Castelul Krumlov - balsam pentru simțuri și suflet

TIPĂREȘTE

Castelul Krumlov este așezat pe creasta unui pinten stâncos ce se înalță între 2 râuri: la sud Vltava (care în zona asta face vreo 3 bucle mari, în formă de potcoavă, înăuntrul cărora se cuibărește orașul vechi Český Krumlov) și, mult mai firavul Polečnice la nord. Cu o întindere de 11 ha de grădini, cu 41 de clădiri și 5 curți, Castelul Krumlov este al doilea cel mai mare din Cehia, după complexul similar din Praga.

Deși diferența de altitudine e de câteva zeci de metri, la castel ajungi pe negândite, într-o plimbare ușoară, străbătând străduțele pietruite ce urcă agale, până te depun în fața Porții Roșii. Mai există o cale, ceva mai abruptă, formată dintr-o succesiune de scări, ce unesc parcarea publică P1 și urcă până în dreptul intrării în grădini.  

Am ajuns de 2 ori la castel, asta pentru că, deși programul de vizitare se sfârșește la o oră rezonabilă (18 în plin sezon), porțile rămân deschise, iar incinta devine o excelentă zonă de promenadă, preferată de localnici și turiști; de pe terasa camerei noastre am văzut chiar și noaptea târziu siluete preumblându-se de-a lungul pasajului cu statui.

Așa că în prima după-amiază, curând după ce ne-am cazat, deși am zis că nu urcăm într-acolo, că ne păstrăm pentru a doua zi, tot nu ne-a răbdat inima să n-o facem. Și bine am procedat, pentru că am avut parte de niște priveliști de vis! Soarele tocmai scăpase din îmbrățișarea norilor plumburii și acoperea cu cel mai curat aur marea de acoperișuri cărămizii de sub noi și dealurile înverzite din depărtare!... Ba chiar și-un curcubeu am prins! Adăugați la aceasta fondul sonor – o pasăre țipând în zbor, dăngănitul clopotelor bisericii Sf. Vitus – și veți avea tabloul complet, adevărat balsam pentru toate simțurile, dar mai ales pentru suflet...

Un pic de istorie, foarte pe scurt

Despre legenda împărțirii trandafirilor v-am povestit în articolul cu Třebon: a fost cândva (sec. 12) un nobil (Vitek de Prčice) ce stăpânea un teritoriu vast, în mare superpozabil peste cel al Boemiei Sudice de azi. El avea 5 fii și, înainte de a muri, și-a împărțit averea acestora, împreună cu simbolul de așezat neapărat pe blazon: un trandafir cu 5 petale. Diferite erau doar culorile – cele ale florilor și cele ale fondului. Al doilea fiu a întemeiat așadar dinastia Lorzilor de Krumlov și, începând cu mijlocul sec. 13, Krumlov avea să devină chiar reședința lor nobiliară.

Nu pentru multă vreme, însă. Din diverse motive (plictiseala fiind unul dintre ele), un sport preferat de nobilii vremii era schimbul de castele. Din 1302, castelul Krumlov trece în posesia familiei Rosenberg, care-și transformă fortăreața în sediu administrativ pentru întregul său domeniu, păstrând în același timp trandafirul cu 5 petale (roșu) pe blazon. Stăpânirea Rosenbergilor asupra Krumlovului se întinde pe 3 secole, ultimii reprezentați de seamă fiind Wilhelm și fratele său mai mic, Peter Vok, despre care deasemenea am povestit în articolul precedent. În toamna anului 1601, Peter Vok moștenește averea fratelui său grevată de numeroase datorii, astfel că este nevoit să vândă castelul Krumlov și să se mute la Třebon.  

Norocosul succesor este însuși împăratul habsburg Rudolf al II-lea, care n-a petrecut nici măcar o zi în castel. Reședința a fost locuită doar în intervalul 1605-1609 de către Don Julius d’Austria, fiu nelegitim al împăratului, bolnav psihic, care chiar avea să comită o crimă în acest decor, ucigând-o pe fiica chirurgului-bărbier.

În 1611, castelul Krumlov respinge cu succes un atac al armatei din Passau, dar este ocupat în 1648 de către trupele suedeze, în timpul Războiului de 30 de ani. Ulterior eliberării sale, împăratul îl oferă cadou lui Johann Ulrich von Eggenberg, drept răsplată pentru serviciile militare aduse Coroanei. Principala contribuția a familiei rămâne ridicarea Teatrului Castelului.  

Din 1719, când ultimul Eggenberg moare fără moștenitor, domeniul Krumlov revine familiei nobiliare Schwarzenberg, implicată direct în lupta contra otomanilor (pe blazonul acesteia se află un cap tăiat de turc), care-l deține până în 1939, când a fost confiscat de Gestapo. După război, castelul Krumlov a fost administrat de statul cehoslovac, ulterior ceh și o parte a lui transformată în muzeu.

Un pic de geografie

Castelul Krumlov se împarte în Castelul de Sus (prima și a doua curte interioară plus clădirile adiacente) și Castelul de Jos (celelalte 3 curți plus grădinile). Prima curte este cea mai spațioasă, are forma aproximativă a literei Z și este delimitată de construcții care în trecut îndeplineau mai multe funcții: vechea și noua farmacie, spitalul, sărăria, fierăria, „garajul” trăsurilor, grajdurile etc. Exista chiar și un lapidarium, iar o încăpere a acestuia era folosită pe post de închisoare. În mijlocul curții se află un parc măricel, care cândva era spațiul unde erau crescute animalele domestice.  

Trecerea spre a doua curte se face pe un podeț peste „șanțul cu urși” în care, începând cu sec. 16, chiar au fost crescuți urși! Pentru a-și întări influența în regiune, Ulrich von Rosemberg a lansat zvonul că familia Rosenberg s-ar înrudi cu puternica și străvechea familie nobiliară italiană Orsini, iar Wilhelm a fost cel care a adus prima familie de mamifere la castel, dispunând amenajarea acestui spațiu special în acest scop. Tradiția continuă încă, iar urmărirea urșilor în timp ce se hrănesc sau se plimbă agale reprezintă și azi una din atracțiile principale la Krumlov, pentru mici și mari!

A doua curte este mai mică, fiind încadrată de Castelul cel Mic cu turn (care se vizitează), vechea monetărie, biblioteca (aici sunt azi casele de bilete și câteva spații expoziționale) și lăptăria (în prezent adăpostește un restaurant și o colecție de artă contemporană).  

Curțile 3 și 4 sunt delimitate de fostele spații de locuit ale familiilor nobiliare ce s-au succedat. În continuare, prin Galeria Acoperită se ajunge în cea de-a 5-a curte, unde se află Teatrul Baroc și Casa Renascentistă. Alt pasaj acoperit conduce apoi spre grădinile castelului, unde se mai găsesc câteva clădiri, printre care o fostă școală de călărie.

Vizita

Prima nu contează, că a fost doar de plimbare, după cum am povestit. De fapt, pentru noi a contat, am identificat principalele obiective și ne-am delectat privirile nu doar cu orașul văzut de sus, ci și cu elementele decorative care abundă. De exemplu, minunatele fresce realizate în tehnica clarobscurului, atât de răspândită în Europa Centrală în epoca medievală, ce împodobesc zidurile exterioare ale Micului Castel și ale turnului său circular, sau zidurile clădirilor ce delimitează curțile 3 și 4. În prima curte se află și o frumoasă fântână datând din 1561, iar statuile ce decorează din loc în loc Galeria Acoperită sau vasele gen urnă te invită și ele să le admiri, să le pozezi...  

A, și cât pe ce să uit: în capătul curții a 5-a este și un chioșculeț cu câteva mese unde poți să stai și să savurezi o băutură în timp ce privești peisajul. Și bănci din loc în loc. Și mai merită să spun că priveliștile cu orașul se dezvăluie din mai multe puncte: de pe pasajul dintre curtea 2 și 3; de pe toată lungimea Galeriei Acoperite și din curtea a 5-a. Am identificat 2 magazine de suveniruri, unul în apropierea caselor de bilete (clădirea fostei biblioteci a castelului) și una în pasajul dintre curtea 4 și 5.  

A doua vizită am făcut-o parțial singură, parțial cu Tati. Tati avea o chestie urgentă de rezolvat și era musai să rămână în cameră în acest scop; în plus, el mai văzuse castelul și cu altă ocazie. Așa că m-am dus singură.

Sunt mai multe tururi de vizitare: turul I vizează apartamentele renascentiste în care au locuit ultimii membri ai familiei Rosenberg (sec. 16) și interioarele baroce folosite ulterior de Eggenbergi și Schwarzenbergi (sec. 17-18); turul al II-lea – zona amenajată de Schwarzenbegi în sec. 19; turul al III-lea – teatrul baroc. Separat se mai pot vizita Micul Castel cu turnul său și fostele grajduri regale (contra cost), dar și grădinile (la liber). Voi atașa o poză (nu foarte grozavă ca realizare artistică, dar destul de inteligibilă) a tabelului afișat lângă casele de bilete, în care sunt detaliate costuri, timpi de vizitare, program și ore de intrare, inclusiv locul de unde începe fiecare tur. Toate tururile sunt ghidate, majoritatea în limba cehă (cu posibilitatea de a pune la dispoziția turiștilor materiale traduse în limbi de circulație), dar sunt și câteva tururi în engleză.  

Eu m-am dus chitită să iau primul bilet care va fi disponibil și pe urmă oi mai vedea... Primul bilet a fost la turul I în limba engleză 😊 (240 czk = 48 lei) și nici n-a trebuit să aștept prea mult, doar vreo 5-10 minute. Spre deosebire de seara precedentă, locul era acum înțesat de turiști de toate vârstele. Grupul nostru a reunit 20-25 de persoane, iar fotografiatul interioarelor este interzis (și ghidul chiar a fost foarte strict în sensul ăsta). Nu mi-a picat bine, dar de-acum mă obișnuisem deja cu ideea și oricum voiam să cumpăr la plecare o broșură-ceva cu explicații și poze...  

Vizita a început în micuța capelă de familie, superb decorată și a continuat cu sala de mese, dormitorul cu tapiserii bogate și „covoare” executate din blănuri de urși 😪, sala de audiențe cu al său tavan casetat și cu pereții acoperiți de fresce pictate. Au urmat apartamentele baroce, salonul chinezesc, salonul rococo și camerele servitorilor.  

Vedeta avea să fie Sala Mascaradelor, comisionată de Joseph Adam von Schwarzenberg artistului vienez Joseph Lederer în 1748. Picturile în culori vibrante, ce acoperă pereții de jur împrejur, reunesc scene și figuri grotești de carnaval, multe desprinse din populara Comedia de’l Arte: Arlechinul, Pierrot, Columbina, Doctorul. Fiecare dintre ele este dublată de un fel de umbră, imaginea căpătând perspectivă, iar într-una din nișe se află însuși autoportretul artistului. Din plafonul minunat decorat în alb și galben atârnă bogate candelabre de cristal. A fost folosită ca sală de reuniuni.  

Evident, întreaga vizită a fost asezonată cu povești și legende despre protagoniști. Am aflat din nou despre Wilhelm și Peter Vok, despre Doamna în Alb și ale ei mănuși și despre mulți alții. Minunat! Vizita ar fi fost perfectă dacă n-ar fi fost deranjată periodic de o familie cu un bebe de 1-1,5 ani, ale cărui dominante cu siguranță erau altele... Ghidul a reacționat civilizat, ei s-au făcut din când în când că înțeleg să rămână mai în urmă sau s-o ia înainte, cert e că toată lumea a finalizat activitatea mai mult sau mai puțin iritată... În fine, ar fi multe de comentat asupra subiectului.

La ieșire, am cumpărat într-adevăr broșura-ghid mult dorită și i-am trimis un mesaj lui Tati, așa cum stabilisem. Doream să vizităm împreună Micul Castel și turnul și, până a ajuns Tati, mi-am petrecut timpul pe o bancă din apropiere, studiind broșura.

Biletul pentru Micul Castel se ia de la casele principale sau de la casa dedicată, situată chiar la intrare și costă 140 czk (28 lei). Doar că aici vizitezi de capul tău și ai voie să faci câte poze poftești! 😊 Există un circuit de vizitare recomandat și în fiecare încăpere există explicații printate în mai multe limbi. E de fapt un muzeu al castelului, ce expune tot felul de documente (o luarăm din nou de la Vitek de Prčice și trandafirii săi 🌹), artefacte arheologice, machete, hărți și schițe, interioare amenajate, mobilier, veselă, arme, instrumente muzicale, chestii religioase etc.  

Micul Castel datează de la jum. sec. 13, iar din sec. 18 a fost exclusiv locuința celui însărcinat să întoarcă mecanismul ceasului sau să tragă clopotul.  

Punctul forte îl reprezintă urcatul în turn, de unde poți avea, deasemenea, priveliști minunate de jur împrejur! E ca un fel de compensație pentru frustrarea de a nu fi putut face poze în interiorul castelului, mai devreme...  

... La grădini n-am mai apucat să ajungem, deși ne-am propus ferm încă de la început. În mare parte, din cauza vremii nașpa de care am avut parte, cu intermitențe... În final, am lăsat-o pe ultima zi, înainte de plecare, când s-a nimerit să plouă cel mai abitir... Deci n-a fost să fie. Poate altădată.  

În tot cazul, sper că ați înțeles ideea: castelul Krumlov vă poate ține ocupați o zi întreagă, dacă vă puneți mintea.  

---

VIZUALIZĂRI: 313 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI