Un loc al copilariei – Casa de la Mara

TIPĂREȘTE

Despre cazarea in Casa de la Mara ar fi trebuit sa spun de mult timp, mai ales ca ne-au ramas la suflet cazarea dar si oamenii minunati care o au in proprietate. Timpul a trecut iar Casa de la Mara a ramas cumva intr-un ungher ala amintirilor si doar cu doamna Irina si domnul Vasile ne vedem in fiecare an din 2020. Dar iata ca timpul e sfetnic bun si poate ar fi bine sa va spun cateva vorbe despre aceasta cazare si cum am ajuns noi aicisi poate va inspira sa ii treceti pragul candva.

In anul de gratie 2020, cand lumea se cam oprise in loc, am gasit puterea sau mai exact am dorit sa ne refacem puterile dupa lunile de stres si nesiguranta pentru noi si cei apropiati si am hotarat sa cautam o cazare mai izolata, pentru cateva zile. In conditiile date Casa de la Mara era exact ce ne doream. O casuta individuala, situata intr-o curte mare, cu mic dejun asigurat. Facem demersurile de rezervare, discutand telefonic cu un alt membru al familiei, cu Anca, cea care se ocupa de cazare si pe 24 septembrie pornim spre Mara pentru 3 nopti. Un drum de vreo 6 ore si ajungem, mai intai la pensiunea Anca din Desesti si apoi suntem condusi acolo unde rezervasem noi. La pensiunea Anca nu prea ne placuse, era aglomerat si se afla in mijlocul satului, dar aici vom veni doar pentru micul dejun si daca dorim sa mancam seara sau la pranz.

Ne indreptam spre cazarea noastra si din drumul principal facem dreapta, casele au disparut, dar noi mai avem un pic si ajungem in fata unei porti inchise, dar care cedeaza usor si ne lasa sa patrundem in oaza de verdeata si liniste.

O curte imensa cu multa verdeata, un helesteu unde cateva rate isi au salasul si o casuta mica, adica a noastra, una mijlocie cu doua dormitoare si o baie si una mare cu 6 dormitoare cu bai proprii. Asta era in 2020, dar acum am aflat ca au mai adus inca o casa in aceiasi curte.

Casuta noastra cu cerdac a fost precum era si casa bunicilor mei si chiar m-am simtit ca in copilarie. Dimineata, cafeaua era savurata de noi stand pe prispa, unii, iar alti pe scaun in cerdac.

In interior aveam o mica incapere in care exista un pat de o persoana, iar de aici se intra in baie si in camera propriu zisa. Camera micuta de la intrare se numea in zona mea tinda si era de fapt un hol, dar aici putea servi ca dormitor pentru un copil.

Baia suficient de mare finisata doar cu piatra ceea ce ii confera un aspect placut, prietenos. Chiuveta este tot din piatra, iar cabina de dus este de fapt separata de restul incaperii printr-un perete captusit tot cu piatra. Ne-a plcut cum e amenajata baia si ne-a inspirat sa cautam o asemenea chiuveta pentru terasa de acasa. In baie aveam cele necesare igienei alaturi de prosoape, uscator de par si bineinteles apa calda.

Intram in camera si gasim o atmosfera calda, placuta cu pereti albi pe care se aflau cusaturi de mana, un tavan si dusumea din lemn in ton cu mobilierul, perdetule cu broderie la ferestre si din nou ajungem in copilarie. Ma bucur de fiecare colt din aceasta camera pentru ca este exact cum mi-am dorit. Un pat din lemn ce are deasupra pe perete doua felinare ce lumineaza zona, o noptiera pe care se afla o lampa amintidu-ne de lampile de odiniora o masa cu doua scane si o servanta pe care exista si un exponat al civilizatiei, televizorul, dar pe care l-am ignorat. Intr-un colt avem si o soba in caz de nevoie, eram in septembrie si seara putea fi mai frig.

Cat timp am fost cazati aici am avut doar o singura noapte inca o familie cu noi in curte, a poi am fost „proprietari” pe mosie si chiar ne-a priit.

Dupa cum am spus micul dejun era inclus in costul cazarii si pentru asta in fiecare dimineta mergeam la pensiunea Anca si nu era in zadar. Micul dejun foarte bogat si doar cu produse locale si de calitate si oricat de mult ai fi dorit.

Sederea noastra aici a fost balsam pentru suflet si minte. Am facut plimbari prin zona, am vazut satele celebre din Maramures, Breb, Sapanta, Barsana, am cunoscut o familie minunata. Se pare ca acolo unde gasesti locuri de vis si oamenii sunt pe masura. Vorba din strabuni ca” omul sfinteste locul” se aplica si in acest caz.

Sa nu ocoliti Casa de la Mara si oamenii de acolo si veti avea vacante minunate!

---

VIZUALIZĂRI: 195 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI