Biserica cu lanțuri

TIPĂREȘTE

Satu Mare e un oraș frumos și curat, cu străzi rectangulare, parcă ar fi tot numai geometrie. Totul este ca la carte. Într-un tur de recunoaștere am pornit pe strada Crișan care este plină de vile elegante și frumos îngrijite, am ajuns la Liceul Nicolae Shtainhard care este o clădire nouă, model comunist, așa cum sunt mai toate școlile din patria noastră, are vegetație bogată în fața clădirii adică mulți copaci care aproape că ascund cu totul fațada clădirii și mai e și-un parc în proximitate, tot plin cu vegetație înaltă și am ajuns pe arhaica stradă Mihai Viteazu, pe la Palatul de Justiție care este aproximativ în centru.

Poliția rutieră nu este departe și funcționează înte-o clădire istorică ce are pe frontispiciu niște blazoane mari, albe în formă de chip uman și multe alte basoreliefuri mai mici. Aici, deja, zona este mai barocă, clădirile sunt mai mari și mai vechi, cu arhitectură impunătoare. Nu prea departe, am ajuns la un spațiu ca o lacrimă în mijlocul străzii ce se bifurcă. Asta este Piața Jean Calvin. În acest stațiu de mijloc staționează, de sute de ani, biserica cu lanțuri – așa este numită – și este mândria orașului. Întrebam despre direcție și un cetățean m-a îndrumat spre această biserică, evident, mândru.

Pentru că am mai fost în acest oraș cu 18 ani în urmă, căutam locuri cunoscute dar nu găseam nicicum. Tot ce-mi aminteam, nu găseam în fața ochilor deși am explorat destul și atunci. De biserica cu lanțuri nu-mi aminteam nicicum. Este o catedrală gotică imensă, masivă, cum se obișnuiește să fie prin unele locuri din Transilvania. Ca și arhitectură, seamănă cu majoritatea bisericilor catolice transilvănene dar aceasta se remarcă prin mărime. Este imensă.

Are o curte mică, în față iar pe lateral se învecinează strâns cu strada și, chiar lângă bordură, sunt stâlpișori de mică înălțime, cu secțiune orizontală pătrată, din beton, uniți între ei cu lanțuri. Zic, în sinea mea: da, iată și lanțurile!

Intrarea în clădire este prin partea opusă Palatului de Justiție, este intrare frontală mediană iar în curtea mică din față stă statuia (bust) a lui Kölcsey Ferenc. Acesta a trăit între anii 1790 – 1838 și a fost politician, poet, orator și critic literar. A avut o viață grea, fiind orfan de mic. Din cauza variolei și-a pierdut ochiul drept. S-a născut în satul Săuca din Satu Mare. În 2019 s-a înființat Casa Memorială Kölcsey într-o clădire aflată lângă biserica reformată din Săuca, clădire ridicată de către străbunica poetului. La Satu Mare există și Colegiul Kölcsey Ferenc.

Curtea bisericii este aproximativ triunghiulară, are 3 porți, una drept în față și două lateral opuse, are un labirint de gard din arbuști și mai mulți arbuști lumânare de peste 3 metri înălțime, 2 dintre aceștia străjuind statuia, pe lateral. Porțile sunt din metal ornamentat, în cadru pătrat, negre, de mică înălțime.

Biserica este reformată și a fost ctitorită în secolul 18, începând la 1788 în timp ce sfințirea s-a făcut la 27 septembrie 1807. Planurile clădirii au fost realizate de către Preinlich Sigismund care a supravegheat și realizarea construcției. Clădirea a fost renovată, de-a lungul timpului, de mai multe ori, însă, la 16 septembrie 1944 cade o bombă peste biserică și distruge tavanul și mare parte din mobilier. Anii următori se derulează un lung proces de reconstrucție. În sfârșit, la 1957, clădirea este deja refăcută, cu mici modificări. Lanțurile care o înconjoară au fost puse în 1862. Biserica păstrează vechiul clopot al orașului realizat în 1633 de către Prešov Eperjes. Turla de deasupra intrării are și ceas, imediat sub acoperiș.

---

VIZUALIZĂRI: 168 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI