui 200 de tineri, garzi de corp, alesi din randul cadetilor din familiile nobile ale regatului.  

Sala Alexandru (Macedon) poarta numele frescei de pe tavan reprezentand nunta lui Alexandru Macedon cu Roxana, creata pentru a celebra unirea familiilor Bourbon cu Habsburg, prin casatoria dintre Ferdinand al IV-lea cu Maria Carolina a Austriei. Sala este locul care„a suferit” cel mai mare numar de transformari politice din intregul Regat Napoli.

Initial a fost folosita ca si sala de mese a familiei regale, insa a fost transformata intr-o sala a tronului in timpul dominatiei franceze, cand rege a fost Joachim Murat, casatorit cu sora mica a lui Napoleon, Caroline Bonaparte. Pe semineu exista o sculptura ce reprezinta chipul din profil a lui Joachim Murat, inspirat din perioada romanilor.  La revenirea Bourbonilor, orice referire la familia Murat a fost inlaturata si inlocuita cu decoratiunile actuale. Picturile reprezinta, Intoarcerea Bourbonilor in 1815, cu victoria lui Carol al III-lea si Abdicarea de pe tron a lui Carol al III-lea, in favoarea fiului sau,  Ferdinand.  

Marturie a perioadei napoleoniene, sunt tronurile in lemn aurit, aduse din Paris, care se numara printre cele mai frumoase piese ale colectiei de mobilier a Palatului Regal din Caserta.

Sala Marte este cea de a patra anticamera a Salii Tronului, corespunzand si primei camere a Apartamentelor Regelui, intrand practic in aripa care conform planurilor initiale ar fi trebuit sa fie cea a regelui. A capatat aceasta functie, abia dupa venirea la tron a lui Joachim Murat. Destinatia camerei era de a gazdui baroni, ofiteri si intendenti straini. Camera a fost decorata de-a lungul dominatiei franceze, numele provenind de la zeul razboiului, simbolul virtutilor militare. Zeul Marte este infatisat pe fresca tavanului si in basorelieful usilor, avand trasaturile lui Murat, reprezentand scene de lupta, cu episoade din Iliada. Vasul din alabastru cu agat si marmura, expus in mijlocul incaperii a fost donat regelui Ferdinand al II-lea al Bourbonilor de catre Papa Pius al IX-lea, ca multumire pentru gazduirea in Gaeta in perioada revoltei din 1848, cand papa s-a refugiat aici.

Sala Astraea era folosita pentru desfasurarea activitatilor diplomatice. Ultima anticamera a Salii Tronului, este decorata, ca si Sala Marte, in perioada dominatiei franceze. Este dedicata  figurii mitologice, Astraea, zeita justitiei, care apare pe fresca de pe tavan, pe un nor langa Jupiter. In portretizarea zeitei, chipul acesteia capata trasaturile Carolinei Bonaparte, un tribut adus onestitatii, puritatii si corectitudinii, virtuti feminine intruchipate de regina franceza. Podeaua din marmura de Carrara are ca motiv labirintul, cu semnificatii ezoterice.

Stucaturile aurite, retusate de Bourboni, reprezinta pe Minerva flancata de Stabilitate si Ordine, precum si pe Astraea aflata intre Regele celor Doua Sicilii si Hercule, ce tine in mana crinul, simbolul Bourbonilor.  

Sala Tronului, cu o lungime de 40 metri, cea mai importanta si frumoasa, pentru amenajarea careia a fost nevoie de o jumatate de secol, este un simbol al maretiei si puterii regatului.

Fresca monumentala de pe tavan aminteste de punerea primei pietre a Palatului Regal de catre regele Carol al III-lea, alaturi de care sta regina Maria Amalia, omul de stat Bernardo Tanucci si arhitectul Luigi Vanvitelli, inconjurati de intreaga curte adunata pentru eveniment.  

Cei mai buni artisti napoletani de la mijlocul secolului al XIX-lea au participat la decorare, utilizand din abundenta aurul. Pe cat de monumentala este sala, pe atat de mic este tronul din lemn aurit sculptat, tapitat cu o catifea albastru deschis, actualmente supus unor procese pentru restaurare. Deasupra acestuia, vegheaza zeita din mitologia greaca, Nike, zeita Victoriei.  

Camera Consiliului era folosita pentru intalnirea cu oamenii de stat. In centrul camerei este o masa in stil neo-baroc din lemn aurit si sculptat, iar deasupra consolei monumentale este o oglinda aurita. Lucrarile de decorare ale camerei au inceput  din anii dominatiei franceze, cu realizarea unei fresce de tavan infatisandu-l pe zeul Pallas rasplatind stiintele si artele.  

Acestea ar fi cele mai importante incaperi ale palatului, urmand camerele care alcatuiesc apartamentele regale, care aveau functia de sustinere a vietii oficiale de la curte.  

Sala de muzica este prima camera din cadrul apartamentelor regale, urmata de Camera de biliard, unde se gasesc doua busturi din marmura reprezentandu-i pe regele Francisc I si pe regina Maria Isabela. Cateva incaperi fara importanta sunt urmate de sala in care se gaseste„scaunul zburator” , adica un lift, comandat de rege in 1844, care facea legatura intre nivelele 1 si 2. „Cutia” ce adapostea scaunul  este din lemn de castan, iar interiorul din lemn de artar. Miscarea era asigurata de un mecanism compus dintr-un sistem de roti dintate conduse de forta bratelor. Liftul avea si un sistem de siguranta constand intr-un sistem de arcuri din otel, care ar fi impins o bara de fier plasat sub podea, oprindu-l. Accesul la mecanism se facea din casa ingusta a scarii, din partea stanga.

Camerele urmatoare au diferite decoratiuni, cum ar fi: o comoda din abanos cu muchiile rotunjite si cu patru picioare din bronz aurit in forma de labe de leu, tipice stilului Empire, un valoros birou de scris din lemn de trandafir, abanos si castan, bogat incrustat cu motive florale si decoratiuni din bronz, usa culisanta a acestuia fiind decorata cu stema Savoiei.  

Urmeaza o camera in care sunt expuse doua patuturi leagan pentru bebelusi, din lemn bogat sculptat, simbolizand frumusetea si bogatia naturala a zonei napoletana, acoperit cu sidef, dar si din lemn de mahon, ce poarta stema Savoiei in argint, sustinuta de un vultur.  

Papa Pius al IX-lea, a vizitat palatul, fiindu-i dedicata urmatoarea incapere, in care se gaseste si scaunul purtat pe umeri de hamali, pe care l-a folosit cand era oaspete al domnitorilor napoletani, la Gaeta. In capela mica a lui Pius al IX-lea se afla un altar din marmura de Carrara din prima jumatate a secolului al XIX-lea, iar in fata acestuia se afla bustul din marmura al Papei.  

Urmeaza 3 incaperi reprezentand resedinta lui Joachim Murat. Bourbonii s-au retras in Sicilia la sosirea lui Joseph-Napoléon Bonaparte, luand cu ei mobilier si decoratiuni pretioase de la Palatul Regal. Conducatorii francezi au vazut Palatul Regal din Caserta ca o oportunitate de a-si spori prestigiul politic, aatfel ca au decis sa continue lucrarile palatului. S-au concentrat pe decorarea Apartamentului Regelui, care era neterminat pana in acel moment, adoptand stilul neoclasic, foarte iubit in Franta la acea vreme. Joachim si Caroline Murat au folosit Palatul Regal din Caserta mai ales ca resedinta reprezentativa in perioada 1808-1815.

Mobilierul pretios din dormitor este in stil Empire si provine, ca si cel al urmatoarelor doua camere, din Palatul regal din Portici, resedinta preferata a lui Joachim Murat si Carolina Bonaparte. Este alcatuit din doua comode cu frize din bronz aurit, doua noptiere, o comoda cu blat din mozaic in stil Pompei, scaune tapitate in matase, in care sunt brodate initialele J si C. Pe biroul de mahon este un ceas in forma de piramida de fabricatie vieneza. Patul din mahon prezinta un decor din bronz aurit cu patru sabii care sustin baldachinul incoronat si un acoperis din satin albastru cu franjuri.  

A doua anticamera este decorata cu doua console pe care sunt sfesnice si statui ecvestre din bronz reprezentandu-l pe Napoleon si pe Joachim Murat. Tavanul il reprezinta pe Hector care il mustra pe Paris pentru rapirea Elenei, iar pe un perete este portretul mamei lui Napoleon.  

Tavanul din Prima anticamera il reprezinta pe Telemachus, protejat de sagetile lui Cupidon, de catre Minerva. Ca decoratiuni, sunt doua console in lemn alb si aurit cu marmura, o jardiniera pentru flori cu trei brate, in stil Empire, cu blat de marmura impodobit cu bronz aurit.

Urmatoarele incaperi sunt dedicate ultimului rege al Regatului celor Doua Sicilii, Francisc al II-lea. Dormitorul este decorat in stil Empire, in lemn de mahon si bronz aurit, constand intr-un pat cu baldachin, 2 masute de pat, 2 comode cu sertare, un birou de scris si o masa rotunda cu trei picioare in forma de leu inaripat. Pe cele doua comode sunt statui din marmura reprezentand pe Sf. Ion si Sfanta Maria. Tavanul, aflat in reconstructie, are o fresca cu alegoria victoriei lui Napoleon asupa bourbonilor: Theseu, omagiat pentru uciderea minotaurului. Pe pereti sunt doua portete ale lui Francisc al II-lea de Bourbon si ale sotiei sale, dar si doua picturi religioase.

Bolta tavanului anticamerei dormitorului lui Francisc II este pictata in tehnica trompe l’oeil, tehnica ce creeaza iluzie vizuala, avand impresia ca personajele stau sa cada peste noi, cu atat mai mult cu cat acestea participa la o petrecere unde vedeta este licoarea lui Bachus. Pe pereti sunt portrete cu busturile lui Francisc I si Ferdinand al II-lea de Bourbon, la tinerete si la maturitate.  

Acesta este punctul in care aripa ce ar fi trebuit sa gazduiasca Apartamentele Regelui se termina, intorcandu-ne la Sala Alexandru, de unde se continua traseul cu incaperile care ar fi trebuit sa fie Apartamentele Printilor. Ce am descoperit aici, voi detalia in urmatoarea prezentare.

---

VIZUALIZĂRI: 589 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI