Gstaad

TIPĂREȘTE

Habar n-am unde să încadrez review-ul care urmează. Nici ce titlu să îi dau. E un talmeș-balmeș în care am aruncat de-a valma amitiri (recente) despre o stațiune elvețiană, despre un festival muzical pe care îl găzduiește an de an, despre călătoria către această stațiune și modul în care mi-a fost fixată în memorie de către firma care a organizat transportul și de către... mama @michi :).

Încep cu sfârșitul: săptămâna trecută am găsit în cutia poștală un plic gros (abia încăpea înăuntru), expediat cu aproape o lună înainte. La o primă vedere, expeditorul nu îmi spunea nimic: Car Rouge Premium, iar înăuntru un pliant cu oferte de excursii către săli celebre de concert / operă de pe continent: La Fenice (Veneția), Concertgebouw (Amsterdam), Elbphilharmonie (Hamburg), Viena, Salzburg, Torino etc. Cine mai trimite prin poștă pliante, și încă din Elveția în România?

Am percutat mai greu, dar am reușit să fac, până la urmă, legătura. Mulțumită și unui articol apărut pe AFA la o zi distanță: vezi impresii. Am lăsat acolo un ecou pentru autoare:

Am luat bilete la un concert de pian, la Festivalul de la Gstaad (Elveția). Eram cazați în Berna. Concertul se termina după ora 20, gara era la oarecare depărtare, ultimul tren la 20:30 și cam riscam să îl pierdem. Așa că am decis să facem deplasarea cu autocarul festivalului.

Firma care are contract cu organizatorii îi preiau la amiază pe cei care au bilete la concert din trei mari orașe (Zurich, Geneva și Berna) și îi înapoiază pe la zece seara.

Noi am trecut de multișor de a doua tinerețe, dar... coboram bine media de vârstă în acel autocar: eram singurii sub 70 de ani și am văzut persoane de vârsta dvs. sau peste. Transport civilizat, plăcut, în siguranță. Bine, cu anumite costuri, deloc mici.

Zilele trecute am primit la cutia poștală o revistă a firmei care a organizat deplasarea. Se pare că, de fapt, funcționează ca o agenție de turism care propune excursii conectate la diverse evenimente muzicale. Excursiile sunt de 3-5-7 zile, transport-cazare-bilete și costă 1500-2500-3500 CHF. Scump, tare scump pentru noi.

Aceste excursii se adresează însă unor persoane vârstice, pentru care banii nu reprezintă o problemă. Ele sunt tratate excepțional, își satisfac plăcerea de a vedea un anumit spectacol, la pachet vizitează și Europa = win-win.

Dacă reușesc, încerc să detaliez într-un review.

Așa că... o iau acum cu începutul.

Khatia Buniatishvili este una dintre pianistele cele mai valoroase ale zilelor noastre. Mai mult, este o personalitate care „umple sălile” - desigur, mă refer la amatori de muzică clasică, nu face stadioane pline, aici standardul e altul :). În 2023 nu a concertat deloc, de pe la sfâșitul anului trecut și-a anulat toate aparițiile în public. Motivul: a devenit mamă. Copilul are doar câteva (puține) luni, însă Khatia Buniatishvili a decis să reia concertele. Primul după revenire a fost pe 27 august, în Elveția, în cadrul Gstaad Menuhin Festival gstaadmenuhinfestival.ch/en. Cei care doresc să o vadă / asculte în viitor pot consulta pagina personală a pianistei: khatiabuniatishvili.com.

Am aflat despre eveniment în aprilie și imediat am achiziționat bilete de pe site-ul festivalului. Pornind de la aceste bilete am organizat o excursie de șapte zile (zbor la Basel, trei zile în Konstanz, trei în Berna și ultima în Basel). Inițial, doream ca toată ziua de 27 să fie dedicată stațiunii Gstaad, dar lucrurile s-au aranjat altfel.

Mergeam odată cu vaporașul pe Sena și ghidul prezenta (în franceză, engleză și spaniolă) obiectivele întâlnite în drum. La un moment dat, ajunși în dreptul Insulei St. Louis, îmi ajunge la urechi doar cuvântarea în spaniolă: „la isla de los privilegiados” , fix ca în telenovele.

Ei, așa este prezentată stațiunea Gstaad prin ghiduri: locul celor privilegiați. Așa s-a branduit turneul de tenis aflat neîntrerupt în calendarul ATP din anii 90 încoace, turneu al cărui ambasador este cine altul decât Roger Federer (aici a fost scena faimosului cadou primit de Roger de la organizatori: o vacă. În discurs, omul își punea întrebarea cum îi va face loc în vitrina cu trofee. Era anul 2003, avea loc în acea vitrină, cariera lui era încă la început). Tot așa s-a branduit Festivalul de film de artă. Și tot așa Festivalul de muzică clasică ce poartă numele marelui violonist și dirijor Yehudi Menuhin, elevul preferat al lui George Enescu.

Desigur, toate vedetele care ajung în Gstaad au nevoie de condiții de cinci stele. Gstaad Palace este cel mai cunoscut hotel de lux, dominând satul ca un adevărat castel medieval cocoțat pe o stâncă (P10, P11, P29) - dar nu e singurul. Există apoi restaurante, cluburi, precum și zeci de kilometri de pârtii sau de trasee montane - stațiunea este populată 365 de zile pe an.

Intenția nostră era să ajungem cu trenul dimineață în localitate, să îi luăm pulsul, să mergem seara la concert și să revenim în Berna tot cu trenul. Au existat însă două probleme: orarul trenurilor (am povestit mai sus) și, mai grav, starea vremii. Înainte de plecare am văzut că în acea zi urma să plouă de dimineață până seara, temperatura nedepășind 12-14 grade (predicție ce avea să se dovedească exactă). Așa că am renunțat la a mai bate dealurile Gstaadului.

Planul B a fost să venim cu autocarul ce avea contract cu festivalul. Nu repet ce am spus deja. A fost un drum plăcut; sigur, prefer oricând trenul, dar șoferul s-a dovedit profesionist + am avut serviciu la bord, ca în avion (contra cost, evident). Am plecat din fața Muzeului de Artă din Berna, am oprit la Thun pentru a mai lua câteva persoane (am admirat de jos castelul), am mers pe lângă Lacul Thun (vremea era proastă, nu am zărit prea multe ambarcațiuni) până la Spiez, unde s-a mai urcat cineva, apoi am intrat în munte, pe lângă calea ferată. Peisaje superbe, văcuțe nestresate care dau cel mai bun lapte, case îngrijite și toate la fel, înțelegeți ideea, nu insist.

Am ajuns în Gstaad cu vreo oră și jumătate înainte de concert. Ne-am plimbat prin stațiune, înfruntând ploaia - era păcat să nu vedem câte ceva -, dar poze nu am făcut, că nu era potrivit contextul. Ne-am îndreptat apoi către cortul :) în care se desfășura concertul (P26), nu am băut șampanie (15 CHF pentru 7 centilitri ni s-a părut, totuși, exagerat; plus că nu am mai întâlnit niciodată așa o cantitate la vânzare), ne-am uitat pe afișele din cort care anunțau alte concerte, pe la CD-uri, am intrat în sală și... a fost frumos. Am furat câteva secunde de filmare, încerc să le atașez.

Concluzia a fost trasă de un cuplu de români care discutau la ieșire: Da, dom'le, s-au meritat banii.

---

VIZUALIZĂRI: 976 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI