Dimineața, la Avrig

TIPĂREȘTE

Am făcut organizare spartană la Avrig, dis de dimineață, pe la 6:00 ceasurile. Am vrut să văd întâi orașul, la pas, înainte să începem alte activități, deși era întuneric. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost un gard de zid și multă pustie. Apoi am găsit ceva clădiri răzlețe și o poartă largă din lemn, cu acoperiș, ca în Maramureș și cu stâlpii sculptați cu motive tradiționale și reprezentative: aqvila, copacul, florile, câinele, mai era ceva dar nu vedeam prea bine.

Vroiam în vizită la Samoilă (mai românește, așa) și imaginam vegetații luxuriante cu liane, 7 etaje de plante, fântâni, arteziene, minunății. Nu nu! Totul sobru și cuminte și, pe lături, cade frunza din banalii arbori ai parcului. La Curtea lui Samuel von Brukenthal se intră doar pe poartă. Are și un afiș cu Festivalul Cartofului. Credeam că parcul e la liber. Nu-i la liber, e zid împrejmuitor ce ascunde parcul. Pe ansamblu mi-a părut totul pustiu dar am avut surpriza să constat, ulterior, că nu e chiar așa. La orizont apare relieful vălurit colinar al Transilvaniei care apărea, încă, verde, cu mici zone îngălbenite deși e deja noiembrie. Dar eu, încă, nu vedeam orizontul.

Cu o zi înainte plouase bine și asta a dus la anularea unei drumeții în munți dar acum, dis de dimineată, încă se simțea vântul rece care, mai mult decât evident, sufla cu putere sus, pe creastă.

Peste drum de intrarea în parcul Brukenthal se ghicea, imensă, Corabia Piraților, din lemn lustruit, nuanță închisă. Apoi am trecut pe la Vila Rozalia, cu porțile deschise, chiar și la ora aia.

Printre case, am ajuns la Piața Diplomat Vasile Stoica. Deși părea pustiu, orașul mi se revela curat, cu case îngrijite și chivernisite. Un panou informativ zicea că sunt 8 grade de căldură și că-i ora 5:11 dimineață dar asta știam și eu.

Un panou informativ ne spune despre epopeea diplomatului român Vasile Stoica, născut la 1 ianuarie 1889 la Avrig și plecat dintre noi la 27 iulie 1959 la Jilava. A fost ministru, ambasador, diplomat, publicist, analist politic. A militat pentru marea unire. Studiile universitare le-a făcut la Budapesta unde a studiat litere și filozofie iar la Surbona a făcut specializare. A fost profesor la școala de fete de la Sibiu. În război a fost rănit de două ori și a primit decorația Virtutea Militară. În 1917 a fost trimis în Statele Unite să militeze pentru situația și cauza românilor din Transilvania. A publicat articole în marile cotidiene, cu acest scop. A făcut lobby pentru marea unire. A unit toate comunitățile de români din Statele Unite într-o Ligă Națională a Românilor din SUA și a fost ales președintele acesteia. La 6 noiembrie 1918, guvernul SUA trimetea o notă către guvernul României prin care promitea să susțină cauza românească. Vasile Stoica a fost ambasator al României în Bulgaria, Lituania, Letonia, Estonia, Albania și Turcia.

În 1946 este numit ambasador la Haga dar în 1947 este rechemat în țară unde este arestat, aruncat în închisoare, unde petrece ani grei, între 1948 și 1954. În 1947 este arestat din nou și condamnat la 10 ani de detenție. Își pierde viața după 2 ani, la Jilava În acea perioadă au fost diplomați rechemați în tară dar care au ales să rămână în străinătate. Mai bine ar fi rămas și el. Vasile Stoica vorbea 14 limbi străine, fiind un erudit. Mormântul său se află în cimitirul din Avrig. O cruce cu aripile frânte îi străjuiește mormântul. Sculptura a fost realizată de către artistul Gheorghe Apostu. Post mortem, a fost reabilitat de către regimul comunist.

M-a mâhnit prezentarea asta de istorie, matinal, așa.

Nu prea departe am găsit statuia lui Gheorghe Lazăr, bine luminată, mare, albă, ce îl reprezintă pe cel dintâi învățător din Ardeal (1779 - 1823) șezând pe jilț.

În piața centrală a orașului am găsit indicatoare cu distanțele până la diverse pensiuni de pe Valea Avrigului, o clădire de vânzare cu arhitectură specifică, cu o cornișă arcuită inegal pe peretele dinspre stradă, stația de taxi pustie și două bănci într-una din clădirile ce imprejmuiesc piața.

Din loc în loc, intersecțiile sunt marcate cu cruci momumentale.

Strada Samuel von Brukenthal coboară spre sud, spre ieșirea din oraș, către Valea Avrigului care e atât de largă încât pare câmpie.

Pe drumul spre Poiana Neamțului am găsit o vulpe moartă pe mijlocul drumului, pe-o parte, de-a lungul liniei mediane. Era grăsuță, frumoasă, un exemplar superb. Mi-a părut foarte rău de ea.

Tocmai se crăpa de ziuă când am făcut reconfigurare și-am intrat în alt program.

---

VIZUALIZĂRI: 219 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI