O oază de frumos într-o stațiune în care doar fițele au mai rămas...

TIPĂREȘTE

Despre Casa OK by Ovo am aflat prin martie de la o colegă. Patosul cu care a lăudat-o, dar mai ales faptul că de câțiva ani, în fiecare vară, aceasta petrece musai câteva zile acolo, susținând că a găsit locul perfect și nu-i mai trebuie altceva – m-au făcut curioasă și cât de repede m-am apucat de research. Că-i un mic hotel de 4* situat pe faleza din Vama Veche, chiar în capătul dinspre granița cu Bulgaria, deja știam de la colega; că deține restaurant, piscină și plajă proprie cu șezlonguri și baldachine – tot de la ea. Am aflat suplimentar că proprietarul este un cunoscut artist român (irelevantă informație, recunosc) și am găsit review-uri bune și foarte bune pe mai multe site-uri turistice. Pe AFA nu există decât un articol (negativ) al utilizatorului @rentea (2020), în care hotelul este prezentat în condiții de pandemie și un altul mai scurt (tot negativ) despre restaurant (2021), scris de un oarecare „ux” . Hmm... le-am parcurs, dar nu m-au descurajat.

În mod curios, nici eu, nici Tati n-am fost niciodată în Vamă. Adică trecurăm pe-acolo de multe ori, dar nu adăstarăm. Mda, mirați-vă, asta e! Peste tot fuserăm pe litoralul românesc, în Vamă ba! Fiica noastră obișnuia să meargă cu gașca, în liceu și-n primii ani de studenție și dacă ea a tras în final concluzia că „nu mai merită, Vama Veche nu mai e ce-a fost” , părerile de rău (aiurea! ; mai degrabă curiozitatea) s-au estompat tot mai tare și în ceea ce ne privește. (Adevărul e că ni se cam rupea de Vamă.)

... Dar pe Ovo ăsta zău că l-aș încerca, măcar 3-4 zile – m-am gândit. Pare să fie chiar ceea ce căutăm de obicei: mic, cochet, (relativ) izolat, cu view, cu servicii bune. Există o singură cale de a afla, vorba ‘ceea... Pe booking nu l-am găsit disponibil în primă fază, însă, când am căutat din nou peste vreo 2 săptămâni, surpriză! – camere libere! Era începutul lui aprilie, am rezervat pentru sfârșitul lui iunie o cameră dublă cu mic dejun inclus pentru 4 nopți și pentru suma de 2600 lei. Am garantat cu cardul, plata avea să se facă însă la destinație și am avut drept de anulare gratuită până cu 2 săptămâni înainte de începerea sejurului.

Am plecat din Galați după-amiază, după muncă; să fi fost vreo 7 seara când am ajuns. Nu-mi amintesc nimic semnificativ despre drum, în schimb știu că era o zi înnorată și oarecum vântoasă, plouase destul de mult în ultima perioadă, însă prognoza se anunța optimistă pentru zilele următoare. Sincer, nu prea-mi păsa, marea e frumoasă pe orice vreme, ba chiar mai frumoasă pe vreme mai puțin prietenoasă, că „atrage” mai puțină gașcă. Fie cum o fi – ne-am zis – noi oricum o să ne bucurăm și o să ne relaxăm cât încape!

Adresa oficială a stabilimentului este str. Falezei 80. Noi am ajuns ghidați de Waze; am străbătut localitatea pe șoseaua europeană, am cotit-o pe ultima stradă spre stânga, a urmat o îmbârligătură de străzi neasfaltate, pline de gropi (vreun km în total, să zic, poate mai mult), până am ajuns pe faleză. Apoi dreapta încă vreo 200 m și am zărit sigla hotelului și parcarea amenajată ce-i aparține. Peste vreo 2 zile am descoperit altă abordare, mai simplă, urmând drumul ce separă 2 culturi agricole și unește drumul european (reper = indicatorul de intrare în localitate, cum vii dinspre graniță) cu faleza. Tot neasfaltat și ăsta, însă gropile ni s-au părut mai mici și mai puține!

Anunțasem printr-un mesaj ora aproximativă a sosirii, eram așteptați. E un fel a spune, căci în zilele următoare aveam să constatăm că proprietarul locuiește efectiv acolo, e omniprezent. Hotelul este o clădire albă cu acoperiș cărămiziu, P+2, cu aspect simetric, îl știam din fotografii; mai există un foișor și o construcție mai mică pe latura dreaptă a incintei, ce găzduiește recepția. Acolo s-au îndeplinit formalitățile de cazare. Gazda – foarte amabilă, fără umbră de fiță; așa cum aveam să-l percepem până la plecare.

Am remarcat imediat gașca de mâțișori ce-și făcea veacul pe mica terasă a recepției, am drăgălit vreo 2 (pe-ăi’ de-au stat, că erau ca argintul viu) și proprietarul (o să-i zic O de-acum încolo, e mai simplu) ne-a întrebat dacă avem și noi pisică acasă. Nu, noi avem cățel, un bișonel moșneguț. Și de ce nu l-ați adus și pe el? Păi... pentru că pe site scrie că nu primiți animale de companie... Ei, așa scrie, dar primim! Camerele de la parter sunt cu gresie, acolo îi cazăm pe cei care vin cu căței; trebuia să întrebați... (Am făcut această divagație pentru cei care ar dori să-și aducă și animăluțul la mare; scrie că nu, dar de fapt e posibil.)

Camerele – nota 10

Am primit camera 8, la etajul 1. În camere se intră din terase comune, lungi cât hotelul, toate cu vedere la mare, iar etajele se pot accesa prin câte un rând de scări ce se fac de-o parte și de alta a restaurantului. A noastră era penultima din dreapta, cum stai cu spatele spre mare. Zona centrală a coridorului comun este un pic mai largă și-i gândită ca o zonă comună, fiind dotată cu canapele și fotolii adunate în jurul unor măsuțe scunde; acolo poți sta seara la un pahar de ceva sau pur și simplu la aer, ascultând muzica mării și adulmecându-i parfumul sărat...

Cred că toate camerele îs la fel, doar ceva diferențe de cromatică, din câte am văzut pe site. (A noastră a fost pe mov-purpuriu ????.) Camera e destul de spațioasă și conține un pat dublu încadrat de noptiere, o măsuță cu 2 scaune, suport de pantofi/bagaje, cuier fixat pe perete, încă o măsuță cu taburet și un răcitor. Designul mobilierului este simplu, culoarea albă contrastând curajos cu peretele movuliu (asortat cu „eșarfa” patului și cu draperiile). Desigur, există oglindă, TV, coș de gunoi în cameră și 2 tablouri abstracte, dar frumos colorate. În stânga-spate se face un fel de hol, în capăt este dulapul, iar spre dreapta se intră în baie. Ușile glisante ale dulapului sunt căptușite cu oglinzi pe dinafară, iar spațiile de depozitare au fost generoase; pe raftul de sus ne aștepta pregătită a doua pilotă, însă am lăsat-o să hiberneze liniștită, n-am avut nevoie de ea. Nici să pornim AC-ul n-a fost nevoie.

Podeaua este acoperită cu parchet laminat, un bej deschis, ușa și fereastra protejate de perdeluțe albe și de draperii movulii, foarte eficiente în a-ți asigura intimitate și a-ți proteja ochii de lumina dimineții.

Baia – baie, nimic deosebit. Decorată la fel, în alb și movuliu, dotată cu toate cele necesare. Cabina de duș este de tip walk in, prosoapele albe ne așteptau cuminți atârnate de suportul special. Nu mai știu cât de des au fost schimbate, însă nu rețin să fi avut vreo nemulțumire în acest sens. Apă caldă la orice oră, desigur.

Per total, o cameră primitoare, curată, corect echipată. Ne-am simțit bine, ne-am odihnit bine (mai puțin în ultimele 2 nopți, din motive ce nu țin de hotel).

Restaurantul – nota 8

Are o zonă de interior și o terasă exterioară acoperită. Terasa se prelungește în grădină, în aer liber (când soarele e puternic, se desfac niște umbrele uriașe). Restaurantul este destinat servirii micului dejun, dar și altor mese în regim a la carte. Micul dejun se servește între orele 8 și 10, în regim bufet suedez, oferta e înșirată înăuntru și cuprinde preparate diverse, de bună calitate: mai multe feluri de mezeluri și brânză, ouă pregătite în diferite moduri, bacon și cârnăciori prăjiți, crenvurști, legume, fructe, iaurt, prăjiturele etc. Desigur, cafea (bună, de la aparat), ceaiuri, apă și ceva sucuri (acceptabile).

Oferta a la carte e destul de vastă, denumirile preparatelor sună pe alocuri bombastic, iar prețurile sunt măricele. Am mâncat primul prânz acolo, cam jumătate din ce am dorit nu aveau, a trebuit să ne reorientăm. Probabil voi scrie un articol separat despre ce și cum mâncarăm prin Vamă, mai bine detaliez acolo. Per total, o experiență așa și așa, pe care n-am ținut s-o repetăm. Altfel, am mai băut câte-o bere la ei, de obicei o comandam la restaurant și o savuram la piscină sau pe terasa de la etaj; nu ne-am mai bătut capul să ne aprovizionăm de la supermarket când am constatat că ori supermarket, ori hotel de 4* - prețul e cam la fel. Vama, deh...

Facilitățile de relaxare – nota 10 cu felicitări!

Aici treaba stă foarte, foarte bine! În primul rând, grădina absolut minunată – un adevărat colț de rai! La data când am fost noi, lavanda era înflorită, trandafirii multicolori aidoma, albinuțele zumzăiau pretutindeni. Fiecare spațiu verde este atent îngrijit, sunt pergole și mici statuete ce completează fericit decorul. Greu de descris în cuvinte, voi atașa poze. O feerie – fie în răcoarea dimineții, fie în arșița soarelui de amiază, fie sub clar de lună!...

Piscina, albastră și curată, însă noi am prins-o cam rece, de aceea n-am admirat-o decât de pe margine. Se pretează pentru (aproape) toate vârstele, adâncimea variind între 1,2 și 1,8 m. Este înconjurată de șezlonguri de lemn protejate de saltele; la o adică, umbrele suficiente asigură confortul termic dorit.

Muzica de relaxare – divină! De înțeles, având în vedere „meseria” lui O. O selecție cum rar am întâlnit – muzică veche (sau prelucrări) de calitate, din repertoriul românesc sau internațional, în general instrumentală, dar nu numai.

Plaja. Hmm... Fusesem entuziasmată auzind sintagma „plajă privată” . De fapt, poate oricine să se parcheze aici, dar cine ar alege de bună voie bucata de plajă din dreptul hotelului OK by Ovo?! Că-i îngustă și cam în pantă nu-i chiar o problemă; problema e că fundul mării e plin de bolovani, deci exclus să te îmbăiezi aici dacă nu ești vreun masochist! Mergi câteva sute de metri și în centrul stațiunii ai plajă bunișoară, așa cum trebuie.

Plaja e ceva mai jos decât faleza (că de-aia se cheamă faleză), se coboară pe niște scări amenajate, un pic mai în dreapta față de hotel. În zona aia plaja e un pic mai lată și mai plată, acolo am stat noi în prima dimineață, rupți de lume (ăsta ar fi singurul motiv pentru care ai dori să vii aici). Pur și simplu, stai și te uiți la mare, asculți valurile sau citești.

Chiar în dreptul hotelului sunt câteva șezlonguri și baldachine (pe nisip, jos; pe jumătate în apă când sunt valuri, cum am prins în prima zi) și alt șir de baldachine sus, pe iarba de pe faleză. Astea, da! Adică dacă nu te interesează să faci baie, ci doar partea cu privitul, ascultatul, adulmecatul mării, atunci aici recomand să-ți faci veacul! Saltele potrivite se găsesc în foișor, te servești și le duci la loc când pleci, să nu le ia vântul. Căci da, cam bate vântul pe faleză... (Și pe terasa de la etaj, mai ales seara; musai ceva cu mâneci lungi. A, și pantaloni lungi, că-s țânțari.)

Poziționare – nota... (urăsc să dau note proaste, mai bine mă abțin)

Auzisem despre Vamă că-i un loc cu „balamuc” și mărturisesc că am vrut să ajung la OK by Ovo doar pentru că-i „ultima redută” , la propriu; până la locul de unde te întorc înapoi grănicerii nu-s decât 1-200m. Am zis că om avea liniște și chiar am avut în primele 2 zile. Pe urmă... început de iulie și weekend – cluburile prins-au, rând pe rând, să se activeze. Vineri spre sâmbătă a mai fost cum a mai fost, dar ultima noapte fuse horror! Se deschisese un club pe plajă la vreo 2-300 m (direcția centru) și, în liniștea nopții, ritmul ăla stresant de bumți-bumți se propagă de zici că-i lângă tine! Eu am reușit să ațipesc în câteva etape, Tati a cam făcut noapte albă... Ăsta-i motivul principal pentru care noi n-o să mai ajungem ever în Vamă, nici măcar în capetele de sezon n-aș mai risca!...

Alt motiv e Vama însăși. Au fost și lucruri care mi-au plăcut (sau, cel puțin, nu m-au deranjat): plaja centrală, drumurile „rustice” , unele acoperite cu nisip, clădirile colorate. Înțeleg (cred) farmecul trecut al acestui loc, de pe vremea când atrăgea nonconformiștii... Dar, per total, aspectul actual lasă de dorit. Unde te uiți, ai senzația de improvizație și de precar – „2-3 luni să țină, banul să iasă, în rest Dumnezeu cu mila” . Prețurile sunt uriașe, atât la cârciumi, cât și la supermarket; nejustificate în raport cu calitatea primită. Aglomerație – cel puțin în weekend și când e vreme bună. Mizerie. Nu, mersi! Am fost, am văzut, ne-am lămurit.

Concluzie – Am perceput Casa OK by Ovo drept o oază de frumos, eleganță și zen. Camera, micul dejun, facilitățile, personalul sunt excelente. Pentru mâncat alte mese... mai bine încerci și-n alte părți... Marele defect al acestei locații este că se află într-o stațiune din care au rămas doar fițele. Dacă ar putea fi extras ca atare și transplantat în altă parte... Eventual, cu vreo câțiva kilometri mai la sud, tot la țărm de mare...

Așa că nici nu știu dacă s-o recomand sau nu... O recomand pentru ea însăși, dar cântăriți bine dezavantajele amplasării. Care pentru unii poate-s avantaje, ce știu eu?! ????...

---

VIZUALIZĂRI: 542 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI